un gand... doua ganduri...

"Daca ai indragit Muntele, nu cauti doar teluri deosebite si trasee foarte grele. Acelasi pret pot avea zilele cand, hoinar acolo sus, incerci sa redevii o modesta particica din natura, echilibrat si simplu, asimiland cu toate simturile armonia si linistea inconjuratoare" (Ionel Coman)
Descărcare topo-uri:

Pentru descărcarea topo-urilor traseelor de alpinism la rezoluţie mare trebuie accesată pagina "alpinism şi escaladă - descrieri si schiţe", iar de acolo se acceseaza linkul "topo" din dreptul traseului dorit. Odata deschisa imaginea se dă clic dreapta cu mouse-ul si se selecteaza "save image as"


sâmbătă, 14 decembrie 2013

Tură de relaxare la Mălăieşti

Cîndva, prin decembrie.

Mai e puţin şi vine şi Crăciunul aşa că trebuie să mai facem o ultimă ieşire pe anul acesta. Ceva uşor, de relaxare. După o încercare nereuşită de planificare a unei ture în Padina optăm pentru Mălăieşti. Uşor de ajuns, plăcut şi de suflet. Un telefon la cabană şi aflăm că pe Tache e zăpadă şi ceva gheaţă aşa că ne luăm colţarii, pioletul, bocancii tehnici. Chiar şi o semicoardă scurtă, să fie.

Citeşte tot articolul

sâmbătă, 7 decembrie 2013

Fagaras- Barcaciu (poveste-n versuri)


Am plecat din capitală, din poluatul meu oraş
La sfîrşit de săptămînă, spre-ndrăgitul Făgăraş.
Opt drumeţi în două cete ne-avîntăm către Avrig
Nu e viscol, nu e soare, nu e cald, dar nu-i nici frig.

Citeşte tot articolul

sâmbătă, 23 noiembrie 2013

Cozia. Lumini şi ceţuri

Cu ochii pe prognozele meteo alegem ca destinaţie a sfîrşitului de săptămînă masivul Cozia.

Echipa e formată din Gabi, Teo, Anca, Angi şi eu. Alegem să urcăm pe un traseu uşor, pe la troiţă, traseu pe care l-am făcut cu ocazia primei ture prin aceşti munţi, şi anume pe marcajul ce ne duce spre mînăstirea Stînişoara. Vremea e deosebit de frumoasă, o adevărată zi de toamnă tîrzie, cu cerul albastru specific acestei perioade.

Citeşte tot articolul

sâmbătă, 26 octombrie 2013

Făgăraş. Valea Rea - Vf. Moldoveanu

Uneori mă întreb şi eu cum de nu am ajuns pînă acum pe cel mai înalt pisc de la noi din ţară. Poate că răspunsul stă în faptul că nu am urmărit şi nu urmăresc să ating recorduri de nici un fel, sau că vîrful cu pricina mi se părea atît de neinteresant încît nu merita organizarea unei ture special pentru el.

Citeşte tot articolul

sâmbătă, 19 octombrie 2013

O zi la Veliko. Cocoţ şi voie bună.

Am plecat la Veliko pentru a profita de ultimele zile cu temperaturi propice căţăratului. Drumul a trecut pe nerăsuflate şi ajungem la falezele de la Sveta Troiţa unde ne desfăşurăm echipamentul şi ne alegem liniile. Vremea e foarte plăcută, un soare blînd, de toamnă, ne încălzeşte atît pe noi cît şi peretele.

Citeşte tot articolul

sâmbătă, 12 octombrie 2013

Basarbovo. Cocoţ de toamnă.

După ce ne-am întors din Germania nu prea am mai avut timp de ieşiri. Dar o lună şi jumătate deja e prea mult asă că pregătim o mică tură la Basarbovo, la cocoţ.

Mergem într-o formulă nouă: Manea, Ioana, Mati, Angi şi eu.
La faleze e aglomeraţie mare. Echipe peste echipe şi corzi peste corzi. Aproape toate rutele sunt ocupate aşa că nu prea am de unde alege, drept pentru care mă bag pe un 7+ şi nu reuşesc pasul. Urcăm apoi ce trasee prindem libere după care punem cortul şi, după o cină "la izopren", ne băgăm la somn.

Citeşte tot articolul

sâmbătă, 31 august 2013

Alpinism in Germania

După doi ani de Cortina d'Ampezzo şi Arco alegem să ne facem vacanţa de vară într-o altă zonă ce oferă rute de alpinism de o deosebită frumuseţe. Zona Berchtesgaden. Pentru că ar fi ca şi cum am zice" am fost în Făgăraş" fără a preciza unde anume, voi detalia puţin.

Toată această zonă montană se află în sud-estul Germanie, la graniţa cu Austria, cîţiva kilometri sud de Salzburg. Sau, mai bine zis, chiar pe graniţă. Este o zonă deosebit de frumoasă cu nenumărate trasee de alpinism, de toate gradele şi pentru toate grusturile. Stînca este calcar, iar majoritatea rutelor sunt echipate cu spituri. Noi am căutat trasee care să aibă patru stele la cotarea asigurarilor, adica foarte bine asigurate, dar am făcut şi un traseu de trei stele. Asigurările sunt mai rare faţă de cum suntem noi obişnuiţi. La grade de pînă în 5+ asigurările pot avea şi 6m sau mai mult între ele. Pasajele mai grele sunt mai des asigurate însă nu excesiv.

Citeşte tot articolul

sâmbătă, 3 august 2013

Fisura Suspendată 5A, 6LC, 7-

E sîmbătă dimineaţă. Ne trezim greu şi simţim oboseala în oase şi muşchi, oboseala acumulată în traseul percurs cu o zi în urmă. Pe la refugiu toată lumea se pregăteşte de cîte un traseu. Se pare că va fi aglomeraţie mare pe pereţi. Cu greu ne urnim şi noi spre peretele Policandrului pentu a urca un traseu foarte frumos şi pe care ni-l doream de ceva vreme. Fisura Suspendată.

Pentru a ajunge la traseu urcăm pe lîngă Ţancul Mic apoi ţinem în sus pe poteca ce merge pe lîngă peretele acestuia. Undeva în dreptul traseului Flamura Roşie poteca se abate spre stînga apoi continuă pe firul pietros al vîlcelului. Cîteva zeci de metri mai sus aceasta coteşte stînga apoi urcă printre zade spre Brîna Policandrului. Deja avem emoţii mai ales datorită faptului că poteca e destul de expusă şi friabilă în porţiunea superioară.

Citeşte tot articolul

vineri, 2 august 2013

Traseul Lespezi 10Lc, 5A, 6+

Ne tot chinuiam de ceva vreme să intrăm în traseul Lespezi din Peretele Văii Albe, dar de fiecare dată apăreau diverse obstacole şi tot nu reuşeam să ajungem.
De data aceasta sunt foarte hotărît să intru în acest traseu aşa că am urmărit toată săptămîna prognoza meteo şi, cum se anunţa bună, am decis să intru în acest traseu vineri, urmînd ca ziua de sîmbătă să o dedic altui traseu pe care mi l-am dorit mult, şi anume Fisura Suspendată.
Dar să începem cu începutul, cum s-ar zice.

Comunic, aşadar, Danei intenţia mea şi ea discută cu Mihai amîndoi reuşind să-şi ia liber vineri pentru a face împreună Lespezile. Plecăm din Bucureşti joi noaptea, după ce termin orele de serviciu aşa că ajungem la refugiu Coştila pe la ora unu cînd toată lumea dormea. Nimic rău, dar dormeu cu uşa zăvorîtă. Păi bun, şi noi?! După căteva încercări de a deschide uşa sau fereastra cineva se trezeşte şi ne deschide. Ne instalăm şi noi şi ne băgăm la somn.

Vineri dimineaţă ne trezim la ora şapte, aşa cum ne propusesem, şi, după ce ne bem cafeluţele, mîncăm o gustărică, pregătim echipamentul şi o luăm din loc cu o jumătate de oră mai tîrziu faţă de cît ne propusesem, mai precis la opt şi jumătate.

Citeşte tot articolul

miercuri, 10 iulie 2013

Creasta Coarnele Caprei - 6LC, 7-, (6 A0)

Creasta Coarnele Caprei este un traseu de care am tot auzit în ultima perioadă şi, fiind în Piatra Craiului, muntele meu favorit, l-am trecut în agenda cu dorinte. Aşa se face că în mijlocul unei săptămîni ne luăm liber să percurgem acest traseu. De ce taman în cursul săptămînii? Pentru că norii îşi găsesc de lucru tocmai la sfîrşitul săptamînii. Aşadar eu şi Angi plecăm spre Plaiul Foii unde lăsăm maşina şi o luăm cătinel la deal pe Firul Pdinei lui Călineţ urcînd limbile de grohotiş aduse de viitură. 

Citeşte tot articolul

marți, 2 iulie 2013

Bivuacul Caprelor cu Angi

Dacă tot nu am reuşit să intrăm în Lespezi, în ziua următoare urcării Însoritei ne hotărîm să urcăm traseul Bivuacul Caprelor, traseu pe care-l parcursesem cu Mihai şi Dana. Topo-ul Traseului şi descrierea lui le puteţi vedea AICI.
 Dar, mai-nainte de asta zăbovim o leacă în faţa refugiului la o cafeluţă, c-aşa-i bine dimineaţa.

Citeşte tot articolul

luni, 1 iulie 2013

Fisura Insorita 5A, 5LC, 7+, 6+A1

Pentru ca la sfîrşitul săptămînii nu se anunţă o vreme prea bună, aşa cum, de altfel, ne-am obişnuit, ne luăm două zile libere în timpul săptămînii pentru a da o tură în traseul Lespezi din Peretele Văii Albe. Numai că, socoteala de acasa nu se potriveşte cu cea de la perete şi, datorită unor neîntelegeri şi a lipsei comunicării, Mihai şi Dana rămîn cu impresia că noi nu mai mergem, drept pentru care nu işi iau liber. Fără ei renunţăm la ideea de a intra în Lespezi şi ne orientăm spre alte trasee.

Citeşte tot articolul

sâmbătă, 22 iunie 2013

Catarare la Vratsa.

Se pare că începutul verii e cam capricios şi sfîrşiturile de săptămînă sunt mai mult ploioase. Cu ochii pe enşpe site-uri de prognoze meteo hotărîm ca minivacanţa de Rusalii s-o petrecem la prietenii bulgari, la Vratsa, loc unde părea ca vremea să fie ceva mai stabilă.

Plecăm de vineri seară şi de această dată nu ne mai opreşte nici un zîn poliţist pentru a ne cere cuvenita şpagă. Ajungem la Vratsa pe întuneric după ce ne-am încăpăţînat să nu urmăm indicatoarele rutiere ce ne arătau noua cale de urmat, noi mergînd pe principiul "drumul cel mai scurt e drumul cunoscut". O fi fost mai scurt, dar mai lent, căci după ceva vreme constatăm că drumul, acesta cunoscut, dispăruse subit lăsînd loc unui şanţ imens.

Citeşte tot articolul

duminică, 16 iunie 2013

Puţină escaladă prin Râşnoave

Puţină escaladă prin Râşnoave

O duminică cu vreme bună nu se pierde prin oraş, drept pentru care ne strîngem cu mic, cu mare pentru o mică tură de cocoţ. După îndelungi căutări găsim c-ar fi cazul să dăm şi noi o tură pe la faleza Belvedere de la Pîrîul Rece.
Pentru tură ne strîngem vreo cinci persoane după cum urmează: eu, Angi, Dana, Sorina şi o veche prietenă, Andreea Tănase.

Pentru a ajunge la faleză se iese de pe DN1 urmînd drumul spre Pîrîul Rece şi după curba la dreapta, acolo unde şoseaua începe să urce accentuat, în cel mai de sus punct găsim pe partea stîngă o bifurcaţie cu un drum vechi ce duce la cabana Belvedere.

Citeşte tot articolul

vineri, 24 mai 2013

Surplomba cu Pendul 3LC, 7

Surplomba cu Pendul 3LC, 7

Urcăm de vineri noapte la refugiul Coştila. Drumul pe întuneric e frumos deşi nu tuturor le place. Mie îmi place, mai ales că e mai răcoare şi oricum ştiu traseul cu ochii închişi. Pe potecă suntem depăşiţi de alţi doi căţărători (Johny şi Vlad) care, din loc în loc, mai luau cîte o pauză aşa că ne-am tot intersectat pe drum.
Ajungem la refugiu şi ne culcăm urmînd ca sîmbătă să urcăm un traseu scurt căci vremea nu se arăta prea bună.

Ne trezim dimineaţă, bem o cafeluţă, mîncăm cîte ceva apoi ne echipăm şi plecăm spre Surplomba cu Pendul.


Citeşte tot articolul

duminică, 19 mai 2013

Hermann Buhl (5A, 4LC, 7-)

Hermann Buhl (5A, 4LC, 7-) Echipe: Eu şi Angi Mihai, Adi şi Dana

Plecăm de sîmbătă dupăamiază cu gîndul de a înnopta undeva spre Gura Diham, la cort, în compania binecunoscuţilor urşi ai zonei. Ajungem pe înserat şi campăm pe o pajişte largă. După o vorbă, o glumă ne băgăm la somn cu gîndul de a ne trezi la 6(da, şase) dimineaţă, lucru pe care nu l-am mai experimentat de ceva vreme. Peste noapte auzim larmă mare. Unii ţipă ”ursul! ursul!”, dar sunt atît de obosit că nu mă sinchisesc nici măcar cînd aud o ditai buşitura. Dimineaţă constatăm că ursache, băiat cu bun simţ, a încercat să folosească o budă ecologică doar că nu a reuşit decît s-o dărîme.

Citeşte tot articolul

sâmbătă, 11 mai 2013

Piatra Craiului - Pe Brîul de Mijloc.

Şi-aş vrea să vii şi tu, să mergem împreună. Să împletim acolo a Craiului cunună...

Am împletit mai mult amintiri din ultima tură în care vizitasem Castelul. Castelul Crăiţei.

Urcuşul spre el, după aproximativ şase ani de la ultima vizită, se desfăşoară acum pe marginea unui şanţ săpat de viiturile din 2012. Zeci sau poate sute de tone de pietriş albicios stau înprăştiate peste verdele vegetaţiei. Încerc să-mi imaginez ce privelişte aş fi avut în acele clipe şi mă cam cutremur.
Urcăm destul de tîrziu, fără a ne grăbi. Drumul pînă la castel nu e lung şi nici greu.
Trec pe lîngă un horn care îmi aminteşte de o poveste de demult. Era ori la un început de iarnă, ori la sfîrşitul acesteia, nu-mi mai amintesc precis. Urcam spre Crăiţa cu Mihai şi încă vreo cîţiva prieteni printre care şi Ani.

Citeşte tot articolul

luni, 6 mai 2013

Memorial Adrian Chifa 4LC, 7+ (Cheile Aiudului)

Traseul Memorial Adrian Chifa 4LC, 7+

Recomandat de Dana şi Gabi Bazacliu ca fiind un traseu deosebit de frumos, cu paşi de echilibru pe riglete fine şi, mai ales, la umbră, traseul mi-a trezit interes imediat.
Plecaţi de dimineaţă din Cheile Turzii ajungem destul de repede în Cheile Aiudului. Parcăm maşina la intrarea în chei şi plecăm spre perete.

Traseul Memorial Adrian Chifa se află în Colţul Vilii, primul Ţanc de pe stînga cheilor, imediat înainte de a ajunge la castelul din chei. Pentru a ajunge la baza acestuia urmăm un drum de pămînt ce pleacă direct de la şosea şi duce pînă într-o poiană. Traversăm poiana şi urmăm o potecuţă care, după vreo 70m, coteşte dreapta în mici serpentine ce duc la baza peretelui. Atenţie, traseul nostru porneşte din locul unde potecuţa ajunge la perete, cam cel mai de jos loc al stîncii. Noi am urcat din greşeală spre dreapta ajungînd la intrarea în traseul Bavarez de unde am coborît, dîndu-ne seama de greşeală.

Citeşte tot articolul

duminică, 5 mai 2013

Csipkes (5A, 5lc,7+, 6+Ao) - Cheile Turzii

Csipkeş şi Turnul Ascuţit

Cheile Turzii ne-au lăsat o impresie foarte plăcută în urmă cu un an, cînd am ajuns prima oară acolo pentru o minivacanţă de 1Mai aşa că şi anul acesta am programat o mică tură în aceste chei. După ce l-am pescuit pe Mihai din gara Brasov am plecat la ceas de seară spre Turda apoi spre locul unde campasem şi anul trecut.

De data aceasta dezamăgirea a fost mare. Locurile unde campasem erau invadate de turişti zgomotoşi şi colac peste pupăză, din nişte boxe imense răsuna duios o muzică psiheadelică bum! bum! scîîîîrţţţţ! bum! bum! giiiiiii! Toată noaptea. Da. Pînă dimineaţă. Am avut tot soiul de ganduri negre. De la cum aş putea arunca în aer staţia de amplificare pînă la cum aş tăia cu drujba boxele.
A trecut şi noaptea.

Citeşte tot articolul

vineri, 3 mai 2013

Pantera Roz. Căţărare în Postăvaru (doar primele 3 LC)

3 Mai 2013
Recomandat de Cornel Sain ca fiind un traseu frumos şi bine asigurat, Pantera Roz este traseul caruia i-am dedicat cea de-a treia şi ultimă zi din vacanţa de 1Mai. Pentru că, din ce citisem pe ici pe colo, auzisem că ultima lungime ar avea un pas foarte dificil, dincolo de puterile noastre şi pentru că tot de la Cornel am aflat că după a trei lungime ne putem da jos cu un singur rapel de 60m, am ales să urcăm doar pînă la a treia regrupare.
Citeşte tot articolul

joi, 2 mai 2013

Mielul cel Bland 3LC, 5B, 7-

2 Mai 2013 - Mielul cel Blînd

După încălzirea din ziua precedentă, făcută pe traseul Muchia Iepuraşului, a venit rîndul unui alt traseu frumos din Peretele Animalelor, traseu pe care pusesem ochii din 2012, cînd urcasem Lupul cel Rău

Ne trezim de dimineaţă şi, după nelipsita cafea matinală, strîngem tot de prin corturi şi înghesuim bagajele în maşină, că doar trăim în România şi vrem să căţărăm fără emoţii sau doar cu emoţiile pricinuite de traseu.

Citeşte tot articolul

miercuri, 1 mai 2013

Muchia Iepurasului - alpinism in Postavaru de 1 Mai

Am aşteptat cu mare nerăbdare vacanţa de 1Mai. Pentru că Mihai nu a putut să-şi ia liber toată săptămîna am plecat cu Angi şi Dana în Cheile Râşnoavelor pentru a căţăra ceva în cele trei zile pe care le aveam libere.

Am plecat din Bucureşti tîrzior şi am ajuns în Poiana Inului foarte tîrziu. Undeva pe la orele 15,30 plecam din poiană spre Peretele Animalelor pentru a face un traseu uşurel.

Citeşte tot articolul

duminică, 28 aprilie 2013

La Tabachka. Două we-uri cu escaladă într-o zonă de poveste.

Anul trecu am avut o tentativă eşuată de a găsi falezele de la Tabachka. Ne aflam chiar deasupra lor, noi neştiind asta aşa că am ajuns prin tot soiul de păduri pline de liane alegîndu-ne atunci doar cu o ieşire de relaxare.

Anul acesta, după căutări amănunţite şi informaţii preţioase date de Daniela Bazacliu, am găsit faleza respectivă. O zonă superbă, aflată la marginea satului. De-o parte falezele, de altă parte rîul, iar la mijloc o mare poiană plină de verdeaţă.
Faleza e împărţită în mai multe sectoare brăzdate fiecare de trasee mai lungi sau mai scurte, mai uşoare sau mai grele. Sunt trasee pentru toate gusturile predominînd, totuşi, cele situate între gradul 7 si 8.

Citeşte tot articolul

vineri, 12 aprilie 2013

Trei zile la Veliko. Trasee vechi, trasee noi.

12-14 aprilie 2013

Cu ceva emoţii datorate vremii plecăm la Veliko de vineri dimineaţă pentru a profita de trei zile de cocoţ.
Prima zi ne grăbim să prindem liberă fisura "the direct slit" din sectorul B, fisură foarte aglomerată sîmbăta şi duminica. Fiind vineri, pereţii sunt liberi, dar şi aşa tot dăm peste cîteva echipe româneşti. Din fericire nu şi pe traseul nostru. Pentru încălzire urc primii metri din "the direct slit" apoi traversez uşor dreapta pentru a urca pe o altă linie ceva mai frumoasă decît prima lungime din fisură. Pun manşa sus pentru fete apoi cobor pentru a o fila pe Angi care vrea să se urce cap pe fisură.

Citeşte tot articolul

sâmbătă, 30 martie 2013

Veliko mult aşteptat. Escaladă.

Mă tot uit pe fereastră să văd primăvara venind, dar am impresia că cineva, pus pe glume, a lipit un autocolant cu un peisaj de toamnă mohorîtă pe geamul meu. O zi cu soare e urmată invariabil de alte trei sau patru cu ploi şi chiar ninsori. Vorba aia, ce iarnă frumoasă avem primăvara asta.
Într-un final uite că planetele se aliniază şi sfîrşitul de săptămînă pe care îl am liber pare a fi o leacă mai frumos. Adică nu plouă, nu ninge şi nu-s temperaturi negative. Nu, nu la noi în ţară ci tocmai jos, la vreo 170km de Bucureşti, la Veliko.
Toată săptămîna am butonat site-uri meteo şi toate arătau cam aceeaşi prognoză. Cald, noros, dar fără ploaie. Perfect, adica perfect simplu, dar fusei mulţumit şi cu atît.

Citeşte tot articolul

duminică, 24 martie 2013

Basarbovo - Primul cocot pe 2013 (10 martie 2013)

Ardem de nerăbdare să ieşim la cocoţ numai că vremea nu ne-a lăsat pînă acum.
Duminică, însă, se anunţă vreme bună după ora 10.30 aşa că nu mai stăm pe gînduri şi plecăm repejor dpre Basarbovo. Ajungem pe la ora 10 şi observăm două corturi şi nişte maşini cu număr de Romania. Hm, alţii au venit de ieri. Cît despachetăm noi echipamentul încep să iasă la lumină ocupanţii corturilor, nimeni alţii decît Octavian Ceama şi Viorica, Andrei Done şi Andreea Corodeanu, Dorian şi Ana. Ne salutăm, mai schimbăm o vorbă, o impresie despre vreme, mai ales că începuse să picure, dar, după cum anunţaseră pe site-urile meteo, urma să se însenineze în curînd. Aşa a şi fost. Ploaia nu a durat mai mult de 20 de minute, iar în depărtare se vedea un petic de cer albastru ce se apropia de noi.

Citeşte tot articolul

marți, 12 martie 2013

Piatra Craiului.

Lume lume, iar se pune de un munte.
Ne-nvîrtim, ne răsucim şi tot prin Piatra Craiului ajungem. Planuri? Păi să dormim la Ascuţit.

Plecăm cu mare elan din Bucureşti grupaţi în două maşini. Adi, Mihai şi Sorina în maşina lui "Adi cel Vitezoman", eu, Angi şi Borcan în maşina lui "Borcan cel Vitezoman". Nu ştiu cum se face, dar avem parte de soferi vitezomani we acesta. Sau m-am ramolit eu, sau nu mai sunt obişnuit eu să merg în maşini conduse de alţii. Cum spuneam, plecăm cu elan, dar tîrziu. Vineri pe la ora 15 aşa că ajungem în Zărneşti undeva pe la ora 18.

Citeşte tot articolul

sâmbătă, 9 martie 2013

Scurtă tură pe Munticel

Nu prea sunt multe de povestit. Am plecat la o tură scurtă, alături de Mihai, pe drumul Munticelului, pentru a ne mai dezmorţi şi antrena picioarele. Am urcat pe la Caminul Alpin, pe binecunoscuta potecă ce duce spre Pichetul Roşu. La puţin timp după ce am depăşit bifurcaţia spre Coştila Mihai mă întrabă dacă am chef să urcăm la refugiu. Hai, zic, să vedem ce-o mai fi pe-acolo, dar numai dacă ai chef să tai zăpadă că eu nu prea am.

Citeşte tot articolul

joi, 21 februarie 2013

Pe la vest de Crai (de la Plaiul Foii la Garofiţa)

& -Alo, cabana Prejba?
-Da.
-Vrem şi noi să rezervăm cîteva locuri pentru week-end.
-Sunteţi de la un club din Bucureşti.
-Nu.
-Atunci nu se poate. Cabana se renovează şi nu mai cazăm.
-Dar dacă eram din club se putea?
-Da. Avem contract cu ei.
-Mulţumin. La revedere"

"-Alo, Angi? Vezi că a picat varianta cu Prejba. Urcăm spre Padina din Bran. Vorbim. Pa!"

Citeşte tot articolul

vineri, 15 februarie 2013

Pe la est de Crai

Cum toată luna ianuarie am lipsit de pe munte pentru a-mi reface un ligament afectat cu ocazia lecţiei de schi de la revelion, începutul lui februarie trebuie să se lase neapărat cu o ieşire şi, ca să nu forţez încă piciorul, mă gîndesc la o ieşire ceva mai relaxantă. O tură pe la poalele Craiului.

Cîţiva amici se cazaseră la Casa Folea, iar alţii trăgeau şi ei către aceeaşi destinaţie. Cu toată dorinţa de a-mi proteja piciorul, lipsa lungă de pe munte nu mă lăsa să fiu mulţumit cu o tură prea scurtă aşa că am căutat o variantă de a lungi puţin traseul care urma să se termine tot la Casa Folea. Împreună cu Angi stabilim că ar fi fain dacă am pleca spre Curmătura apoi să mergem la Casa Folea cu un ocol pe la "La Table". Propun acest lucru şi celorlalţi ce urmau să meargă şi Mihai cu Dana sunt interesaţi de propunerea făcută, dar Mircea şi Diana nu vor aşa că rămîne să mergem pe căi diferite.

Citeşte tot articolul

luni, 11 februarie 2013

Rev cu lecţie schi şi Retezat - refugiul Condor

Trecerea dintre ani am petrecut-o la cabana Obarşia Lotrului unde am stat vreo patru zile profitînd de gratuitatea oferita celor ce voiau să urce cu instalaţiile pe noua pîrtie de la Vidra. Asta pentru că pînă atunci nu mai pusesem schiuri în picioare şi am zis că, dacă tot încerc să învăţ şi nu mi-o plăcea, să nu arunc banii pe urcări cu teleschiul.

Am închiriat echipament de la centrul aflat la baza pîrtiei şi asta cu ceva emoţii. Cînd am ajuns noi instalaţia nu funcţiona din lipsă de putere a curentului electric aşa că cei de-acolo au sistat închirierile, însă cînd le-am spus că vrem pe trei zile au acceptat. Aşa că uite-mă cu echipament de schi, cu nişte clăpari din preistorie, puţin largi, învăţînd ceea ce nu credeam c-o să fac vreodată. Să schiez. Am o frică teribilă de ideea de os rupt. Pînă acum nu am avut nici o fractură şi nici nu vreau să experimentez acest lucru aşa că am fost convins cu greu să mă urc pe doage.

Cît au durat formalităţile de închiriere s-a dat drumul şi la curent aşa că am luat telegondola pînă la prima staţie unde se termina şi pîrtia pentru începători şi de unde începe pîrtia roşie.

Citeşte tot articolul