După trei zile de căţărare mă simţeam cam obosit pentru un alt traseu lung aşa că o zi de escaladă era de preferat. Dintre toate zonele din Cheile Turzii am ales Peretele Pripoanelor ca teren de joacă numai că, odată ajuns acolo, lipsa de chef, oboseala şi o stare blegoasă mă fac să nu prea am nici un fel de iniţiativă.
Cornel urcă repejor un teraseu scurt pe care, mai de voie mai de nevoie, îl parcurg şi eu doar că, vorba bancului, c-o scîrbăăă. Nu mă simt deloc în apele mele şi prefer să fac fotografii celor ce se caţără. Sincer, aş fi stat la somn toată ziua. Mihai este, totuşi, într-o zi bună aşa că se urcă pe mai multe trasee pe care le parcurg şi eu în acelaşi stil mai sus amintit.
Citeşte tot articolul