Traseul Marian 4LC, 8?, (6+A1) (Cheile Galbenului)

Traseul Marian, deschis relativ recent de către domnul Dan Vasilescu, porneşte la doi metri dreapta de traseul Cezărică, avînd numele scris la bază cu vopsea roşie. Deşi bătut recent, acesta este asigurat în mare parte cu pitoane manufacturate şi corniere prevăzute cu carabiniere fixe. Cu toate acestea asigurările sunt solide şi de încredere.
Citeşte tot articolul

Traseul Marian 4LC, 8?, (6+A1) şi alte trasee cu Angi cap de coardă

Avem cîteva zile libere pe care le vom petrece la Pestera Muierilor, la iniţiativa unor vechi amici. Aşadar, alături de Angi, Dana şi Mihai, plecăm de vineri noaptea pentru a prinde trei zile de cocoţ.

Sîmbătă dimineaţă, după micul dejun, fac o plimbare prin împrejurimi pentru relaxare şi ceva fotografii. Fosta zonă minieră oferă cîteva peisaje drăguţe acolo unde natura încearcă să recapete ceea ce omul i-a smuls prin construirea zonei de depozitare a sterilului.

Citeşte tot articolul

Vasidava - Cheile Galbenului (3LC, 4A, 7+/8-, 6-A1)

Vasidava - Cheile Galbenului (3LC, 4A, 7+/8-, 6-A1)

După Fisura Pintenului urmează un alt traseu frumos al zonei de cocoţ din Cheile Galbenului: Vasidava.
Traseul se află spre stînga şi puţin mai sus de traseul "Hornul Vînturilor" şi la dreapta de traseul "Tabara 1989".

zona A. Foto la rezolutie f. mare

LC1 - Plecă pe o faţă verticală cu mici praguri bune şi prize suficiente urmînd pe aproape întreaga lungime un marcaj cu vopsea albă, un fel de scara desenată pe perete. După douăzeci si ceva de metri traseul pierde din verticalitate ajungîndu-se la o porţiune puţin friabilă şi înierbată pe care se mai urcă vreo 8m pînă pe un mic brîu. Pe brîu, puţin spre dreapta, se află o placă cu o ancoră chimică la care se asigură, iar de aici se continuă spre dreapta descendent pînă în regruparea comună cu Hornul Vînturilor. Lungimea are cam 30m şi e bine asigurată.

LC2 - Se revine din regrupare la ancora de pe brîu de unde se urcă vertical stînga spre un perete în trepte asigurat cu doua ancore. Mai sus de de acest pereţel se ajunge într-o zonă friabilă şi cu multă iarbă pe care se urcă vreo 10m pînă pe un brîu cu două ţancuri unde se poate regrupa dacă se sare prima regrupare. Se continuă urcînd pe ţancul mare din stînga, iar de acolo pe perete. Se trece o surplombă cam de 6/6+ ocolind-o puţin prin stînga. Pasajul e bine asigurat cu o ancora si un cui sub surplombă si o altă ancoră în stînga surplombei. După trecerea acestui pas se urcă o faţă cu prize bune ajungîndu-se pe un brîu cu o placă unde se regrupează. Preferabil să se regrupeze aici căci urmează pasul cheie al traseului şi e bine să avem o bună comunicare cu secundul pentru manevratul corzilor. Lungimea are cam 40m.

LC3 - Se pleacă vertical pe o faţă care surplombează. Prizele la picior sunt cam puţine, iar cele de mîini sunt destul de sus. Pasul e cotat cu 7+/8-. După lungi încercări de trecut la liber, sortite cu tot atîtea eşecuri, am reuşit să trec doar cu ajutorul unei scăriţe pentru a suplini lipsa prizelor pe piciorul stîng încăpăţînîndu-mă să folosesc la mîini doar prizele naturale. Cu puţin efort, puţin mai mult chiar, am reuşit să prind niste prize bune de mînă, aflate destul de sus, şi să trec pasul. Am lăsat aici, pentru secunzi, scăriţa şi un anou lung.
Deasupra surplombei se continuă vertical pe o faţă presărată cu prize arhisuficiente. Cu puţin înainte de a ajunge în creastă se parcurge un mic diedru horn de unde avem două posibilităţi: stînga peste o placă înclinată sau dreapta printre nişte blocuri. Am optat pentru varianta din dreapta, mai uşoară, ţinînd cont că pe ultima porţiune nu prea mai erau asigurări. În creastă se regrupează la un mesteacăn folosind anouri foarte lungi sau o buclă mare din coarda rămasă. Asta pentru că mesteacănul se află fix în spatele unui colţ de stîncă.
Lungimea are cam 25-30m şi e bine asigurată, mai puţin pe porţiunea finală, mai lejeră.

Dacă se face traseul din doar două lungimi, regrupînd pe brîul cu ţancuri, prima lungime are cam 50m, iar cea de-a doua vreo 45m.

Intrarea in traseu

pe prima lungime

puhoi de alpinisti

in regruparea de pe braul cu tancuri (daca se face traseul din doua lungimi)

surplomba de 6+

dana aproape de zona inierbata de dinainte de brau

la regruparea de pe brau

Adi trecand de pe tanc pe perete

Adi sub surplomba de 6+

sus, pasul traseului

pasul traseului (7+/8-)

regruparea din creasta

odihna binevenita

Angi la pozat

de pe vremuri

parca-s dracu...

Retragerea:
Se coboară în spatele crestei pînă la un copac uscat şi căzut, iar de deasupra lui se prinde o mică brînă/prag spre o şa. De acolo se urmează curba de nivel spre pădurea de foiase de unde se coboară pe o potecă foarte bătută ce ne duce la intrarea în peşteră.

pe curba denivel spre padurea de fag

coborirea prin padure

Citeşte tot articolul

Căţărare la Peştera Muierilor cu mici peripeţii (6-8 iulie 2012)

De mai multe ori am avut în plan să căţărăm la Peştera Muierilor însă niciodată pînă acum dorinţa nu s-a materializat.
Plecăm în trei, eu, Angi şi Dana, de vineri dimineaţă. Pe drum facem nelipsita oprire la Dealul Negru pentru a savura cîţiva smolşi apoi ne continuăm traseul pe drumuri ce devin din ce în ce mai cunoscute. Aproape că ştiu fiecare curbă, fiecare copac, fiecare bucăţică de şosea.

Ajungem în Cheile Galbenului destul de devreme. Vremea e bună, ceva nori, ceva soare, nici prea prea nici foarte foarte. Studiem harta zonelor de căţărare şi pentru azi alegem ceva de escaladă, mai precis zona C aflată la ieşirea din peşteră.

Începem cu ceva uşor aflat la dreapta ieşirii din peşteră. Gabi, 6- 8metri. Ne încălzim pe el după care vine rîndul lui IXI 4+, 22m. Fetele se dau şi ele cap pe acestea, iar Danei, fiind ultima, îi revine sarcina de a da manşa jos. Nu ştie cum s-o facă fiind prima dată cînd trebuie să execute astfel de manevre, dar, după cîteva explicaţii, n-are încotro şi se conformează. Şi reuşeşte.

Trecem puţin spre dreapta pentru a încerca traseul Solo 5+/6- 13m. Prima se bagă Angi care, în loc s-o ia pe faţă se bagă puţin în stînga pe o zonă cu iarbă şi boscheţi. Tot chinuindu-se pe acolo reuşeşte să lovească un bolovan cam cît un pepene galben, bolovan ce nu găseşte altă direcţie de coborîre decît cea pe care mă aflu eu. Îngerul păzitor a fost pe fază căci fix la jumătate de metru de mine bolovanul cade pe o bucată de stîncă spărgîndu-se în două, o bucată luînd-o prin dreapta mea, iar alta prin stînga. Rămîn puţin pe gînduri imaginîndu-mi acel bolovan pe picior. Clar m-ar fi scos din funcţiune.
Trecem peste moment şi continuăm să ne dăm pe acel traseu, iar după ce-l facem cu toţii începe să picure. Din fericire doar cîteva picături.

Dana pe "Gabi"

Angi in "Solo"

Plecăm spre partea stîngă a ieşirii din peşteră unde ne încercăm puterile pe trasee puţin mai dificile.
Simona 6+, 17m. Un traseu frumuşel cu o mică surplombă în partea superioară după care urmează Geta 7-, 21m cu o intrare mai dificilă dar frumos per ansamblu.

In "Simona"

In "Geta" 7-

Distractie in prima zi

Plecăm să căutăm locuri de cort dincolo de parcarea mare de la intrarea în peşteră. Este o pădure frumoasă cu multe locuri bune de pus cortul. Campăm, facem haz de Dana care caută să-şi monteze cortul cu capul la nord ca să nu i se strice fengşuiul, mîncăm şi dormim.

Ziua următoare vom căţăra Cezărică

Citeşte tot articolul