In Lespezi cu Cosmin Pobleanu

Traseul Lespezi, din Peretele Văii Albe, este numai bun pentru iniţierea începătorilor în trasee de multe lungimi, fiind un bun prim contact cu impozantul perete al Văii Albe şi un bun prilej de a simţi apropierea celebrei Fisuri Albastre.

Lung si nu foarte dificil, traseul oferă, totuşi, cîteva pasaje de căţărare destul de interesante şi, în acelaşi timp, ajută la dezvoltarea capacităţii de orientare prin linia lui sinuoasă şi nu tocmai uşor de urmărit în anumite porţiuni.

Cosmin se arată dornic de a parcurge acest traseu şi, cum nu a găsit cu cine să-l parcurgă, mă ofer să-i fiu partener în această tură.

Citeşte tot articolul

Vf. Lespezi - Făgăraş

Cum spuneam în postarea precedentă, pentru primul sfîrşit de săptămînă din an aveam deja planificată o tură în Făgăraş. La revelion i-am cooptat pe Ruxi şi Andrei aşa că gaşca s-a mărit şi astfel ne-am grupat în două maşini. Într-o maşină Florin, Angi, Anca şi eu, iar în altă maşină Ruxi, Andrei şi Sorina.
Plecăm din Bucureşti puţin decalaţi şi ne dăm întîlnire la barajul Vidraru, iar de acolo continuăm spre complexul Piscul Negru unde parcăm maşinile şi ne ocupăm de alimentat burţile la restaurantul unuia dintre hoteluri.

După îndestulare ne echipăm şi pornim pe marcajul punct roşu, marcaj ce pleacă chiar de lîngă parcarea în care am lăsat maşinile.

Citeşte tot articolul

Traseul Lespezi 10Lc, 5A, 6+

Ne tot chinuiam de ceva vreme să intrăm în traseul Lespezi din Peretele Văii Albe, dar de fiecare dată apăreau diverse obstacole şi tot nu reuşeam să ajungem.
De data aceasta sunt foarte hotărît să intru în acest traseu aşa că am urmărit toată săptămîna prognoza meteo şi, cum se anunţa bună, am decis să intru în acest traseu vineri, urmînd ca ziua de sîmbătă să o dedic altui traseu pe care mi l-am dorit mult, şi anume Fisura Suspendată.
Dar să începem cu începutul, cum s-ar zice.

Comunic, aşadar, Danei intenţia mea şi ea discută cu Mihai amîndoi reuşind să-şi ia liber vineri pentru a face împreună Lespezile. Plecăm din Bucureşti joi noaptea, după ce termin orele de serviciu aşa că ajungem la refugiu Coştila pe la ora unu cînd toată lumea dormea. Nimic rău, dar dormeu cu uşa zăvorîtă. Păi bun, şi noi?! După căteva încercări de a deschide uşa sau fereastra cineva se trezeşte şi ne deschide. Ne instalăm şi noi şi ne băgăm la somn.

Vineri dimineaţă ne trezim la ora şapte, aşa cum ne propusesem, şi, după ce ne bem cafeluţele, mîncăm o gustărică, pregătim echipamentul şi o luăm din loc cu o jumătate de oră mai tîrziu faţă de cît ne propusesem, mai precis la opt şi jumătate.

Citeşte tot articolul