Lespezile Lirei 5A, 7+( A1), 5(6)LC

Intr-o frumoasă săptămînă din august eu şi Angi ne hotărîm să încercăm traseul Lespezile Lirei din Piatra Craiului.

Auzisem multe poveşti despre el. Ba că ar fi greu, ba că ar fi rar asigurat, ba ca nu e aşa greu, ba că e un traseu foarte frumos. Evident, ne interesăm încolo şi încoace despre ce şi cum şi pornim spre Crai cu emoţia firească.
Ajungem în Plaiul Foii noaptea şi campăm, cu echipamentul gata pregătit pentru a doua zi.

Ne trezim foarte devreme, aprope pe întuneric, şi plecăm spre firul Padinei lui Călineţ pentru a ajunge la refugiul Speranţelor de unde cotim stînga pe Brîul Ciorînga Mare pe care îl continuăm pînă la intrarea pe firul Canionului Ciorînga. Aici părăsim brîul şi urcăm pe firul canionului vreo douăzeci de metri unde, pe partea stîngă în sensul urcării, găsim hornul de acces în traseul vizat.

Citeşte tot articolul

Creasta Vîrtopel-Arpăşel şi Muchia Buteanu din Făgăraş

E vremea pentru o tură de plimbăreală ca să mai activăm şi alte grupe musculare decît cele folosite la cocoţ aşa că facem planurile pentru ceva plimbare. Şi cum nu ne lasă microbul de a lăsa corzile din mînă alegem ceva unde să ne şi plimbăm, dar să şi căţărăm ceva. Am tot fost întrebat dacă am făcut Creasta Vîrtopel Arpăşel şi lumea rămînea surprinsă că nu am făcut-o, de parcă această creastă era un fel de examen prin care trebuia să trec pentru a merge mai departe.

Şi uite că acum a venit şi rîndul ei, că doar toate au un rînd al lor.

Citeşte tot articolul

Traseul Balcoanelor 5A, 7 (7- impus), 5LC

Traseul Balcoanelor 5A, 7 (7- impus), 5LC

Traseul Balcoanelor este situat în Peretele Coştilei. A fost deschis în 1957 de către F.Stan şi N.Calin şi a fost reamenajat de Cornel Sain şi Dănuţ Ocheşel prin 2011. Nu vă grăbiţi să credeţi, aşa cum am făcut eu, că reamenajare înseamnă schimbarea cuielor cu spituri. Nu. Reamenajarea a constat în consolidarea regrupărilor, toate fiind acum pe spituri şi lanţ, şi punerea cîtorva spituri în punctele sensibile ale traseului. Restul traseului fiind asigurat pe cuie. Oricum, e un traseu care acum se poate parcurge în siguranţă, este un traseu uşor de parcurs care urmează o linie evidentă, o înşiruire de fisuri ce brăzdează peretele de jos în sus şi de la dreapta la stînga.

Citeşte tot articolul

Cumulus 5LC, 4B, 7- (Munţii Buceş-Vulcan)

Traseul Cumulus 5LC, 4B, 7- (Munţii Buceş-Vulcan)

Pentru că observasem cu o zi în urmă că Peretele Vulcanului-Peretele Brînelor intra în umbră după ora 14.30 am petrecut dimineaţa următoare lenevind prin poieniţa unde campasem, apoi, la apropierea orei stabilite, am plecat spre perete.

La baza traseului ne echipăm şi, cu mare elan, o luăm în sus, pe perete. Ajuns în regrupare şimt cîteva picături de ploaie apoi, uitîndu-mă în spate, observ norul imens ce se apropiase. Angi îmi sugerează să rapelez, dar eu insist să vină şi ea, măcar pînă în prima lungime, pentru a se bucura de frumuseţea acesteia. De bucurat s-a bucurat, dar doar de prima jumătate căci ploaia a început cu putere şi, cum nu era suficientă o torenţială de vară, Nea' Ilie trimite spre noi o grindină sănătoasă. În felul acesta remarcăm utilitatea căştii în traseele de cocoţ, alta decît cea cunoscută.

Ghemuiţi în regrupare, acoperiţi cu un celofan, aşteptam cuminţi şi relativ binedispuşi, trecerea urgiei, doar că urgia avea să dureze ceva mai mult decît speram noi, iar grindina să se înteţească, lovindu-ne din cînd în cînd cu cîte o biluţă peste degetele cu care ţineam celofanul.
De, daca am vrut cumusul, cumulus am primit.

Citeşte tot articolul

Muchia Vulcanului 5LC, 4B, 6+

Traseul Muchia Vulcanului 5LC, 4B, 6+

După cum spuneam în precedenta postare, ne-a luat mai bine de o oră să dibuim poteca ce ne duce spre zona Muchia Vulcanului-Peretele Brînelor aşadar, fiind deja cam tîrziu pentru un traseu greu, am renunţat la planul iniţial de a aborda traseul Sherpa şi am ales un alt traseu uşurel, Muchia Vulcanului. La baza traseului se ajunge urcînd din partea stîngă a ultimei poieni, ce precede păduricea de la baza peretelui, pe o potecuţă ce se află în apropierea unui bolovan de stîncă pe care se află un marcaj turistic. Dacă în poiană ne abatem spre dreata, spre mijlocul peretelui, vom da de alte potecuţe care, însă, nu conduc la traseul nostru.

Citeşte tot articolul

Muchia Zăganului 5LC, 3B, 6+. Căţărare în Buceş-Vulcan

Ne-am învîrtit de trei ori peste cap şi am reuşit să ne luam cu toţii liber de Rusalii aşa că avem trei zile numai bune de dedicat cocoţului. Şi pentru că putem merge mai departe Dana ne sugerează ca destinaţie Munţii Buceş-Vulcan. Ideea e foarte bună şi repede acceptată de toată lumea.

Plecăm la drum vineri la prînz, din Băneasa, şi facem o oră numai pe centură (Oprescule! marş de-aici cu podurile tale că nu de ele era nevoie). După un drum destul de lung ajungem în cele din urmă în zona Abrud de unde ne orientăm spre Buceş-Vulcan. Părăsim drumul national 74 care leagă Abrudul de Brad şi purcedem pe un drum care iniţial e asfaltat, dar nu pentru mult timp căci foarte repede acesta se transformă în drum de piatră şi pămînt. Urcăm pe acesta pînă ce se face o ramificaţie spre stînga, ramificaţie pe care o luăm intenţionînd să ajungem undeva unde, cu ajutorul Google Earth, intrezărisem ceva posibilităţi de campare. Cătălin Popega ne dăduse ceva indicaţii despre zona de campare, dar noapte nu prea reuşeam să ne orientăm aşa bine.

Citeşte tot articolul

Memorial Jenci Bacsi 9LC, 5B, 7 (5A1)

Cu un an în urmă, coborînd din traseul Csipkes, priveam cu admiraţie şi respect Peretele Uriaş. Mi se părea ceva de vis. Un perete în care mi-ar fi plăcut să caţăr, dar care mi se părea prea mare pentru posibilităţile mele. Traseele de opt, zece sau mai multe lungimi de coardă mi se păreau ceva de neatins. Peretele părea cu adevărat uriaş. Însă după vacanţa de anul trecut din Germania, unde am căţărat trasee de pînă la treisprezece lungimi, pereţii nu au mai părut atît de "înspăimîntători".

După un prim contact cu Peretele Uriaş, atunci cînd am făcut traseul Quo Vadis, am rămas cu dorinţa intensă de a urcă şi alte trasee ce se desfăşoară pe acesta. Şi iată că, la scurt timp după vacanţa de 1Mai, petrecută tot în Cheile Turzii, revenim pentru a urca un nou traseu în peretele cel mare.

Citeşte tot articolul

Quo Vadis (7LC, 6A, 7, 5+A1) şi prima mea mare cădere în perete.

Ca în fiecare dimineaţă ne luăm nelipsita porţie de cafea, tocmai bună pentru revigorat şi trezit simţurile. Plus că tabietu-i tabiet şi fără el nu se poate. Mai zăbovim o leacă cu prin jurul corturilor apoi ne pregătim pentru cocoţ. Iniţial am fi vrut să facem Jenci Bacsi însă vremea schimbătoare nu ne-a dat aripi aşa că alegem un traseu "mai scurt" după părerea noastră, dar care avea să ne ţină în perete cam toată ziua. Quo Vadis părea traseul ideal, uşurel şi care să nu pună probleme însă lucrurile aveau să nu fie chiar aşa simple. Voi alterna descrierile lungimilor cu povestea lor, acolo unde e ceva interesant de povestit.

Citeşte tot articolul