Bivuacul Caprelor cu Angi

Dacă tot nu am reuşit să intrăm în Lespezi, în ziua următoare urcării Însoritei ne hotărîm să urcăm traseul Bivuacul Caprelor, traseu pe care-l parcursesem cu Mihai şi Dana. Topo-ul Traseului şi descrierea lui le puteţi vedea AICI.
 Dar, mai-nainte de asta zăbovim o leacă în faţa refugiului la o cafeluţă, c-aşa-i bine dimineaţa.

Refuigiu Costila si Peretele Vulturilor, Tancul Mic, Peretele Costilei, o bucatica din Tancul Ascutit

Ajungem la baza traseului mai uşor ca data trecută căci găsim o rută mai lejeră. După ce ne echipăm hotărîm să urcăm cap schimbat. Pe prima lungime pleacă Angi şi se descurcă excelent. De remarcat ca anoul de pe diedruldin primalungime a disparut. Probabil cuiva i-a trebuit.

Angi pe prima lungime

Regrupează repede şi o urmez. O văd foarte entuziasmată aşa că o las să meargă tot ea cap şi pe următoarea lungime. Se descurcă excelent şi pe aceasta, mai ales că diedrul din dreapta e ud.

pe a doua lungime inainte de diedru

Pe a treia lungime mă duc eu cap pentru că urma un horn complet fleaşcă. Cu puţin efort am reuşit să-l trec. A urmat placa înclinată apoi, după experienţa neplăcută de la parcurgerea precedentă, cînd corzile au frecat de trebuia să mă opintesc pentru a le trage, am hotîrăt să regrupez la terminarea acestei plăci. Aici am zăbovit puţin mai mult căci cele două cuie apropiate nu prea mi-au inspirat încredere aşa că am urcat puţin mai sus şi am asigurat şi primul cui din lungimea următoare, cui ce părea a fi mult mai solid. Angi a venit rebegită de frig căci soarele nu mai bătea în regruparea a doua şi la umbră era destul de rece.

placa inclinata din LC3

A continuat ea cap pe a patra lungime şi a regrupat la, de-acum binecunoscutul, copac de rapel. Ne-am retras cu un rapel lung de 60m apoi un alt rapel de 30 ce ne-a scutit de descăţărat pragurile cu iarbă ce duceau spre firul Vîlcelului Stîncos.

Angi pe LC4

Tancul Mic

Fisura Insorita acum chiar ca-i insorita.

O bucatica din Hermann Buhl

La refugiu am mai zăbovit o perioadă la o vorbă cu un domn stabilit în State si care ne-a povestit despre Baticu, Cristea si altele din vremea respectiva apoi am plecat spre Busteni şi de acolo mai departe, spre Bucureşti.

A fost o tură frumoasă şi ne-am bucurat de două trasee la fel de frumoase, iar Angi a dovedit că se descurcă foarte bine atît pe calcar cît şi pe conglomerat.