Urcăm de vineri noapte la refugiul Coştila. Drumul pe întuneric e frumos deşi nu tuturor le place. Mie îmi place, mai ales că
e mai răcoare şi oricum ştiu traseul cu ochii închişi. Pe potecă suntem depăşiţi de alţi doi căţărători (Johny şi Vlad) care, din
loc în loc, mai luau cîte o pauză aşa că ne-am tot intersectat pe drum.
Ajungem la refugiu şi ne culcăm urmînd ca sîmbătă să urcăm un traseu scurt căci vremea nu se arăta prea bună.
Ne trezim dimineaţă, bem o cafeluţă, mîncăm cîte ceva apoi ne echipăm şi plecăm spre Surplomba cu Pendul.
Citeşte tot articolul
