Pe Valea Morarului și-un apus de vis la Omu

Cum nu mai făcusem o tură frumosă de multă vreme, ne-am tot gîndit ce am putea urca să fie cît de cît sigur, dar și frumos, și cum pe Valea Morarului nu mai urcasem iarna, aceasta a ieșit cîștigătoare.

Așadar, după ce lăsăm mașina la Gura Diham, pornim prin spatele cabanei spre cantonul de vînătoare, iar de acolo mai sus, spre poteca munticelului, pe care cotim dreapta ajungînd la intrarea în Valea Morarului. Am uract în ritm alert, zăpada nefiind mare, iar poteca fiind deja făcută.

Citeşte tot articolul

La Padina prin Strungulița

Tot o zi de iarnă care nu prea și-a arătat colții, pe sfîrșit de ianuarie vremea părînd mai mult a sfîrșit de iarnă, ba chiar primăvară pe alocuri.

Vrem să ieșim, dar condițiile zăpezii nu prea ne îmbie la trasee riscante așa că o tură relaxantă nu ne displace, drept pentru care din urna extragem bilețelul pe care scrie "Padina". Plecăm la drum în grup de cinci: Cosmin, Miha, Angi, Andreea și eu, adica io.

Citeşte tot articolul

O noapte in refugiul Retevoi.

E iarnă. O iarnă care nu și-a încordat prea tare mușchii. Cutoate astea, va ninge. Prognozele meteo anunța ninsori așa că nu ne încumetăm să abordăm vreo vale de abrupt și nici la cabane nu suntem tentați să mergem. Ne-am dori ceva mai aproape de natură, chair dacă nu e să fie ceva prea provocator.

Din mai multe opțiuni alegem pînă la urmă să facem o tură la refugiul Retevoi.

Citeşte tot articolul

Negoiu. Prima experiență de cățărare pe gheață.

Cornel mai bătea din cînd în cînd cîte un apropo dacă nu am vrea să încercăm cățăratul pe gheață așa că, profitînd de faptul că aveam pe cineva care să ne îndrume despre ce și cum, acceptăm invitația lui de a merge la Negoiu pentru a face cățărare pe cascadele de-acolo.

Alături de Claudia, Ciprian și Cornel plecăm entuziaști spre Făgăraș cu gîndul de a sta vreo trei zile la cabana Negoiu. Vremea nu pare prea promițătoare. Destul de cald pentru perioada aceasta a anului. Și nici zăpada nu e cine știe ce.

Părăsim Porumbacu de Sus și ne avîntăm pe drumul forestier ce urcă pe Valea Șerbotei, în primă parte cu mașina, apoicu piciorul. Depășim cîteva mici blocuri de gheață cu care ne pozăm apoi începem urcușul. Sunt surprins să constat că poteca turistică ce urcă spre Cabana Negoiu este acum lățită și transformată într-un drum pe care se poate urca cu mașina de teren pînă la cabană. Ca dovadă stă și mașina parcată în fața cabanei.

Citeşte tot articolul

La refugiul Călțun, imediat după rev.

Imediat după revelion,ca să începem anul cum se cuvine, se cerea o ieșire urgentă la munte . Cornel vine cu propunerea de a merge la refugiul Cățun și a încerca o urcare pe Negoiu, idee ce-mi surîde de cum o aud așa că dimineață pornim alături de Cornel și Cristina spre Făgăraș.

Drumul spre Piscul Negru trece repede, mai puțin pentru Angi care urăște serpetinele de pe malul lacului de acumulare. De la Piscul Negru mai urcăm puțin pînă la Conacul Ursului, loc unde lăsăm mașina și, după ce ne echipăm, o luăm la pas pe poteca din spatele cabanei, potecă marcată pe copaci cu un desen ce imită amprenta de urs.

Citeşte tot articolul

La Garofița Pietrei Craiului, pe final de an.

Ultima ieșire pe 2015 este o plimbare pe la poalele vestice ale Pietrei Craiului.

Alături de Angi și Anca, sora mea, parcurgem traseul ce leagă Plaiul Foii de cabana Garofița Pietrei Craiului, urcînd pe Plaiul Mare către poiana Tămășelului.

Vremea s-ar fi vrut a fi de iarnă, dar se pare că toamna se lasă greu alungată așa că avem parte de zăpadă doar prin anumite locuri unde, la ninsoare precedentă, s-au adunat cantități mai mari. În rest doar pămînt și frunze uscate. Dar nu-i nimic, ne bucurăm oricum de natură, de aerul curat, de liniștea pădurii.

Citeşte tot articolul

Ultimul cocoț la Veliko pe 2015

O toamnă lungă ne-a permis să mai facem o mică incursiune printre numeroasele trasee de escaladă de la Veliko.

Adunați cu mic, cu mare, am plecat spre vecinii bulgari pentru a profita de ultimele zile calde ale sfîrșitului de an 2015. La faleza, ca de cele maimulte ori, ne-am întîlnit cu o mulțime de alți români, prieteni de la sala de cocoț sau cunoscuți ai comunității alpine.

Voia bună a pus imediat stăpînire pe noi, iar traseele au curs unul după celălalt. Seara, cînd răcoarea s-a așternut la baza pereților de stîncă, am strîns echipamentul și am purces la un mic răsfăț culinar la, de-acum vestita, Pizza Tempo.

Citeşte tot articolul

Clincea-Malaiesti-Ciubotea. O tură de toamnă tîrzie

O zi de toamnă cu vreme nu tocmai promiţătoare.

Am plecat din București alături de Cosmin și Mihaela cu destinația Bucegi. Pe drum urma să ne mai întîlnim cu Irina și Marius ce urmau a ne fi parteneri de drumeție doar pentru o parte din tură. Noi urma să stăm două zile, iar ei veniseră doar la o tură de-o zi.

Ajungem la Bușteni unde ne orpim să facem cîteva cumpărături și unde vremea e atît de urîtă că apuc să mă întreb ce caut eu pe munte pe-o așa vreme. Nori gri acopereau toată Valea Prahovei și lăsau să cadă o burniță de-aia de nu te îmbie la drumeție.

Citeşte tot articolul