un gand... doua ganduri...

"Daca ai indragit Muntele, nu cauti doar teluri deosebite si trasee foarte grele. Acelasi pret pot avea zilele cand, hoinar acolo sus, incerci sa redevii o modesta particica din natura, echilibrat si simplu, asimiland cu toate simturile armonia si linistea inconjuratoare" (Ionel Coman)
Descărcare topo-uri:

Pentru descărcarea topo-urilor traseelor de alpinism la rezoluţie mare trebuie accesată pagina "alpinism şi escaladă - descrieri si schiţe", iar de acolo se acceseaza linkul "topo" din dreptul traseului dorit. Odata deschisa imaginea se dă clic dreapta cu mouse-ul si se selecteaza "save image as"


sâmbătă, 20 decembrie 2014

In Iezer, la Cuca.

Iată că mai trec pe răboj o cabană la care nu mai fusesem, deşi e uşor accesibilă şi, aşa, cum aveam să aflu, şi foarte frumoasă. Pregătim o tură în care ma fi vrut să facem mai multe însă condiţiile meteo şi alţi factori ce ţin de organizare nu ne-au permis prea multe din cele visate. Am fi vrut să ajungem pe Păpuşa, dar nu am ajuns, am fi vrut să ajungem şi pe Iezer, dar nici acolo nu am pus piciorul.

Citeşte tot articolul

sâmbătă, 6 decembrie 2014

La Padina pe drumul Urlatorilor, cu fotografii în alb şi negru

E iarnă şi turele uşoare le programăm ţinînd cont de cabanele disponibile. Acum ne dorim o tură se relaxare care să nu fie nici prea aproape dar nici prea departe, o tură în care să mergem ceva mai mult, dar unde traseul sa nu fie prea dificil. Padina este ideală pentru o astfel de tură, căci indiferent pe unde ai lua-o traseul e destul de lung, aşa că rezervăm camerele şi ne pregătim de drum.

Suntem cu două maşini. Într-una Dana, Angi, MIhai şi eu, iar în cea de-a doua Borcan şi Irina. Evident că pierdem vremea pe drum cu tot soiul de cumpărături sau cu pauză de tortilla în Buşteni aşa că ajungem puţin cam tîrziu la hotel Silva unde cu greu găsim un loc de parcare.

Ne luăm bagajele la spinare şi dă-i la deal pe poteca ce duce spre cantonul Shiel. Cărarea e bătută aşa că nu avem altceva de făcut decît să ne bucurăm de liniştea pădurii şi de peisajul care ni se arată, din cînd în cînd, printre golurile dintre copaci.

Ajungem la locul numit "La Vinclu". Denumirea vine de la faptul că funicularul care, pe vremuri, aproviziona cu buşteni fabrica de hîrtie Shiel avea în acest loc o schimbare de direcţie. Aici facem un mic popas, coborînd cîteva zeci de metri pe o potecuţă ce ne duce la un izvor, ultima sursă de alimentare cu apă pînă la cabana Piatra Arsă.

Citeşte tot articolul

sâmbătă, 29 noiembrie 2014

Făgăraș. Fereastra Mare a Sâmbetei

La Cabana Sâmbăta nu mai fusesem niciodata așadar ideea unei ture în zonă mi s-a părut excelentă. Miha și Iulian s-au ocupat de rezervări și de anunțat oamenii reușind să adune nouă persoane dornice de plimbăreală. Silvia Dinu, Irina Alexiu, Mihaela Puiu, Angela Ion, Francois le Galliot, Radu Diaconescu, Cosmin Pobleanu, Marius si eu formam marea gașca împărțită în vreo trei grupulețe, fiecare cu mașina lui și cu ora lui de plecare. Important era să ne întîlnim cu bine la cabana Sîmbăta, sîmbătă, a 29-a zi a brumarului lui 2014.

Eu și Angi ne-am făcut loc în mașina lui Cosmin și a Mihăi pornind spre Valea Prahovei dis de dimineață, dar nu chiar cu noaptea-n cap.

Citeşte tot articolul

sâmbătă, 22 noiembrie 2014

O noapte la refugiul Călțun. Ăla vechi.

Umbla vorba prin tîrg cum că s-ar fi instalat un nou refugiu în zona lacului Călțun. Se spunea că e o minunăție de refugiu așa că am ne-am făcut bagajele și am purces la drum către Piscul Negru unde am lăsat mașina echipîndu-ne pentru traseu.

Jos, vremea era încă tomnatică, dar sus pantele văilor glaciare erau acoperite cu zăpadă așa că punem în bagaje colțarii și pioleții și pornim voinicește pe firul Văii Paltinului pe care urcăm domol pînă într-o poiană largă, aflată puțin mai sus de confluența pîrîurilor Paltinul și Călțun, loc unde poteca începe să capete altitudine.

Citeşte tot articolul

duminică, 9 noiembrie 2014

Valea lui Ivan. La un pas de accident.

Dupa tura de sîmbătă ne propunem să fecem o ultimă vale, așa, de final de tură. Cum nu prea aveam multe opțiuni în zonă, Valea lui Ivan ne surîdea ca și destinație.

Cu cartea lui Cristea în rucsac plecăm spre intrarea în vale și chiar de aici încep peripețiile. In prima fază găsim intrarea pe un fir de vale, dar ni se pare că, din descriere, nu prea ar fi aceasta așa că ne abatem mult spre sud pînă la următorul fir de vale, dar nici acesta nu corespunde descrierii. Revenim la prima variantă și, după o prospectare mai atentă ne dăm seama că aceasta era, totuși, varianta corectă.

Așadar, această tură va fi puțin mai detaliată decît precedentele pentru că noi era s-o pățim și ar fi bine ca alții să tragă ceva învățăminte și să aibă ceva repere.

Din start spun că varianta corectă de ieșire din vale nu o cunoaștem așa că cine mai dorește să se ducă pe acolo va trebui să se descurce singur. Eu voi detalia varianta nostră, cea care NU CRED CĂ E CORECTĂ și care era să ne ducă la un incident neplăcut.

Citeşte tot articolul

sâmbătă, 8 noiembrie 2014

Piatra Craiului. Padina Lăncii și Brîul Roșu.

Revenim în Piatra Craiului la o săptămînă de la tura precedentă. Iniţial ne propusesem să facem Muchia Bondarului, dar cum nu prea ne surîdea ideea unor regrupări frigurose am rămas la varianta plimbărelii. Tragem la sorţi una dintre padinile minunate ale Craiului,Padina Lăncii şi, dacă totul decurge bine şi e timp, un brîu despre care auzisem poveşti frumoase, Brîul Roșu.

Plecăm de vineri seară spre cabana Garofiţa. Pe drum ne intersectăm cu două camioane cu lemne, iar Iulian vine cu ideea de a suna la 112 pentru verificare. Mai în glumă, mai în serios Miha dă un telefon şi comunică celor de la 112 numerele de înmatriculare ale camioanelor. După cîteva minute ni se spune că unul dintre ele e clandestin. Deci chestia asta cu verificatul chiar funcţionează aşa că nu ezitaţi să daţi telefon în cazul în care vi se pare un transport suspect.

Citeşte tot articolul

duminică, 2 noiembrie 2014

Piatra Craiului - Valcelul cu Fereastra si Braul Cioranga.

Încă de la început ţin să precizez că nu voi mai da detalii de orientare despre turele pe traseele nemarcate din Piatra Craiului. Cartea lui Emilian Cristea mi se pare suficientă pentru o orientare relativă, iar de aici mai departe fiecare ar trebui să fie capabil să se descurce, atît ca orientare cît şi ca pregătire tehnică. Voi continua să dau detalii despre punctele cheie din zonele dificile şi felul cum se abordează sau cum le-am abordat noi şi despre materialele necesare pentru că acestea pot fi decisive atunci cînd cineva doreşte să parcurgă un astfel de traseu, însă şi aici voi fi destul de limitat. De asemenea voi continua să descriu în amănunt traseele tehnice, de perete sau creastă cît şi variantele de retragere şi să fac schiţe pentru acestea, considerînd că acest lucru aduce un plus dezvoltării alpinismului ce se practică de la un anumit grad în sus. În rest, pentru brîuri, padini, văi şi canioane vă recomand cu căldură cartea lui Cristea.

Citeşte tot articolul

duminică, 26 octombrie 2014

Valea Bucsoiului si Creasta Balaurului.

După parcurgerea Muchiei Căprioarei rezervăm ziua de duminică unei ture de drumeţie pe Valea Bucşoiului. Ultima dată cînd am parcurs-o mi-a plăcut însă acum, după viitura de acum doi ani, sunt curios cum arată. Sperăm ca timpul ce a trecut să fi stabilizat bolovanii purtaţi de torentul ce a străbătut aceată vale, schimbînd peisajul şi lund în acelaş timp şi o viaţă.

Ne întîlnim cu Mihai şi Dana, sosiţi din Bucureşti pentru a participa şi ei la tura aceasta, apoi plecăm spre Gura Diham unde ne lăsăm maşinile şi începem urcuşul spre Poiana Izvoarelor.

Citeşte tot articolul

sâmbătă, 11 octombrie 2014

Muchia Căprioarei cu Angi, Iulian şi Miha

(descrierea tehnică și schița traseului se află în josul paginii)

Povestea cu fotografii:

Formidabil cît de repede trec zilele acestui an. Nici nu am apucat să-mi dau seama cînd a căzut prima frunză că deja e toamnă în toată regula. După un an capricios, cu vreme nu tocmai prielnică aventurilor în pereţi, mijlocul lui octombrie ne rezervă o săptămînă de vis din punct de vedere al vremii. Vara ţigănească, aşa cum am aflat că i se mai spune acestei perioade calde de octombrie, ne-a dat speranţe pentru trasee lungi şi frumoase. Iniţial plănuisem o tură prin minunaţii pereţi de la Vratsa, dar se pare că în ultimul moment ceva nu s-a legat aşa că trebuie să schimbăm repede planurile. Exact ceea ce nu mă încîntă, dar dacă-i ordin, cu plăcere.

O vorbă ici, una dincolo şi iată că ne găsim ca parteneri de petrecut sfîrşitul de săptămînă pe Iulian şi Miha. Doar că planurile lor difereau puţin de ale noastre, adică ei işi doreau ceva escaladă la Sf. Ana în timp ce noi voiam ceva mai lung şi mai frumos pentru a profita de vremea bună.

Citeşte tot articolul

miercuri, 20 august 2014

Lespezile Lirei 5A, 7+( A1), 5(6)LC

Intr-o frumoasă săptămînă din august eu şi Angi ne hotărîm să încercăm traseul Lespezile Lirei din Piatra Craiului.

Auzisem multe poveşti despre el. Ba că ar fi greu, ba că ar fi rar asigurat, ba ca nu e aşa greu, ba că e un traseu foarte frumos. Evident, ne interesăm încolo şi încoace despre ce şi cum şi pornim spre Crai cu emoţia firească.
Ajungem în Plaiul Foii noaptea şi campăm, cu echipamentul gata pregătit pentru a doua zi.

Ne trezim foarte devreme, aprope pe întuneric, şi plecăm spre firul Padinei lui Călineţ pentru a ajunge la refugiul Speranţelor de unde cotim stînga pe Brîul Ciorînga Mare pe care îl continuăm pînă la intrarea pe firul Canionului Ciorînga. Aici părăsim brîul şi urcăm pe firul canionului vreo douăzeci de metri unde, pe partea stîngă în sensul urcării, găsim hornul de acces în traseul vizat.


Citeşte tot articolul

sâmbătă, 2 august 2014

Creasta Vîrtopel-Arpăşel şi Muchia Buteanu din Făgăraş

E vremea pentru o tură de plimbăreală ca să mai activăm şi alte grupe musculare decît cele folosite la cocoţ aşa că facem planurile pentru ceva plimbare. Şi cum nu ne lasă microbul de a lăsa corzile din mînă alegem ceva unde să ne şi plimbăm, dar să şi căţărăm ceva. Am tot fost întrebat dacă am făcut Creasta Vîrtopel Arpăşel şi lumea rămînea surprinsă că nu am făcut-o, de parcă această creastă era un fel de examen prin care trebuia să trec pentru a merge mai departe.

Şi uite că acum a venit şi rîndul ei, că doar toate au un rînd al lor.

Citeşte tot articolul

sâmbătă, 5 iulie 2014

Traseul Balcoanelor 5A, 7 (7- impus), 5LC

Traseul Balcoanelor 5A, 7 (7- impus), 5LC

Traseul Balcoanelor este situat în Peretele Coştilei. A fost deschis în 1957 de către F.Stan şi N.Calin şi a fost reamenajat de Cornel Sain şi Dănuţ Ocheşel prin 2011. Nu vă grăbiţi să credeţi, aşa cum am făcut eu, că reamenajare înseamnă schimbarea cuielor cu spituri. Nu. Reamenajarea a constat în consolidarea regrupărilor, toate fiind acum pe spituri şi lanţ, şi punerea cîtorva spituri în punctele sensibile ale traseului. Restul traseului fiind asigurat pe cuie. Oricum, e un traseu care acum se poate parcurge în siguranţă, este un traseu uşor de parcurs care urmează o linie evidentă, o înşiruire de fisuri ce brăzdează peretele de jos în sus şi de la dreapta la stînga.

Citeşte tot articolul

luni, 9 iunie 2014

Cumulus 5LC, 4B, 7- (Munţii Buceş-Vulcan)

Traseul Cumulus 5LC, 4B, 7- (Munţii Buceş-Vulcan)

Pentru că observasem cu o zi în urmă că Peretele Vulcanului-Peretele Brînelor intra în umbră după ora 14.30 am petrecut dimineaţa următoare lenevind prin poieniţa unde campasem, apoi, la apropierea orei stabilite, am plecat spre perete.

La baza traseului ne echipăm şi, cu mare elan, o luăm în sus, pe perete. Ajuns în regrupare şimt cîteva picături de ploaie apoi, uitîndu-mă în spate, observ norul imens ce se apropiase. Angi îmi sugerează să rapelez, dar eu insist să vină şi ea, măcar pînă în prima lungime, pentru a se bucura de frumuseţea acesteia. De bucurat s-a bucurat, dar doar de prima jumătate căci ploaia a început cu putere şi, cum nu era suficientă o torenţială de vară, Nea' Ilie trimite spre noi o grindină sănătoasă. În felul acesta remarcăm utilitatea căştii în traseele de cocoţ, alta decît cea cunoscută.

Ghemuiţi în regrupare, acoperiţi cu un celofan, aşteptam cuminţi şi relativ binedispuşi, trecerea urgiei, doar că urgia avea să dureze ceva mai mult decît speram noi, iar grindina să se înteţească, lovindu-ne din cînd în cînd cu cîte o biluţă peste degetele cu care ţineam celofanul.
De, daca am vrut cumusul, cumulus am primit.

Citeşte tot articolul

sâmbătă, 7 iunie 2014

Muchia Vulcanului 5LC, 4B, 6+

Traseul Muchia Vulcanului 5LC, 4B, 6+

După cum spuneam în precedenta postare, ne-a luat mai bine de o oră să dibuim poteca ce ne duce spre zona Muchia Vulcanului-Peretele Brînelor aşadar, fiind deja cam tîrziu pentru un traseu greu, am renunţat la planul iniţial de a aborda traseul Sherpa şi am ales un alt traseu uşurel, Muchia Vulcanului. La baza traseului se ajunge urcînd din partea stîngă a ultimei poieni, ce precede păduricea de la baza peretelui, pe o potecuţă ce se află în apropierea unui bolovan de stîncă pe care se află un marcaj turistic. Dacă în poiană ne abatem spre dreata, spre mijlocul peretelui, vom da de alte potecuţe care, însă, nu conduc la traseul nostru.

Citeşte tot articolul

Muchia Zăganului 5LC, 3B, 6+. Căţărare în Buceş-Vulcan

Ne-am învîrtit de trei ori peste cap şi am reuşit să ne luam cu toţii liber de Rusalii aşa că avem trei zile numai bune de dedicat cocoţului. Şi pentru că putem merge mai departe Dana ne sugerează ca destinaţie Munţii Buceş-Vulcan. Ideea e foarte bună şi repede acceptată de toată lumea.

Plecăm la drum vineri la prînz, din Băneasa, şi facem o oră numai pe centură (Oprescule! marş de-aici cu podurile tale că nu de ele era nevoie). După un drum destul de lung ajungem în cele din urmă în zona Abrud de unde ne orientăm spre Buceş-Vulcan. Părăsim drumul national 74 care leagă Abrudul de Brad şi purcedem pe un drum care iniţial e asfaltat, dar nu pentru mult timp căci foarte repede acesta se transformă în drum de piatră şi pămînt. Urcăm pe acesta pînă ce se face o ramificaţie spre stînga, ramificaţie pe care o luăm intenţionînd să ajungem undeva unde, cu ajutorul Google Earth, intrezărisem ceva posibilităţi de campare. Cătălin Popega ne dăduse ceva indicaţii despre zona de campare, dar noapte nu prea reuşeam să ne orientăm aşa bine.

Citeşte tot articolul

sâmbătă, 24 mai 2014

Memorial Jenci Bacsi 9LC, 5B, 7 (5A1)

Cu un an în urmă, coborînd din traseul Csipkes, priveam cu admiraţie şi respect Peretele Uriaş. Mi se părea ceva de vis. Un perete în care mi-ar fi plăcut să caţăr, dar care mi se părea prea mare pentru posibilităţile mele. Traseele de opt, zece sau mai multe lungimi de coardă mi se păreau ceva de neatins. Peretele părea cu adevărat uriaş. Însă după vacanţa de anul trecut din Germania, unde am căţărat trasee de pînă la treisprezece lungimi, pereţii nu au mai părut atît de "înspăimîntători".

După un prim contact cu Peretele Uriaş, atunci cînd am făcut traseul Quo Vadis, am rămas cu dorinţa intensă de a urcă şi alte trasee ce se desfăşoară pe acesta. Şi iată că, la scurt timp după vacanţa de 1Mai, petrecută tot în Cheile Turzii, revenim pentru a urca un nou traseu în peretele cel mare.

Citeşte tot articolul

sâmbătă, 3 mai 2014

Quo Vadis (7LC, 6A, 7, 5+A1) şi prima mea mare cădere în perete.

Ca în fiecare dimineaţă ne luăm nelipsita porţie de cafea, tocmai bună pentru revigorat şi trezit simţurile. Plus că tabietu-i tabiet şi fără el nu se poate. Mai zăbovim o leacă cu prin jurul corturilor apoi ne pregătim pentru cocoţ. Iniţial am fi vrut să facem Jenci Bacsi însă vremea schimbătoare nu ne-a dat aripi aşa că alegem un traseu "mai scurt" după părerea noastră, dar care avea să ne ţină în perete cam toată ziua. Quo Vadis părea traseul ideal, uşurel şi care să nu pună probleme însă lucrurile aveau să nu fie chiar aşa simple. Voi alterna descrierile lungimilor cu povestea lor, acolo unde e ceva interesant de povestit.

Citeşte tot articolul

vineri, 2 mai 2014

Peretele Suspendat 3(5)LC, 4B, 6+

Ne trezim dimineţă după o noapte dormită bine in ciuda scandalurilor făcute de rataţii noştri vecini de corturi. Bem o cafeluţă delicioasă, binevenită în răcoarea dimineţii, luăm şi un mic dejun la fel de binevenit apoi ne pregătim pentru un traseu nu foarte lung ţinînd cont că vremea e cam schimbătoare.
Alegem un traseu în Colţul Sanşil pentru că era uşor de ajuns la el şi uşor de reras în caz de vreme rea.
Traseul Peretele Suspendat are trei lungimi de coardă pînă la ieşirea în Creasta Sanşil, iar de acolo încă două lungimi comune cu aceasta. Primele două lungimi sunt foarte frumoase, oferă o căţărare foarte plăcută pe un perete uşor căzut, cu rocă compactă, excepţie făcînd intrarea în traseu care este puţin alunecoasă datorită vegetaţiei. După primele două lungimi se poate retrage prin două rapelulri succesive.
Citeşte tot articolul

joi, 1 mai 2014

Traseul Memorial Hans Gora (3/5LC, 3B, 7(6Ao))

1 Mai muncitoresc.

Pentru că şi alpinismul este tot o muncă, munca de a depăşi obstacolele pereţilor verticali, acceptăm, fără doar şi poate, invitaţia făcută e Dana şi Mihai de a merge în Cheile Turzii la cocoţ. Era cît pe aci să renunţăm cînd ultimele prognoze meteo citite din oră în oră pe vreo patru site-uri diferite, anunţau ploi pentru zona Turda. Dana a reuşit totuşi să ne convingă că vremea nu va fi chiar aşa rea căci şi de Paşte se anunţase vreme rea şi a fost tocmai bună de cocoţ.

Aşadar plecăm încărcaţi de bagaje, joi dimineaţă, spre Cheile Turzii pe ruta Piteşti-Sibiu-Turda, rută ce speram să fie ceva mai rapidă, neglijînd total faptul ca era 1Mai şi, în consecinţă, destul de aglomerat pe şosele.

Citeşte tot articolul

sâmbătă, 29 martie 2014

Tabachka. Cocoţ, intindere de ligamente si voie buna.

Inceputul de an m-a prins cu ceva treburi de rezolvat aşa că dispun de foarte puţin timp pentru ieşirile la munte sau la cocoţ. Totuşi, din cînd în cînd, mai fac rost de cîte un weekend liber. Şi pentru că vremea e uneori capricioasă pe la noi ne orientăm către vecinii bulgari pentru a profita de temperaturile mai bune de la ei.

După ce am urcat traseul Cangurul din Postăvaru Răzvan se arată foarte dornic de a ieşi din nou la perete aşa că ne invită la o tură la Tabachka. Acceptăm. Tot el rezolvă şi partea de transport repartizîndu-ne, pe mine şi pe Angi, în maşina Cristianei.

Citeşte tot articolul

duminică, 23 martie 2014

Traseul Cangurul din Peretele Animalelor.{ 3LC(4), 4B, 7- }

Deschidem sezonul de căţărare pe anul 2014 cu o tură de-o zi în Postăvaru unde se anunţă vreme frumoasă.

Plecăm patru persoane: Angi, Dana, Andrei Holban şi eu. În Poiana Inului urma să ne întîlnim cu Răzvan Manea care avea să ne însoţească pe mine şi pe Angi în traseul Cangurul, iar Andrei şi Dana urmau să facă echipă urcând traseul Pantera Roz.

Ajungem în Poiana Inului unde constatăm că, de la intrarea în Cheile Râşnoavelor şi până aici, drumul pietruit a fost nivelat şi acoperit cu pietriş tasat, iar pe margini au apărut şanţuri adânci ce te împiedică să mai parchezi maşina dincolo de marginea drumului. Din ce am înţeles cineva auzise că se doreşte asfaltarea drumului.

Citeşte tot articolul

sâmbătă, 15 februarie 2014

Prin Baiului, evident, cu ceaţă.

A fost o tură în care destinaţia a fost aleasă după luuuungi discuţii. Ba am vrut să urcăm la Mălăieşti şi să coborâm pe Balaur, ba am vrut să urcăm pe Balaur şi să dormim la refugiul Scara sau Ţigăneşti, ba am vrut să urcam pe Schiel şi să rămânem la Padina sau să continuăm spre refugiul Bătrâna. Toate au picat din diverse motive şi am rămas la ultima variantă, o tură prin Baiului cu dormit la stîna din Zamora.

Citeşte tot articolul

sâmbătă, 8 februarie 2014

Piatra Craiului - De la Cerdacul Stanciului la Umeri (8-9 februarie 2014)

Pe la-nceput de februarie, după tot scandalul legat de demolarea refugiilor din Piatra Craiului şi de interzicerea parcurgerii traseelor nemarcate, APNPC se hotărăşte să organizeze o întîlnire la sediul ei din Zărneşti, întîlnire la care am tinut să particip şi eu şi despre care nu vreau să povestesc aici.

Odată terminată intrunirea ne hotărîm să mergem spre Garofiţa Pietrei Craiului aşa că plecăm din Zărneşti spre Plaiul Foii unde lăsăm maşina şi ne echipăm.

Citeşte tot articolul

sâmbătă, 18 ianuarie 2014

Buila - Căpăţînii (vf. Gera si Claia Strîmbă)

Se apropia un sfîrşit de săptămînă în care nu prea aveam nici o idee de tură aşa că am acceptat imediat invitaţia unor prieteni de a merge în Buila, mai cu seamă că erau prieteni cu care nu mai ieşisem de foarte mulţi ani.
Eu, Angi, Anca şi Sorina plecăm din Bucureşti vineri dupăamiază urmînd a ne întîlni pe autostrada A1 cu o parte dintre ceilalţi participanţi la tură. O parte dintre aceştia: Bogdan şi Ana Murafa, Matos, Cristian Flueraru, Laura, Felix şi Raluca Stănculeţ împreună cu Obi, Doctoru', Tudor şi Oana. Au mai fost cîţiva dar pe aceştia nu-i cunosc.

Ne întîlnim la locul stabilit apoi plecăm mai departe spre Rîmnicu Vîlcea, iar de aici spre Buila, Cabana Cheia.

Citeşte tot articolul

sâmbătă, 4 ianuarie 2014

Vf. Lespezi - Făgăraş

Cum spuneam în postarea precedentă, pentru primul sfîrşit de săptămînă din an aveam deja planificată o tură în Făgăraş. La revelion i-am cooptat pe Ruxi şi Andrei aşa că gaşca s-a mărit şi astfel ne-am grupat în două maşini. Într-o maşină Florin, Angi, Anca şi eu, iar în altă maşină Ruxi, Andrei şi Sorina.
Plecăm din Bucureşti puţin decalaţi şi ne dăm întîlnire la barajul Vidraru, iar de acolo continuăm spre complexul Piscul Negru unde parcăm maşinile şi ne ocupăm de alimentat burţile la restaurantul unuia dintre hoteluri.

După îndestulare ne echipăm şi pornim pe marcajul punct roşu, marcaj ce pleacă chiar de lîngă parcarea în care am lăsat maşinile.

Citeşte tot articolul

miercuri, 1 ianuarie 2014

Revelion la casuta din poveşti - Ciucaş

Discutînd cu Ruxi despre una despre alta, ajungem să vorbim şi despre revelion marturisindu-i că încă nu aveam nimic în plan, nici o rezervare, nici o idee, nimic, iar ea ne face invitaţia de a petrece alături de ei la "căsuţa din poveşti" adică la o căbănuţă din Munţii Ciucaş. Acceptăm invitaţia (eu şi Angi) şi, pentru că mai era un loc liber, este binevenită alături de noi şi Sorina.

Citeşte tot articolul