Primind propunerea de la Cosmin şi Miha, acceptăm tura de-o zi pe Valea Mălnului, mai ales că este o vale pe care nu am urcat niciodată.
Da, la colţari, pe o pantă de zăpadă cu înclinaţie relativ constantă, valea nu are nimic în comun cu parcurgerea ei pe timp de vară. Acum nu e altceva decît o tură de anduranţă. Gambe să ai că valea nu-i chiar scurtă.
Drumul Munticelului ne scoate în Poiana Coştilei mult mai repede decît ne plănuisem, profitînd de acest fapt pentru o mică relaxare pe iarbă, mîngîiaţi de razele călduţe ale soarelui şi bucurîndu-ne de sunetele scoase de turma de oi ce păştea liniştită în apropiere.
