Tot o zi de iarnă care nu prea și-a arătat colții, pe sfîrșit de ianuarie vremea părînd mai mult a sfîrșit de iarnă, ba chiar primăvară pe alocuri.
Vrem să ieșim, dar condițiile zăpezii nu prea ne îmbie la trasee riscante așa că o tură relaxantă nu ne displace, drept pentru care din urna extragem bilețelul pe care scrie "Padina". Plecăm la drum în grup de cinci: Cosmin, Miha, Angi, Andreea și eu, adica io.
Citeşte tot articolulAm plecat la munte fără a avea un plan prestabilit. Ştiam doar că vrem pe munte, vrem să ne mişcam şi, dacă e posibil, să fie şi un traseu frumos.
Cum încă e iarnă şi nu tot ce-i traseu e şi accesibil am tot oscilat între diverse variante pentru a alege ca favorită o urcare la Padina dinspre Şimon. Traseul, nou pentru mine, are un parcurs frumos şi lejer, dacă e vară. Dacă e iarnă s-ar putea ca lucrurile să nu fie chiar atît de uşoare.
Am lăsat maşina la capătul satului Şimon pornind la pas pe drumul forestier ce se desfăşoară pe firul Văii Şimonului, zisă şi Valea Cătunului. Acolo unde firul văii coteşte stînga spre Valea Gaura poteca schimbă macazul urmărind firul Vîlcelului Guţanului ce ne scoate în Poiana Guţanului în imediata apropiere a fostei cabane de vînătoare Bângăleasa.
Citeşte tot articolul