un gand... doua ganduri...

"Daca ai indragit Muntele, nu cauti doar teluri deosebite si trasee foarte grele. Acelasi pret pot avea zilele cand, hoinar acolo sus, incerci sa redevii o modesta particica din natura, echilibrat si simplu, asimiland cu toate simturile armonia si linistea inconjuratoare" (Ionel Coman)
Descărcare topo-uri:

Pentru descărcarea topo-urilor traseelor de alpinism la rezoluţie mare trebuie accesată pagina "alpinism şi escaladă - descrieri si schiţe", iar de acolo se acceseaza linkul "topo" din dreptul traseului dorit. Odata deschisa imaginea se dă clic dreapta cu mouse-ul si se selecteaza "save image as"


miercuri, 10 iulie 2013

Creasta Coarnele Caprei - 6LC, 7-, (6 A0)

Creasta Coarnele Caprei este un traseu de care am tot auzit în ultima perioadă şi, fiind în Piatra Craiului, muntele meu favorit, l-am trecut în agenda cu dorinte. Aşa se face că în mijlocul unei săptămîni ne luăm liber să percurgem acest traseu. De ce taman în cursul săptămînii? Pentru că norii îşi găsesc de lucru tocmai la sfîrşitul săptamînii. Aşadar eu şi Angi plecăm spre Plaiul Foii unde lăsăm maşina şi o luăm cătinel la deal pe Firul Pdinei lui Călineţ urcînd limbile de grohotiş aduse de viitură. 

Craiul mult indragit

Aproape de Malul Galben


Ajungem nesperat de repede la Malul Galben unde ne hotărîm să urcăm pe altă variantă decît pe Hornul Nisipos. 
Deci, trecem de acesta şi continuăm pe firul văii apoi urcăm uşor stînga pe lîngă perete şi, puţin înainte de prima săritoare, începem un urcuş spre dreapta pe o pantă stîncoasă. Mai sus se află chiar şi un cablu. După terminarea porţiunii stîncoase prindem a urca prim pădure pe trepte pămîntoase pînă ajungem într-o şa unde ne aşteaptă o momîie. De aici cotim dreapta pe potecă şi ajungem imediat la adăpătoarea caprelor. Nu trece mult şi suntem şi la Refugiul Sperantelor întîmpinaţi fiind de o capră şi puiul ei.



Ajunsi la Refugiul Sperantelor





Mai o vorbă mai poză şi se lasă şi întunericul, iar noi ne băgăm la somn.

Ne trezim dimineaţă destul de devreme, dar suntem dezamăgiţi căci crestele sunt acoperite de nori drept pentru care ne mai băgăm puţin în saci cu speranţa că norii se vor ridica, ceea ce şi fac la vreo două ore după.

Plecăm de la refugiu spre scare de fier pe care o coborîm urcînd apoi pe firul Padinei lui Călineţ. Imediat pe stînga cum urcăm se cască firul Hornului Adînc. Il depăşim si continuăm urcuşul pe Firul Principal al Padinei lui Călineţ trecînd cîteva săritori mici apoi, la o săritoare mai măricică, poteca părăseşte firul văii urcînd pe partea dreapta şi coborînd înapoi în fir după cîteva zeci de metri. Din locul unde poteca coboară în fir avem şi o privelişte frumoasă asupra începutului Crestei Coarnele Caprei şi a Firului Secundar al Călineţului. Aici părăsim firul principal şi ne abatem spre stînga pe firul secundar urcînd pe acesta cîteva zeci de metri pînă ce, pe partea dreapta, dăm de o mică pantă înierbată. Acolo începe traseul nostru.

Padina lui Calinet

Hornul Adinc

o pietricica

firul secundar al Calinetului, Creasta Coarnele Caprei si Creasta Piticului


la confluenta Padinei lui Calinet cu firul secundar(stinga)

Pajistea unde se afla punctul de plecare pe creasta Coarnele Caprei

schita creasta coarnele caprei
Topo Creasta Coarnele Caprei

Ca prim punct de asigurare pentru secund folosium unul dintre copăceii sau jnepenii din zonă.

LC1 - Pleacă puţin la stînga de muchie spre o mică şa în care ajungem după vreo 15-20m. Odată ajunşi în şa asigurăm la primul piton de pe acest traseu, piton ce se află pe faţă din stînga şeii. Din şa continuăm spre dreapta (la 3-4m mai e un piton) pe o mică brînă înierbată şi cu cîţiva copăcei pentru încă vreo 10m. Aproape de capătul brînei mai găsim un piton (Atenţie! traseul nu merge pe hornul ce se zăreşte în continuarea brînei) de unde începem un urcuş pe un fel de horm cu trepte ierboase ce duce spre stînga spate.

La terminarea acestuia, după vreo 8m, ajungem la un mic colţ de stîncă, iar puţin mai sus de acesta, pe faţa din dreapta se află un piton băgat într-o fisură îngropată, piton vizibil doar dacă te ridici deasupra ţancului Aici se regrupează, dar, pentru că nu îmi surîde ideea de a regrupa la un singur piton, cobor mai jos şi regrupez punînd un anou în jurul ţancului. Lungime estimată la 40m. Corzile freacă foarte foarte rău mai ales datprită pitonului de la sfîrşitul brănei.

Plecarea pe prima lungime - spre saua din partea dreapta. Pana la sa nu e nici un piton (sau n-am gasit eu)

Prima regrupare

LC2 - Pleacă pe o faţă uşor căzută cu un pas mai tăricel estimat pe la un 7- asigurat cu nişte cuie proaste iar puţin mai sus trece o surplombă cotată la gradul 6+. După trecerea surplombei continuăm urcuşul pe o porţiune uţoară apoi prindem o altă mică brînă ce duce pe partea din dreapta a crestei pînă la o placă verticală unde se află încă un pas mai tăricel cotat cu 7- asigurat cu cîteva cuie, dar de proastă calitate. După urcarea feţei continuam vertical vreo 8-10m pe trepte de piatră şi iarbă, fără a mai găsi asigurări, pînă la un ţanc unde regrupăm cu anou. Lungime estimată la 45-50m. Iarăşi apare o frecare mare a corzilor.

Plecare pe LC2

Angi pe brana de sub ultima fatza din lungime.

LC3 - Merge fix pe muchie. Asigurări rare. Pe la mijlocul crestei am gasit un piton bătut după un bolovan, piton ce se ţinea acolo doar datorită unui colş de cîţiva milimetri care nu+l lăsa sa iasă spre lateral. L-am scos şi l-am mutat un metru mai sus într-o fisură foarte bună. Pitonul e incă destul de solid. După aproximativ 40-42m traversăm doi metri spre stînga şi continuăm urcarea pe o porţiune ceva mai friabilă pentru încă vreo 15-17m. Ajungem la baza unui perete vertical unde regrupăm cu anou la un bolovan. Lugime estimată la 60m , uşoară, dar cu bolovani instabili pe ultima porţiune.

Angi in R2

LC3 merge pana unde se termina iarba

un piton care a cedat la doua lovituri de ciocan

Inca e in stare buna

Noul amplasament

LC3

Angi pe LC3

R3

LC4 - Pleacă pre stînga urcînd pe o placă ce formează cu peretele un diedru cu o fisură. Aici putem asigura cu un anou prins pe după un bolovan mic incastrat in fisura dintre perete şi placa pe care urcăm. Pasul îl estimez la un 5+/6-. De pe bolovan continuăm traversarea spre stînga peste muchie unde găsim şi primul piton. De aici continuăm dreapta pe muchie întîlnind încă vreo două pitoane, apoi, după vreo 30m, descăţărăm vreo 4 metri pînă pe o prispă mare aflată la partea de sus a unui horn-tunel. In hor şi vreo 5 metri mai jos se află bătute două P-uri mari. Nu stiu de ce sau poate e o altă variantă ce duce prin horn în loc să vină pe muchie. Aici am regrupat la mobile căci deja trăgeam greu de corzi. Regruparea din schiţa veche e probabil 10 metri mai departe la un piton aflat la baza unui scoc. Lungime estimată la 40m pînă la hornul tunel unde am regrupat la mobile şi vreo 50m pînă la pitonul de la baza scocului.


Placa pe care urcam cu diedrul fisura. In fisura e un bolovan incastrat dupa care putem asigura cu un anou

R4. Instinga e hornul tunel

LC5 - De la hornul-tunel continuăm spre baza scocului înierbat vizibil pe partea dreaptă a crestei. Urcăm vreo 15m pe acest scoc fără asigurări, cu grijă la bolovanii instabili. La capătul lui ajungem la o brînă cu nişte pomi. Aici cotim stînga spre o mică brînă înierbată aflată la baza unei feţe verticale şi asigurăm cu grijă primul cui de pe această faţă. Urcăm această faţă brăzdată de două fisuri decalate, asigurate cu cuie suficiente, dar la fel de proaste ca mai toate cuiele de pe acest traseu. Pas cotat pe la gradul 6. În partea superioară a feţei suntem opriţi de o surplombă, loc unde facem o traversare spre dreapta de vreo 2m intrînd într-un mic horn ce ne duce spre creastă. Am continuat pe linia crestei şi am regrupat într-o mică şa cu anou după bolovan. Lungime estimată la 45m.

Se urca scocul framantat si inierbat pe care nu am gasit assigurare. Sus se face stinga

LC6 - Pleacă în lungul crestei peste nişte jnepeni ajungînd la baza unei feţe. Aici avem un piton la nivelul genunchilor, probabil aici fiind regruparea la care noi nu am ajuns preferînd bolovanul întîlnit mai jos. Pe această faţă, la vreo 3m mai sus, se află o altă asigurare, un cui cu inel bătut într-o alveolă. Urcatul acestei feţe e cotat pe la gradul 6/6+ De aici mai urcăm puţin apoi traversăm spre drepta muchiei cuntinuînd apoi în sus, fără asigurări pentru încă vreo 20m pînă ajungem pe vîrf. Porţiunea finală e uşor friabilă. În vîrf regrupăm la două pitoane legate cu cordeline. Lungime estimată la 60m.

Retregere: Din varf facem un rapel de 25-30m spre stînga cum am urcat apoi coborîm pe un vîlcel tot spre stînga (ATENTIE NU E PRIMUL VILCEL DE LÎNGA CREASTA CI AL DOILEA). De la baza vîlcelului traversăm firul unei văi, probabil porţiunea superioară a secundarului Călineţului, urcînd apoi pe firul unui vîlcel care, de pe vîrful Crestei Coarnele Caprei, pare total inabordabil, vertical şi plin de grohotiş, dar care, odată ajunşi la baza lui, se se dovedeşte a fi extrem de uşor.

În capătul de sus al acestui vîlcel ajungem într-o mică şa de pe Muchia Ţimbalului Mare, de unde coborîm spre stînga pe o potecă destul de bătută ce ne duce în zona nu mită "La Amvon". De aici mergem pe curbă de nivel pînă la Acul de la Amvon.

De la ac coborîm pe firul din stînga, cum privim spre vale, urmînd poteca marcată cu momîi, potecă ce urmează firul Vîlcelului cu Zmîrdar. Mergem pe această potecă pînă la fereastra prin care trecem spre Vîlcelul cu Fereastră unde urmează o descăţărare apoi, ceva mai jos, o serie de rapeluri ne duc pînă aproape de Brîul Ciorînga Mare. Urmăm brîul spre stînga ajungînd în cinci minute la Refugiul Speranţelor.

Valcelul pe care urcam, De aici pare inaccesibil.

Angi pe valcelul pe care am coborat dupa rapel.



spre secundarul Calinetului

De aproape valcell e banal. Putina grija totusi la bolovanii instabili

privire in spate

o privire spre Amvon din saua de pe Muchia Timbalului Mare

Valcelul cu Smardar

Vestita fereastra

Spre Acul de la Amvon


La ac



Coborare pe Vilcelul cu Smardar



Aproape de fereastra prin care vom parasi Valcelul cu Smardar trecand in Valcelul cu Fereastra

Fereastra. Departe, jos, Cabana Plaiul Foii  (stanga sus)


Din păcate nu am fotografii de pe ultimele lungimi de coardă căci se apropiau de noi nişte nori furioşi şi am tras tare să ieşim pe uscat din traseu. 

La refugiu facem o pauză de masă şi ne bucurăm că am scăpat de ploaie. Totodată constatăm că cineva ne-a luat punga cu gunoaie pe care o lăsasem in refugiu s-o recuperăm la întoarcere. Plecăm apoi spre Plaiul Foii coborînd pe Hornul Nisipos.





Per ansamblu traseul Creasta Coarnele Caprei este un traseu nu foarte greu, dar foarte frumos, însă foarte prost pitonat. Porţiunile mai dificile sunt asigurate cu suficiente pitoane, dar de proastă calitate, unele dintre ele îndoite, altele mişcîndu-se, iar altele suficient de subţiri cît să nu ţină o cădere. De altfel senzaţia pe acest traseu e că nu trebuie să cazi sub nici o formă. Sunt şi multe porţiuni lungi neasigurate. Nu-s dificile, dar în caz că te prinde ploaia pe acolo lucrurile s-ar putea să devină interesante. Recomand maxim 3 bucle scurte în rest bucle foarte lungi. Cele mai multe bucle cred că le-am pus pe LC2 şi au fost cam 8 sau 9. De asemenea anourile lungi sunt foarte utile şi chiar am folosit un anou de 240cm. Nu sunt de neglijat nici cîteva asigurări mobile. Eu am folosit doar la o regrupare două frenduri medii, dar e bine să fie pentru orice eventualitate. Nu uitaţi de o bucată de cordelină pentru legat pitoanele de rapel, cel cu inel din care se face rapelul fiind mai slăbuţ decît un peu bătut mai sus şi prin care nu poţi băga concomitent cordelină şi carabinieră.
A fost o tură aşa cum sunt toate turele in Piatra Craiului. Minunată.

Un comentariu:

Andrei Holban spunea...

Cum arata candva Malul Galben... Acum a venit si a doua viitura anul asta, s-a dublat grohotisul din padure (are cam 20-30m diametru)...

Trimiteți un comentariu