In Cheile Turzii de Paște.

An de an, cu ocazia mini vacanței de Paște, încercăm să ne adunăm prin cîte un loc de cățărare care să ne ofere o vastă paletă de trasee, dar și posibilitatea unor ture de plimbare, în caz că vremea nu ne permite să intrăm în perete. Cele mai dese destinații au fost, pînă în anii din urmă, Cheile Turzii și Vratsa.

Anul acesta vremea ne-a dat mari bătăi de cap în ceea ce privește alegerea locului unde urma să ciocnim tradiționalele ouă vopsite. Cantități mari de ploi se anunțau cam peste tot, iar zilele propice cățărării păreau a fi din ce în ce mai puține. Singura zonă cu vreme cît de cît acceptabilă părea a fi Herculane așa că ne reorientăm repede, întrebăm ici-colo, pe la un Croco, pe la o Doina, de posibilitățile de campare și cățărare din zonă și ne pregătim liniștiți bagajele.

Cu site-urile meteo deschise și refresh-uri din oră-n oră verificăm eventualele schimbări de prognoză. Și iată că vreme pare e da semne de schimbare în bine pentru zona Cheilor Turzii așa că, după ce toată ziua ne-am documentat despre traseele din Herculane, luăm decizia de a risca și merge, totuși, spre Turda.

Așadar, vineri seară, ne strîngem la Cosmin acasă unde purcedem la aranjarea meticuloasă a bagajelor, sarcină ce-mi revine mie, datorită abilităților de a aranja bagajele cu mare precizie și economie de spațiu. Chiar se fac glume pe seama mea cum că "se vede că-ți plăcea tetrisul!".

Citeşte tot articolul

Jenci Bacsi a doua oară

După parcurgerea traseului Vigh Tibor gîndul îmi zbura la deosebit de frumosul traseu Memorial Jenci Bacsi, un traseu pe care l-am parcurs cu un an în urmă, dar pe care mi-am propus să-l fac ori de cîte ori e posibil. Un traseu care mi-a plăcut foarte mult.

Deoarece Cosmin a progresat foarte mult în cele doar opt luni de antrenament la sala de escaladă sunt hotărît să-l iau şi pe el în acest traseu, convins fiind că, din postura de secund, nu va avea nici un fel de probleme în a depăşi toate pasajele. Rămînea doar să duc muncă de lămurire căci el nu era prea convins c-ar putea să urce acest traseu, dar, după multe insistenţe şi văzîndu-mă foarte sigur pe mine, acceptă invitaţia.

Citeşte tot articolul

Memorial Jenci Bacsi 9LC, 5B, 7 (5A1)

Cu un an în urmă, coborînd din traseul Csipkes, priveam cu admiraţie şi respect Peretele Uriaş. Mi se părea ceva de vis. Un perete în care mi-ar fi plăcut să caţăr, dar care mi se părea prea mare pentru posibilităţile mele. Traseele de opt, zece sau mai multe lungimi de coardă mi se păreau ceva de neatins. Peretele părea cu adevărat uriaş. Însă după vacanţa de anul trecut din Germania, unde am căţărat trasee de pînă la treisprezece lungimi, pereţii nu au mai părut atît de "înspăimîntători".

După un prim contact cu Peretele Uriaş, atunci cînd am făcut traseul Quo Vadis, am rămas cu dorinţa intensă de a urcă şi alte trasee ce se desfăşoară pe acesta. Şi iată că, la scurt timp după vacanţa de 1Mai, petrecută tot în Cheile Turzii, revenim pentru a urca un nou traseu în peretele cel mare.

Citeşte tot articolul