Ruxi - 2LC, 3A, 7-, 6-Ao

Ruxi - 2LC, 3A, 7-, 6-Ao

După ce am terminat Pintenul Dorului, ajunşi în potecă, am pus ochii pe un alt traseu din apropiere.

Ruxi.

Ne tot gîndeam dacă să mai intrăm în el sau să mergem la ceva escaladă, dar văzîndu-l aşa hotărît pe Adi am zis hai, daca vrea omu să se bage şi el cap, fie. Prin urmare se echipează băiatul şi porneşte cu mare elan. Atît de mare că atunci cînd aproape că termină prima lungime şi cam depăşise cele mai tari şi frumoase pasaje din traseu observ că îşi lăsase pe iarbă reverso-ul şi nişte carabiniere, iar bucle nu luase destule şi nici carabiniere cu siguranţă drept pentru care îl las salam. Oricum, partea frumoasă din traseu o făcuse.

Citeşte tot articolul

Pintenul Dorului (3A, 6+, 6Ao, 2LC)

Pintenul Dorului (3A, 6+, 6Ao, 2LC)

Duminică, după marea reuşită a numai jumătate din Pintenul Olteţului, migrăm spre Cheile Galbenului cu destinaţia deja aleasă.

Pintenul Dorului

Traseul a fost deschis în 1980 de Dan Vasilescu şi Doru Cojocaru. Are două lungimi, dar, datorită parcursului mic al celei de-a doua dintre acestea, se obişnuieşte a se face dintr-o singură parcurgere. Cotaţia traseului apare pe topo-ul lui Cornel Zarescu ca fiind 3B însă la baza peretelui e scris 3A, dar ceea ce contează mai mult este pasul impus de 6, informaţie ce apare în topo-ul mai sus amintit.

Intrarea în traseu se află cîţiva metri mai la dreapta de Fisura Pintenului şi este marcată cu vopsea roşie. Ambele lungimi sunt foarte bine asigurate cu pitoane si ancore chimice, iar stînca este de o foarte bună calitate fiind foarte compactă

Citeşte tot articolul

Vasidava - Cheile Galbenului (3LC, 4A, 7+/8-, 6-A1)

Vasidava - Cheile Galbenului (3LC, 4A, 7+/8-, 6-A1)

După Fisura Pintenului urmează un alt traseu frumos al zonei de cocoţ din Cheile Galbenului: Vasidava.
Traseul se află spre stînga şi puţin mai sus de traseul "Hornul Vînturilor" şi la dreapta de traseul "Tabara 1989".

zona A. Foto la rezolutie f. mare

LC1 - Plecă pe o faţă verticală cu mici praguri bune şi prize suficiente urmînd pe aproape întreaga lungime un marcaj cu vopsea albă, un fel de scara desenată pe perete. După douăzeci si ceva de metri traseul pierde din verticalitate ajungîndu-se la o porţiune puţin friabilă şi înierbată pe care se mai urcă vreo 8m pînă pe un mic brîu. Pe brîu, puţin spre dreapta, se află o placă cu o ancoră chimică la care se asigură, iar de aici se continuă spre dreapta descendent pînă în regruparea comună cu Hornul Vînturilor. Lungimea are cam 30m şi e bine asigurată.

LC2 - Se revine din regrupare la ancora de pe brîu de unde se urcă vertical stînga spre un perete în trepte asigurat cu doua ancore. Mai sus de de acest pereţel se ajunge într-o zonă friabilă şi cu multă iarbă pe care se urcă vreo 10m pînă pe un brîu cu două ţancuri unde se poate regrupa dacă se sare prima regrupare. Se continuă urcînd pe ţancul mare din stînga, iar de acolo pe perete. Se trece o surplombă cam de 6/6+ ocolind-o puţin prin stînga. Pasajul e bine asigurat cu o ancora si un cui sub surplombă si o altă ancoră în stînga surplombei. După trecerea acestui pas se urcă o faţă cu prize bune ajungîndu-se pe un brîu cu o placă unde se regrupează. Preferabil să se regrupeze aici căci urmează pasul cheie al traseului şi e bine să avem o bună comunicare cu secundul pentru manevratul corzilor. Lungimea are cam 40m.

LC3 - Se pleacă vertical pe o faţă care surplombează. Prizele la picior sunt cam puţine, iar cele de mîini sunt destul de sus. Pasul e cotat cu 7+/8-. După lungi încercări de trecut la liber, sortite cu tot atîtea eşecuri, am reuşit să trec doar cu ajutorul unei scăriţe pentru a suplini lipsa prizelor pe piciorul stîng încăpăţînîndu-mă să folosesc la mîini doar prizele naturale. Cu puţin efort, puţin mai mult chiar, am reuşit să prind niste prize bune de mînă, aflate destul de sus, şi să trec pasul. Am lăsat aici, pentru secunzi, scăriţa şi un anou lung.
Deasupra surplombei se continuă vertical pe o faţă presărată cu prize arhisuficiente. Cu puţin înainte de a ajunge în creastă se parcurge un mic diedru horn de unde avem două posibilităţi: stînga peste o placă înclinată sau dreapta printre nişte blocuri. Am optat pentru varianta din dreapta, mai uşoară, ţinînd cont că pe ultima porţiune nu prea mai erau asigurări. În creastă se regrupează la un mesteacăn folosind anouri foarte lungi sau o buclă mare din coarda rămasă. Asta pentru că mesteacănul se află fix în spatele unui colţ de stîncă.
Lungimea are cam 25-30m şi e bine asigurată, mai puţin pe porţiunea finală, mai lejeră.

Dacă se face traseul din doar două lungimi, regrupînd pe brîul cu ţancuri, prima lungime are cam 50m, iar cea de-a doua vreo 45m.

Intrarea in traseu

pe prima lungime

puhoi de alpinisti

in regruparea de pe braul cu tancuri (daca se face traseul din doua lungimi)

surplomba de 6+

dana aproape de zona inierbata de dinainte de brau

la regruparea de pe brau

Adi trecand de pe tanc pe perete

Adi sub surplomba de 6+

sus, pasul traseului

pasul traseului (7+/8-)

regruparea din creasta

odihna binevenita

Angi la pozat

de pe vremuri

parca-s dracu...

Retragerea:
Se coboară în spatele crestei pînă la un copac uscat şi căzut, iar de deasupra lui se prinde o mică brînă/prag spre o şa. De acolo se urmează curba de nivel spre pădurea de foiase de unde se coboară pe o potecă foarte bătută ce ne duce la intrarea în peşteră.

pe curba denivel spre padurea de fag

coborirea prin padure

Citeşte tot articolul

Fisura Pintenului (3LC, 4A, 7+, 6-Ao)

Fisura Pintenului (3LC, 4A, 7+, 6-Ao) - 22 sept. 2012

Revenim în Cheile Galbenului cu gîndul la două trasee pe care ultima dată nu am apucat să le căţărăm şi anume Fisura Pintenului şi Vasidava. Am plecat din Bucureşti de vineri seara, cinci inşi: Dana, Mihai, Adi, Angi şi eu. Sîmbătă ne trezim cum putem, unii mai veseli, alţii mai morocănoşi, dar toţi cu chef de cocoţ. Mai ales eu care ardeam de nerăbdare să refac ultima lungime din Hornul Vînturilor, lungime comună cu traseul Fisura Pintenului. Data trecută, sub presiunea ploii, am trecut la artificial pasul de 7+ folosindu-mă de o scăriţă. Acum, odihnit şi fără stres. voiam să văd dacă îmi iese la liber.

Aşa că ne echipăm şi pornim spre sectorul A al zonei de cocoţ din Cheile Galbenului. Aici aveti topourile zonei.

Traseul se află la dreapta de Hornului Vînturilor urmînd o fisură largă şi foarte înaltă.

zona A. Foto la rezolutie f. mare

LC1 - Începe cu depăşirea unei mici surplombe cam de gradul 6. Aici avem pentru asigurare o ancoră chimică pe stînga fisurii de sub surplombă şi un piton puţin mai sus, dar pe dreapta. Deasupra surplombei se afla încă o ancora pe stînga şi un piton pe dreapta. Odată depăşit acest obstacol ne angajăm în escaladarea unei fisuri largi asigurată foarte bine cu pitoane şi ancore chimice. La vreo 30 si ceva de metri ajungem în dreptul unei regrupări din traseul Pintenul Dorului, aflată la vreo 8m la dreapta, la baza unui mic horn. Noi continuăm în sus şi puţin spre stînga pa o mică fisură-horn ajungînd după vreo 10m pe o platformă de piatră unde regrupăm la două pitoane şi o ancoră. Lungimea are aproximativ 40m.

Fisura Pintenului. Pregatiri

Surplomba de la intrare

Pregatiri

Aproape de terminarea primei lungimi

Angi la surplomba

Adi pe surplomba

aproape de regrupare

in prima regrupare

LC2 - Se pleacă vertical pe o placă puţin înclinată marginită la stînga de o fisură largă gen horn şi care are în partea superioară o mică surplombă ce se depăşeşte uşor, porţiune estimată la un grad 6. După surplombă se ajunge pe un prag de iarbă lîngă o mică placă cu o ancoră chimică. Se urcă spre dreapta pe un mic ţanc înierbat de pe care se descăţără vreo doi metri şi jumătate pînă pe un brîu unde se regrupează la o ancoră şi două pitoane. Regrupare comună cu Hornul Vînturilor. Lungimea are aproximativ 20m.

Pe a doua lungime. Privire spre prima regrupare

Pintenul Dorului

a doua jumatate a LC2

Adi in LC2

Angi descatarind portiune finala din LC2

a doua regrupare (comuna cu Hornul Vanturilor)

LC3 - Lungime comună cu Hornul Vînturilor.
Se pleacă din regrupare pe o mică fisură încilantă spre dreapta, aflată pe o placă verticală, pînă la o fisură orizontală cu o surplombă deasupra unde se traversează catre dreapta vreo 3m. Pe această mică porţiune se află şi cheia traseului, pasul fiind cotat cu 7+.

La precedenta urcare a acestei lungimi am trecut ajutîndu-mă de scăriţă acum însă am încercat să trec la liber. Din păcate nu mi-a ieşit nici de data aceasta căci am rămas mult timp într-o poziţie incomodă încercînd să bag coarda în asigurare şi, nereuşind, fiind pe punctul de-a cădea, am prins bucla cu mîna. Aşa că aş putea spune că am trecut la Ao. După păţania de aici am lăsat, totuşi, o scăriţă şi un anou pentru secunzi .

Pe placa verticală avem două pitoane, iar în fisura orizontală încă trei dispuse cam la un metru între ele. Primele două sunt cam ruginite şi vai de ele aşa că pentru confort psihic am pus şi un frend în această fisură.

După traverseu se prinde o fisură verticală cu prize bune şi bine asigurată. După aproximativ 20 de metri se traversează vreo doi metri spre dreapta, pas cotat cu 6+, apoi se urcă vertical pînă la o placă cu două pitoane solide unde, teoretic, se află regruparea. Ca şi data trecută am preferat să trec peste regrupare urcînd prin stînga un mic diedru ce duce pe creastă unde am regrupat la un mesteacăn. Lungimea are cam 35m.

Plecare pe LC3. Pasul de 7+

sa punem un frend... ca de-aia le-am luat...

Adi in pasul cheie

funduri si iar funduri...

cum era aia cu 3 puncte de sprijin??!!

un zimbet pe 8,6mm

urmasii lui Baticu. Aici Basmalutza si Broboada

ia cu iarba....

in regruparea din creasta

tocmai ajunge si Dana... si gata

Retragerea:
De la mesteacăn se merge pe curbă de nivel ajungînd la un copac uscat şi căzut. De deasupra copacului se prinde un mic prag pe care coborîm pînă într-o mică şa de unde urmăm pe curbă de nivel o potecuţă ce duce spre pădure. Din pădure se coboară pe o potecă foarte clară ajungînd în nici zece minute la intrarea în Peştera Muierilor.
Pentru că încă nu se întunecase ne-am mai jucat puţin pe nişte trasee de escaladă apoi ne-am retras la corturi.

autovehicul eco

pai ce muschii mei!

dihania

joaca la escalada

Pentru a doua zi avem în plan traseul Vasidava.

Citeşte tot articolul