Buila - Căpăţînii (vf. Gera si Claia Strîmbă)

Se apropia un sfîrşit de săptămînă în care nu prea aveam nici o idee de tură aşa că am acceptat imediat invitaţia unor prieteni de a merge în Buila, mai cu seamă că erau prieteni cu care nu mai ieşisem de foarte mulţi ani.
Eu, Angi, Anca şi Sorina plecăm din Bucureşti vineri dupăamiază urmînd a ne întîlni pe autostrada A1 cu o parte dintre ceilalţi participanţi la tură. O parte dintre aceştia: Bogdan şi Ana Murafa, Matos, Cristian Flueraru, Laura, Felix şi Raluca Stănculeţ împreună cu Obi, Doctoru', Tudor şi Oana. Au mai fost cîţiva dar pe aceştia nu-i cunosc.

Ne întîlnim la locul stabilit apoi plecăm mai departe spre Rîmnicu Vîlcea, iar de aici spre Buila, Cabana Cheia. Drumul se desfăşoară fără mari probleme. Doar pe porţiunea de drum forestier ce duce la Cabana Cheia trebuie să acordăm o atenţie sporită căci pe jos e gheaţă pe anumite porţiuni, iar în unele locuri noroi mare. Oricum, ajungem cu bine la cabană, seara, tîrziu, primiţi cu căldură de către cabanieri.

Stăm la o cană cu vin, două căni cu vin, trei căni cu vin, en căni cu vin, pînă tîrziu în noapte. E clar că a doua zi nu va fi nimeni capabil să pornească pe creasta Builei, aşa cum ne planificasem.

Sîmbătă , după un mic dejun copios, plecăm să facem o plimbare pînă pe Vîrful Gerea ( Gera pe unele hărţi) din Munţii Căpăţînii. Drumul forestier urcă lin. Prin pădure nici pic de zăpadă deşi suntem în ianuarie. Parc-ar fi primăvară. Doar sus, înainte de vărf, zăpada ne aminteşte că iarna e pe undeva pe-aici, aşteptînd să-şi arate adevărata faţă.

aproape primavara

Cheile Folea (Cheile Mînzului) 

Vf. Stogu

De pe vîful Gera avem o privelişte frumoasă a crestei Builei. Stăm puţin la fotografii apoi o luăm uşurel la vale făcînd un ocol pe la stîna din apropierea vîrfului pentru a o inspecta. Poate fi folosită în caz de urgenţă.

stana de sub Vf. Gera

scoate capacuuu

pe Vf. Gera (Gerea)

Coborîm pe acelaşi traseu pe care am urcat şi, ajunşi la cabană, pregătim un foc straşnic deasupra căruia aşternem un disc de tractor la care prăjim o găleată de cartofi. Dan se ocupă rumenirea unor bucăţi de carne şi ceva cîrnaţi. Seara, la adăpostul foişorului, ospăţul e în toi. Platouri mari cu cartofi prăjiţi, carne prăjită şi cîrnaţi, totul udat din belşug cu vin roşu de ţară. Cînd oboseala ne-a răpus ne-am retras rînd pe rînd la culcare.

Duminică ne trezim tîrziu. Radem cîte o cană mare de cafea şi ne ospătăm cu ce mai rămăsese din seara precedentă apoi, o parte dintre noi formăm o echipă şi, conduşi de Dan, plecăm spre vîrful Clăii Strîmbe. Pînă să ajungem pe aceasta Dan ne conduce să vizităm Pestera de Rîs. O peşteră ce face trecerea între vîlcelul pe care urcam şi peretele opus al crestei din stînga noastră. Ne-am tîrît cu toţii prin peşteră ieşind pe un mic balcon unde m-am chinuit să fac o poză cu grupul sub privirile speriate ale colegilor care mă şi vedeau alunecînd în hău.

Felix  si invăţăcelul Obi

popas

La peştera de Rîs

Se poate dormi pe moale

Alb şi negru

La celălalt capăt al peşterii

Poză de grup cu emoţii pt unii

peretele Clăii Strîmbe

După vizitarea acestei peşteri urcăm pe vîrful Clăii Strîmbe unde admirăm priveliştea deosebită din jur: cabana Cheia, o piticanie pierdută în pădurea de la bază, Cheile Cheii, Stogu.... Facem o serie de fotografii apoi coborîm la cabană unde mai mîncăm cîte ceva, mai bem o cafea apoi facem bagajele şi o luăm din loc spre casele noastre.

Ent

Felix si Obi 

ultimii metri pînă pe vîrf

Gaşca de pe Vf. Clăii Strîmbe

Cheile Cheii

A fost o tură frumoasă alături de prieteni pe care nu-i mai văzusem de mult timp, pe unii dintre ei chiar de vreo 15 ani. O tură veselă cu două plimbări nu foarte grele, dar plăcute.