In Cheile Turzii de Paște.

An de an, cu ocazia mini vacanței de Paște, încercăm să ne adunăm prin cîte un loc de cățărare care să ne ofere o vastă paletă de trasee, dar și posibilitatea unor ture de plimbare, în caz că vremea nu ne permite să intrăm în perete. Cele mai dese destinații au fost, pînă în anii din urmă, Cheile Turzii și Vratsa.

Anul acesta vremea ne-a dat mari bătăi de cap în ceea ce privește alegerea locului unde urma să ciocnim tradiționalele ouă vopsite. Cantități mari de ploi se anunțau cam peste tot, iar zilele propice cățărării păreau a fi din ce în ce mai puține. Singura zonă cu vreme cît de cît acceptabilă părea a fi Herculane așa că ne reorientăm repede, întrebăm ici-colo, pe la un Croco, pe la o Doina, de posibilitățile de campare și cățărare din zonă și ne pregătim liniștiți bagajele.

Cu site-urile meteo deschise și refresh-uri din oră-n oră verificăm eventualele schimbări de prognoză. Și iată că vreme pare e da semne de schimbare în bine pentru zona Cheilor Turzii așa că, după ce toată ziua ne-am documentat despre traseele din Herculane, luăm decizia de a risca și merge, totuși, spre Turda.

Așadar, vineri seară, ne strîngem la Cosmin acasă unde purcedem la aranjarea meticuloasă a bagajelor, sarcină ce-mi revine mie, datorită abilităților de a aranja bagajele cu mare precizie și economie de spațiu. Chiar se fac glume pe seama mea cum că "se vede că-ți plăcea tetrisul!".

Citeşte tot articolul

Jenci Bacsi a doua oară

După parcurgerea traseului Vigh Tibor gîndul îmi zbura la deosebit de frumosul traseu Memorial Jenci Bacsi, un traseu pe care l-am parcurs cu un an în urmă, dar pe care mi-am propus să-l fac ori de cîte ori e posibil. Un traseu care mi-a plăcut foarte mult.

Deoarece Cosmin a progresat foarte mult în cele doar opt luni de antrenament la sala de escaladă sunt hotărît să-l iau şi pe el în acest traseu, convins fiind că, din postura de secund, nu va avea nici un fel de probleme în a depăşi toate pasajele. Rămînea doar să duc muncă de lămurire căci el nu era prea convins c-ar putea să urce acest traseu, dar, după multe insistenţe şi văzîndu-mă foarte sigur pe mine, acceptă invitaţia.

Citeşte tot articolul

Cu Angi cap pe "Creasta Sanşil" si "Grota Sanşil varianta cu Tunel" din Cheile Turzii

Sarbătorile de Paşti ne aduc multe zile libere, zile pe care le vom petrece, ca la fiecare început de sezon, în Cheile Turzii.

Plănuiam de multă vreme să face traseul Vigh Tibi, dar şi o reparcurgere a traseului Jenci Bacsi, un traseu care ne-a plăcut extrem de mult şi pe care l-aş mai parcurge de încă cîteva ori.

Am pelcat din Bucureşti spre seară, pe la ora 20.30, ajungînd la locul de campare după şase ore de condus. Suntem obosiţi şi afară este foarte frig. Bălţile au un strat de gheaţa de doi, trei milimetri, iar termometrele au înregistrat pe parcursul nopţii o temperatură minimă de -6 grade. Neaşteptat de frig, dar suntem, totuşi, la început de aprilie.

Citeşte tot articolul

Memorial Jenci Bacsi 9LC, 5B, 7 (5A1)

Cu un an în urmă, coborînd din traseul Csipkes, priveam cu admiraţie şi respect Peretele Uriaş. Mi se părea ceva de vis. Un perete în care mi-ar fi plăcut să caţăr, dar care mi se părea prea mare pentru posibilităţile mele. Traseele de opt, zece sau mai multe lungimi de coardă mi se păreau ceva de neatins. Peretele părea cu adevărat uriaş. Însă după vacanţa de anul trecut din Germania, unde am căţărat trasee de pînă la treisprezece lungimi, pereţii nu au mai părut atît de "înspăimîntători".

După un prim contact cu Peretele Uriaş, atunci cînd am făcut traseul Quo Vadis, am rămas cu dorinţa intensă de a urcă şi alte trasee ce se desfăşoară pe acesta. Şi iată că, la scurt timp după vacanţa de 1Mai, petrecută tot în Cheile Turzii, revenim pentru a urca un nou traseu în peretele cel mare.

Citeşte tot articolul

Quo Vadis (7LC, 6A, 7, 5+A1) şi prima mea mare cădere în perete.

Ca în fiecare dimineaţă ne luăm nelipsita porţie de cafea, tocmai bună pentru revigorat şi trezit simţurile. Plus că tabietu-i tabiet şi fără el nu se poate. Mai zăbovim o leacă cu prin jurul corturilor apoi ne pregătim pentru cocoţ. Iniţial am fi vrut să facem Jenci Bacsi însă vremea schimbătoare nu ne-a dat aripi aşa că alegem un traseu "mai scurt" după părerea noastră, dar care avea să ne ţină în perete cam toată ziua. Quo Vadis părea traseul ideal, uşurel şi care să nu pună probleme însă lucrurile aveau să nu fie chiar aşa simple. Voi alterna descrierile lungimilor cu povestea lor, acolo unde e ceva interesant de povestit.

Citeşte tot articolul

Peretele Suspendat 3(5)LC, 4B, 6+

Ne trezim dimineţă după o noapte dormită bine in ciuda scandalurilor făcute de rataţii noştri vecini de corturi. Bem o cafeluţă delicioasă, binevenită în răcoarea dimineţii, luăm şi un mic dejun la fel de binevenit apoi ne pregătim pentru un traseu nu foarte lung ţinînd cont că vremea e cam schimbătoare.
Alegem un traseu în Colţul Sanşil pentru că era uşor de ajuns la el şi uşor de reras în caz de vreme rea.
Traseul Peretele Suspendat are trei lungimi de coardă pînă la ieşirea în Creasta Sanşil, iar de acolo încă două lungimi comune cu aceasta. Primele două lungimi sunt foarte frumoase, oferă o căţărare foarte plăcută pe un perete uşor căzut, cu rocă compactă, excepţie făcînd intrarea în traseu care este puţin alunecoasă datorită vegetaţiei. După primele două lungimi se poate retrage prin două rapelulri succesive.
Citeşte tot articolul

Traseul Memorial Hans Gora (3/5LC, 3B, 7(6Ao))

1 Mai muncitoresc.

Pentru că şi alpinismul este tot o muncă, munca de a depăşi obstacolele pereţilor verticali, acceptăm, fără doar şi poate, invitaţia făcută e Dana şi Mihai de a merge în Cheile Turzii la cocoţ. Era cît pe aci să renunţăm cînd ultimele prognoze meteo citite din oră în oră pe vreo patru site-uri diferite, anunţau ploi pentru zona Turda. Dana a reuşit totuşi să ne convingă că vremea nu va fi chiar aşa rea căci şi de Paşte se anunţase vreme rea şi a fost tocmai bună de cocoţ.

Aşadar plecăm încărcaţi de bagaje, joi dimineaţă, spre Cheile Turzii pe ruta Piteşti-Sibiu-Turda, rută ce speram să fie ceva mai rapidă, neglijînd total faptul ca era 1Mai şi, în consecinţă, destul de aglomerat pe şosele.

Citeşte tot articolul

Csipkes (5A, 5lc,7+, 6+Ao) - Cheile Turzii

Csipkeş şi Turnul Ascuţit

Cheile Turzii ne-au lăsat o impresie foarte plăcută în urmă cu un an, cînd am ajuns prima oară acolo pentru o minivacanţă de 1Mai aşa că şi anul acesta am programat o mică tură în aceste chei. După ce l-am pescuit pe Mihai din gara Brasov am plecat la ceas de seară spre Turda apoi spre locul unde campasem şi anul trecut.

De data aceasta dezamăgirea a fost mare. Locurile unde campasem erau invadate de turişti zgomotoşi şi colac peste pupăză, din nişte boxe imense răsuna duios o muzică psiheadelică bum! bum! scîîîîrţţţţ! bum! bum! giiiiiii! Toată noaptea. Da. Pînă dimineaţă. Am avut tot soiul de ganduri negre. De la cum aş putea arunca în aer staţia de amplificare pînă la cum aş tăia cu drujba boxele.
A trecut şi noaptea.

Citeşte tot articolul

Cheile Turzii - Grota Sanşil, varianta cu tunel

Grota Sanşil, varianta cu tunel

Intrarea în traseu e marcată cu vopsea roşie. Există trei variante ale acestui traseu:
1-varianta cu grotă
2-varianta cu ieşire în creastă
3-varianta cu tunel

Noi am ales-o pe cea de-a treia pentru ideea de a traversa peretele stâncos dintr-o parte în alta prin tunelul respectiv.
-Prima lungime e comună tuturor celor trei variante. Se urcă vertical, cu o mică deviaţie stânga spre finalul lungimii. Regruparea este relativ comodă, pe o platformă înierbată, lângă un copac.

-A două lungime pleacă cu o traversare orizontală spre dreapta, peste o muchie, apoi un metru doi în sus după care iarăşi dreapta până la baza unei grote. Aici se regrupează pentru varianta cu ieşire în creastă, variantă care pleacă de la grotă în sus printr-un horn. Pentru varianta cu tunel nu se regrupează aici. Se continuă traversarea spre dreapta pe la baza grotei, apoi tot spre dreapta până ce întâlnim un mic jgheab ce duce spre o altă grotă aflată la vreo 8 metri mai sus. Se urcă pe partea stângă a acestui jgheab câţiva metri apoi se traversează drapta spre baza grotei urcând încă vreo 4 metri până la regrupare.

Pentru retragere se traversează tunelul şi se rapelează de partea cealaltă a peretelui până pe un vâlcel. De la baza locului de rapel se traversează vâlcelul apoi se urcă pe cealaltă muchie pe o potecuţă puţin vizibilă. În partea superioară a acestei muchii se ţine curba de nivel spre dreapta apoi se prinde o potecuţă spre stânga ce se intersectează la câteva zeci de metri cu o altă potecă foarte bătută. Urmând-o spre stânga se ajunge la ieşirea din Creasta Sanşil de unde se poate coborâ pe vâlcel. Urmând-o spre dreapta se coboară prin pădure până la râu pe care ori îl traversăm descălţându-ne, ori îl urmăm în amote până la locul de campare.

I love climbing

Plecarea în a doua lungime începe cu o traversare spre dreapta

regruparea de la intrarea în tunel

Mihai la intrarea în jgheab

"Ză tunel"

Pe tobogan, la vale

Profil de alpinisti

Pregatirea rapelului de cealalta parte a tunelului

Iesirea din tunel (multumesc Andrei & Rose). Pe creastă... Ruxache si Despot

Ruxache pe Creasta Sansil

Ce de alpinisti !!! (aici pe retragere)

Ajunşi "la bază" mâncăm ceva apoi strângem tot şi-o tăiem spre Bucureşti cu marele regret că nu am putut rămâne mai multe zile. Dar nu-i nimic, vom reveni....

Citeşte tot articolul

Cheile Turzii - Creasta Sanşil

Creasta Sanşil

Duminică dimineaţă, după ce luăm o mică gustare, plecăm spre trasee cu intenţia de a căţăra Creasta Sanşil (sau Şinşila de la Ruxache zicere) şi Grota Sanşil, varianta cu tunel.
Nu ne dăm prea bine seama cum se ajunge la baza traseului. Cu o zi în urmă îi văzusem din Turnul Ascuţit pe Andrei Done, Rose, Viorica şi Octavian urcând-o şi aveam idee cam pe unde e, dar nu stiam cum se ajunge acolo. Găsesc urcarea spre baza traseului la câţiva metri înainte de a ajunge la Şipotul Cheilor, dar până i-am aşteptat pe ceilalţi să vină m-a depăşit o echipă care avea aceeaşi destinaţie aşa că a trebuit să aşteptăm destul de mult pentru a intra în traseu.

Descriere traseu:
-Prima lungime începe pe o faţă presărată cu iarbă ducând spre un mic diedru. După parcurgerea acestuia se traversează stânga şi după câţiva metri se regrupează.

-În a doua lungime se pleacă puţin spre stânga apoi se urcă vertical pe muchie. Noi am regrupat puţin spre stânga crestei, pe o mică platformă unde au loc lejer trei sau patru perosane. Aici se află două cuie şi două spituri. Am observat că alţii trec de această regrupare optând pentru una aflată ceva mai sus dar atârnată. Pentru comoditate noi am evitat regruparea atârnată. Primele două lungimi se pot lega lejer cu o coardă de 60.

-A treia lungime făcută de noi pleacă spre dreapta până pe muchia crestei apoi tot în sus, puţin dreapta, iar după terminarea porţiunii verticale se fac câţiva metri spre stânga până în regrupare.

-De aici noi am mai făcut o singură lungime. Dar luuungă. Am dat foarte aproape de prima regrupare de o alta, dar am preferat s-o evit crezând că-mi ajunge coarda să termin toată creasta. Cei 60m nu mi-au fost suficienţi aşa că secunzii au trebuit să plece din regrupare şi să mai meargă vreo 8-10 metri.

Retragerea am făcut-o pe o potecă ce duce, printre tufe şi arbuşti, spre vâlcelul din stânga. Am coborât pe acesta până la intrarea în traseul Grotei Sanşil.

Turnul Ascutit si Grota lui Hili

Citeşte tot articolul

Cheile Turzii (28-29apr) - Turnul Ascuţit

Daca de Paşte n-am putut ajunge la Vratsa speram ca măcar de 1Mai să reuşim acest lucru. Din păcate Mihai nu a reuşit să-şi ia liber şi luni pentru a lega week-end-ul cu liberul de 1mai aşa că vom fi nevoiţi să renunţăm fiind prea departe pentru două zile.
Tot căutând o altă locaţie aducem vorba de Cheile Turzii. Ne surârde atât de tare ideea de a merge acolo că nici nu mai punem la socoteală logica ilogică de-a renunţa la Vratsa în favoarea Cheilor Turzii, mai precis am renunţat la un drum de vreo 350Km pentru unul de...450km si ceva.

Plecăm, la insistenţele mele, de vineri după-amiază undeva pe la orele optsprezece şi jumătate. DN1 arhiplin. Arhiplin până pe la Ploieşti căci după s-a dovedit a fi destul de liber pentru o zi de vineri şi, mai ales, o minivacanţă de 1Mai. Dar ce zic eu "destul de liber"?! Abia dacă am întâlnit câteva maşini. Oprim la Casa Ancuţei din Buşteni pentru o mică gustare de seară apoi mai facem un scurt popas în Predeal pentru a ne întâlni cu Ruxache şi al ei Andrei ce aveau aceeaşi destinaţie cu noi. Consultăm GPS-ul şi optăm pentru varianta Braşov-Sighişoara-Tg.Mureş-Turda părându-ni-se mai bună decât cea prin Sibiu.
Pe drum, undeva printr-un sat, observ pe mijlocul drumului o mogâldeaţă mişcătoare pe care reuşesc c-o mişcare bruscă s-o iau printre roţi. Opresc şi ne întoarcem să dăm animăluţul din drum pentru că alţii poate n-au reflexe bune sau bunavoinţă. Am cules bietul arici din mijlocul drumului şi, după ce am făcut o poză de familie, l-am dus în câmp să-şi caute de lucru prin zone mai puţin periculoase.

Nu ştiu cum am apreciat noi distanţele şi timpii cert e că am ajuns la Turda undeva pe la trei noaptea, cam cu o oră şi jumătate mai târziu decât estimasem. Din Turda ne ţinem după indicaţia GPS-ului pentru a ajunge la Petreştii de Jos. Ieşirea din Turda se face pe un drum cu specific pur românesc, adică plin de gropi, crăpături şi alte elemente ce-ţi dezvoltă atenţia la volan şi-ţi duc dracului bucşele.
Ieşim din oraş şi după câţiva km trecem pe sub mica bucăţică de autostradă de 40 şi ceva de km, marea realizare a regimului Băsescianură în opt ani de dictatură. Imediat după ce se trece pe sub "autobahn-ul" mioritic dăm peste un giratoriu. La dreapta, după 10km, Petreştii de Jos. Trecem pe lângă o balastieră sau ce dracu o fi ingineria aia, alternând porţiuni de drum asfaltat cu porţiuni de drum complet pavat cu gropi. Intrăm în Petreştii de Jos, iar la zece metri de locul unde drumul coteşte brusc dreapta se află pe partea stângă un drumuleţ de ţară, neasfaltat, care ne scoate din sat şi pe care, urmându-l vreun kilometru, ajungem la locul unde se lasă maşinile. In parcare ne întâlnim cu Andrei Done, Rose Octavian şi Viorica, oameni cu care ne întâlnisem si la Veliko, de Paşte.
Peste râu de locul de parcare se află curtea unde putem campa şi unde observăm că mai sunt câteva corturi. Eu şi Mihai punem cortul, Dana, de frica căpuşelor, preferând să doarmă în maşină.

A doua zi ne trezim devreme. De data asta chiar pe la un opt jumătate, ceea ce nu ne este caracteristic, dar soarele stralucea bine de tot şi cortul se cam încălzise.
Pe-afară forfotă mare. Ii recunosc pe Cătălin Pobega, Silvia Murgescu şi Ioana, restul mişunătorilor matinali nefiindu-mi cunoscuti. Preparăm ceva de mâncare şi-o ciocolată caldă, schimbând câte-o vorbă cu cei ce cunosc zona pentru a culege informaţii despre trasee.

Pentru astăzi pusesem ochii pe Turnul Ascuţit. Mai precis Creasta Ascuţită din Turnul Ascuţit. Aflăm de la un tip foarte de treabă că traseul e lejer exceptând prima lungime unde sunt ceva paşi mai dificili, dar că, dacă nu putem la liber, avem posibilitatea de a ne trage de cuie. Bun. Dacă-i bine pitonat atunci nu-s probleme. Ne luăm echipamentul şi plecăm spre traseu.

Pentru a ajunge la baza traseului trebuie să trecem râul în apropierea Şipotului Cheilor, un mic pârâiaş ce vine dinspre dreapta, apoi să urcăm un grohotiş cam enervant, numit Zuruşul Lung. Eu aleg pentru traversare metoda "salt mortal ecologic". Adică dibuiesc cei mai apropiaţi doi bolovani si ţuşti. Ori reuşesc ori voi face baie si voi stârni hohote de râs. Din fericire reuşesc. Dana alege metoda mai puţin ecologică. Adică se descalţă şi trece direct prin apă. Cu această ocazie anunţ amatorii de pescuit la păstrăv să nu-şi mai piardă vremea pe râul Hăşdate. Mihai optează, după lungi calcule, pentru varianta mea, nu de alta, dar daca işi băga ăsta picioarele în râu mureau şi peştii din deltă.
Odată traversat râul începem urcuşul pe grohotiş după principiul un pas înainte doi paşi înapoi, mergând paralel cu Turnul Despărţitor. În partea de sus a acestuia cotim dreapta şi după câţiva metri ajungem la baza peretelui Turnului Ascuţit unde ne echipăm şi pornim la atac.

Hai baiatu'... curaj

Na c-ai reusit

Descriere treseu:
LC1 -Începe cu câteva trepte de iarbă şi piatră apoi continuă cu o fisură oblic-dreapta după care revine puţin spre stânga pe o faţă cam lipsită de prize cotată cu gradul 7-. Aici sunt două inele mari, de fier, prinse de un cui. Nu aici este regruparea, deşi aşa ar părea. Se urcă vertical vreo zece metri apoi oblic dreapta încă pe-atât, ajungându-se în prima regrupare după vreo 45m de la baza peretelui. Regruparea e bine asigurată. Pe lângă cuiele clasice se află şi câte o plăcuţă metalică solidă, cu inel, prinsă de stâncă în două puncte.

LC2 -Începe puţin oblic-dreapta apoi câţiva metri în sus după care se traversează o placă spre dreapta. De aici se urcă vertical, oarecum stânga până în cea de-a doua regrupare.

LC3 -Pleacă pe o brână înierbată, ascendent stânga, urcându-se apoi o placă spre o a doua brână, iar spre finalul lungimii se iese pe muchia crestei. Aici pot apărea probleme datorită friabilităţii zonei. De la pietre mici ce fug pe sub picioare la bolovani mari care stau aşezaţi într-un echilibru precar aşteptând mâna neatentă care să-i trimită spre fundul cheilor. Totul se termină la a treia regrupare, comodă şi aceasta şi bine asigurată.

LC4 Pleacă din regrupare vertical prin dreapta, fix pe muchie. Cuiele nu se văd din dreptul regrupării lăsând loc de dubii asupra continuării traseului, mai ales că spre stânga se află o brână de iarba destul de înşelătoare. Se urcă vertical pe niste placi cu fisuri largi apoi se ţine muchia crestei până la o regrupare incomodă. Aceasta se află pe o placă puţin înclinată spre dreapta iar cuiele se află la buza acestei plăci. Dacă stai în ham un picior e pe placă şi altul în aer. Dacă stai pe placă ai asigurările spre dreapta. Placa e şi ea aplecată puţin spre dreapta aşa că disconfortul e la el acasă. Nu înteleg de ce n-au pus regruparea pe brâna din stânga unde e şi loc berechet şi placă solidă pentru spituri.

LC5 -Se desfăşoară tot pe linia crestei. Cred că am depăşit fără să-mi dau seama locul regrupării cert e că m-am trezit că nu mai dau de cuie şi mai aveam şi puţină coardă, aşa că am regrupat într-o porţiune largă a crestei la un anou şi o nucă.

LC6 -Continuă pe o muchie relativ orizontală, cam ca şi Creasta Ascuţită din Colţii Morarului şi pe a cărei parte dreaptă se află câteva trasee de escaladă. Cuie sunt puţine. Spre finalul acesteia se descaţără o porţiune de vreo zece metri până într-o mică strungă sau se face rapel scurt după ultimul cui găsit aflat cu puţin înainte de porţiunea descendentă.

De aici strângem corzile şi urcăm pe trepte de iarbă până la Crucea Sânduleştilor sau Crucea Sandului (am găsit ambele variante). Puţin în stânga crucii se coboară spre partea superioară a unui vâlcel urcându-se apoi în platou de unde se urmează marcajul ce ne conduce la locul de corturi.
Seara îşi face apariţia şi Dorian care se pare că ne cam urmăreşte în ultima perioadă. Stăm la o vorbă asortată cu mici, bere, vin... unii mai puţin alţii mai mult după posibilităţi, după capacităţi...

Turnul Ascutit

Intrarea în traseu

Linia traseului si , sus, prima regrupare

Eu si Dana în prima regrupare

Plecarea în lungimea a doua. Se vede şi plăcuţa de care vorbeam

Prima si a doua regrupare

In a doua regrupare

In a doua regrupare. Peste muchie, spre dreapta, Grota lui Hili

Creasta Sansil

Plecare pe lungimea a doua

A treia regrupare. Traseul continua pe muchie, nu pe brana din stânga.

Maestrul papusar

Plecare pe lungimea patru

A patra regrupare. Cea incomoda

Lungimea a cincea

O regrupare improvizată cu anou şi nucă

Pe ultima lungime

Zboara puiule, zboara....

Ultima regrupare

portiunea de descatarat

Crucea Sândulestilor (sau Sandului)

Mulţimiri lui Andrei Done şi Rosmariei pentru pozele făcute din Creasta Sanşil.

Citeşte tot articolul