Traseul Cataratorului

Aflat în Țancul Ascuțit, în imediata vecinătate a Refugiul Coștila, traseul Cățărătorului se desfășoară pe parcursul a trei lungimi de coardă, nefiind un traseu banal, avînd pe parcursul lui cîteva porțiuni cu mici pași tehnici. Intrarea in traseu este se face de pe platforma de sub refugiu, acolo unde incepe să coboare poteca ce merge pe la baza Țancului Ascuțit.

Citeşte tot articolul

Traseul Furcile 5LC,6+

Traseul Furcile este situat în Peretele Gălbinelelor si este un traseu istoric, fiind primul traseu de perete de la noi din tară. A fost deschis de Nicolae Baticu în 10 octombrie 1935, cu ajutorul lui Dan Popescu și Ion Trandafir.

Cum nu l-am parcurs pînă acum, iar vremea caniculară ne gonea către pereți umbriți, mi s-a părut o ocazie foarte bună de a-l parcurge.

Insoțit de Angi, care mai parcursese acest traseu cu doi ani în urmă alături de Andrei Holban, îmi iau inima în dinți și decid că e cazul să-l trec și pe acesta la capitolul parcurse. Zic inima-n dinți pentru că zvonurile despre acest traseu nu-s dintre cele mai plăcute, asta pentru că se zice că ar avea asigurări proaste și rare. Vom vedea.

Citeşte tot articolul

Pe Valea Morarului și-un apus de vis la Omu

Cum nu mai făcusem o tură frumosă de multă vreme, ne-am tot gîndit ce am putea urca să fie cît de cît sigur, dar și frumos, și cum pe Valea Morarului nu mai urcasem iarna, aceasta a ieșit cîștigătoare.

Așadar, după ce lăsăm mașina la Gura Diham, pornim prin spatele cabanei spre cantonul de vînătoare, iar de acolo mai sus, spre poteca munticelului, pe care cotim dreapta ajungînd la intrarea în Valea Morarului. Am uract în ritm alert, zăpada nefiind mare, iar poteca fiind deja făcută.

Citeşte tot articolul

La Padina prin Strungulița

Tot o zi de iarnă care nu prea și-a arătat colții, pe sfîrșit de ianuarie vremea părînd mai mult a sfîrșit de iarnă, ba chiar primăvară pe alocuri.

Vrem să ieșim, dar condițiile zăpezii nu prea ne îmbie la trasee riscante așa că o tură relaxantă nu ne displace, drept pentru care din urna extragem bilețelul pe care scrie "Padina". Plecăm la drum în grup de cinci: Cosmin, Miha, Angi, Andreea și eu, adica io.

Citeşte tot articolul

Clincea-Malaiesti-Ciubotea. O tură de toamnă tîrzie

O zi de toamnă cu vreme nu tocmai promiţătoare.

Am plecat din București alături de Cosmin și Mihaela cu destinația Bucegi. Pe drum urma să ne mai întîlnim cu Irina și Marius ce urmau a ne fi parteneri de drumeție doar pentru o parte din tură. Noi urma să stăm două zile, iar ei veniseră doar la o tură de-o zi.

Ajungem la Bușteni unde ne orpim să facem cîteva cumpărături și unde vremea e atît de urîtă că apuc să mă întreb ce caut eu pe munte pe-o așa vreme. Nori gri acopereau toată Valea Prahovei și lăsau să cadă o burniță de-aia de nu te îmbie la drumeție.

Citeşte tot articolul

Fisura Albastra Directa 14(15)LC, 6B, 8+ (6A1)

Poveste:

Un vis de demult. Un vis pentru care am aşteptat ani buni pentru a mi-l îndeplini. Planuri au mai fost. Chiar şi o încercare, dar uneori lucrurile nu decurg tocmai cum ne dorim noi. Sunt momente în care ele se petrec pe neaşteptate, te iau prin surprindere şi te trezeşti făcînd dintr-o data ceva pentru care în mod normal ţi-ai fi făcut din timp o grămadă de planuri.

Aşa a fost si cu "Albastra". Am intrat în ea acum un an, dar din motive pe care nu vreau să le evoc a trebuit să coborîm din Bivuacul Doi. N-a fost să fie, mi-am zis atunci, împăcîndu-ma cu gîndul. Între timp au mai fost tentative, dar nu s-au legat. Ba vremea nu era bună, ba eram prea obosit, ba intervenea altceva.

Citeşte tot articolul

Reamenajarea traseului Fisura Susdpendata

Planul era facut de ceva vreme de către Cornel Sain şi-şi aştepta timpul pentru a fi pus în aplicare.

O parte dintre clienţii sălii de căţărare Galactic, persoane iubitoare ale zonei Coştila, au pus mînă de la mînă strîngînd o sumă de bani din care s-au cumpărat cele necesare reamenajării.

Am urcat la refugiu de cu seară, ducînd echipamentul greu necesar reparaţiei traseului. Tot seara am pregătit tot ce ne-ar fi fost util a doua zi, distribuind fiecăruia cîte o parte de echipament.

Astfel, a doua zi dimineaţă, am luat rucsacii la spinare şi, ajutaţi de Andrei şi Mihai, am urcat spre ieşirea traseului folosind pentru aceasta poteca de pe Coama cu Jnepeni. Pînă să ajungem la coamă Cornel a montat un spit pentru rapel pe Vîlcelul Pietros acolo unde se termină rapelul de fix 60m prin Hornul Vîlcelului Pietros.

Am continuat urcuşul pe Coama cu Jnepeni ieşind în vîlcel în locul unde se face un rapel peste o săritoare mare, loc unde am montat un alt spit de rapel alături de un piton vechi.

De aici am mai urcat puţin şi am traversat brîna ce ne duce la ieşirea din Fisura Suspendată loc unde ne-am echipat pentru muncă.

Citeşte tot articolul

In Lespezi cu Cosmin Pobleanu

Traseul Lespezi, din Peretele Văii Albe, este numai bun pentru iniţierea începătorilor în trasee de multe lungimi, fiind un bun prim contact cu impozantul perete al Văii Albe şi un bun prilej de a simţi apropierea celebrei Fisuri Albastre.

Lung si nu foarte dificil, traseul oferă, totuşi, cîteva pasaje de căţărare destul de interesante şi, în acelaşi timp, ajută la dezvoltarea capacităţii de orientare prin linia lui sinuoasă şi nu tocmai uşor de urmărit în anumite porţiuni.

Cosmin se arată dornic de a parcurge acest traseu şi, cum nu a găsit cu cine să-l parcurgă, mă ofer să-i fiu partener în această tură.

Citeşte tot articolul

Plimbare pe Fisura Răsucită

Descriere tehnică şi schiţa aici

Am venit în Buşteni cu gîndul la un traseu nou, dar cum vremea nu se anunţa prea bună pentru sîmbătă am decis să facem un traseu mai uşurel şi să lăsăm pentru duminică traseul din Peretele Policandrului.

Aşadar o luăm încetişor la deal spre refugiu cu gîndul la Fisura Răsucită. Nu o mai parcursesem din 2012 şi acum am surpriza de a o găsi reamenajată. Din loc înloc au apărut spituri ceea ce-i dă acum un plus de siguranţă. Evident, din loc în loc pitoanele bune au rămas pe poziţie, martori tăcuţi ale unor vremuri istorice.

La baza traseului formăm două echipe, eu şi Angi o echipă, ia rmIhai şi Dana o a doua echipă. Puţin mai tîrziu avea să intre şio a treia echiă formată din Miha şi Cosmin.

Citeşte tot articolul

Traseul Innominata 6LC, 6A, 7+/8- (7-A1)

-"ce faceti în we?", vine întrebarea de la Cornel?
-păi ceva prin Ţancul Mic, o Răsucită, un Hermann Buhl, ceva să ne reacomodăm cu conglomeratul căci anul ăsta nu am fost decît la calcar.
-păi n-aţi vrea să mergeţi în Innominată?
-aoleu, ce-ai păţit nene, cum să merg aşa, direct în Innominată, cel mai greu dintre clasicele Peretelui Vulturilor?
-stai mă calm că-l faci.
-esti sigur?
-il faci.

Si uite aşa încep să-mi sfîrîie călcîiele şi să mă furnice în vîrful degetelor şi încep a mă cuprindă emoţiile. Nu de alta, dar Innominata era un traseu la care nu prea îmi venea să-mi încerc norocul decît după ce luam pe rînd celelalte trasee din Peretele Vulturilor. Şi cum parcursesem doar Fisura Suspendată, Innominata avea să mai aştepte mult şi bine dacă nu venea Cornel cu propunerea.

Citeşte tot articolul

Valea Malinului la coltari.

Primind propunerea de la Cosmin şi Miha, acceptăm tura de-o zi pe Valea Mălnului, mai ales că este o vale pe care nu am urcat niciodată.

Da, la colţari, pe o pantă de zăpadă cu înclinaţie relativ constantă, valea nu are nimic în comun cu parcurgerea ei pe timp de vară. Acum nu e altceva decît o tură de anduranţă. Gambe să ai că valea nu-i chiar scurtă.

Drumul Munticelului ne scoate în Poiana Coştilei mult mai repede decît ne plănuisem, profitînd de acest fapt pentru o mică relaxare pe iarbă, mîngîiaţi de razele călduţe ale soarelui şi bucurîndu-ne de sunetele scoase de turma de oi ce păştea liniştită în apropiere.

Citeşte tot articolul

La Padina prin Şaua Strunga. Whiteout cînd ne aşteptam mai puţin.

Am plecat la munte fără a avea un plan prestabilit. Ştiam doar că vrem pe munte, vrem să ne mişcam şi, dacă e posibil, să fie şi un traseu frumos.

Cum încă e iarnă şi nu tot ce-i traseu e şi accesibil am tot oscilat între diverse variante pentru a alege ca favorită o urcare la Padina dinspre Şimon. Traseul, nou pentru mine, are un parcurs frumos şi lejer, dacă e vară. Dacă e iarnă s-ar putea ca lucrurile să nu fie chiar atît de uşoare.

Am lăsat maşina la capătul satului Şimon pornind la pas pe drumul forestier ce se desfăşoară pe firul Văii Şimonului, zisă şi Valea Cătunului. Acolo unde firul văii coteşte stînga spre Valea Gaura poteca schimbă macazul urmărind firul Vîlcelului Guţanului ce ne scoate în Poiana Guţanului în imediata apropiere a fostei cabane de vînătoare Bângăleasa.

Citeşte tot articolul

Valea Seacă dintre Clăi

Într-o frumoasă zi de iarnă cu iz de primăvară ne propunem să urcăm o vale care să nu ne solicite pre mult şi care să nu ne dea prea mari bătăi de cap. Doream o tură la o zi, mai mult de plimbare decît de aventură. Seaca dintre Clăi era cam ceea ce ne doream şi ce am şi ales în cele din urmă.

Ne oprim cu maşina la staţia de telecabină de la Silva unde suntem întîmpinaţi de diverse persoane dubioase, ca să nu zic de ciori, care ne tot îndrumă ele pe unde să parcăm. Evident că nu le băgăm în seamă şi ne vedem de ale noastre. Ne echipăm şi o luăm la deal spre poteca Urlătorilor. Zăpada nu se arată prea mare în porţiunea inferioară a muntelui, dar pe potecă sunt locuri unde aceasta e îngheţată şi se alunecă uşor.

Ajungem la intrarea pe vale şi începem urcuşul. Imediat creşte şi nivelul zăpezii. Noroc că avem urme în faţa noastră care ne uşurează înaintarea.

Citeşte tot articolul

La Padina pe drumul Urlatorilor, cu fotografii în alb şi negru

E iarnă şi turele uşoare le programăm ţinînd cont de cabanele disponibile. Acum ne dorim o tură se relaxare care să nu fie nici prea aproape dar nici prea departe, o tură în care să mergem ceva mai mult, dar unde traseul sa nu fie prea dificil. Padina este ideală pentru o astfel de tură, căci indiferent pe unde ai lua-o traseul e destul de lung, aşa că rezervăm camerele şi ne pregătim de drum.

Suntem cu două maşini. Într-una Dana, Angi, MIhai şi eu, iar în cea de-a doua Borcan şi Irina. Evident că pierdem vremea pe drum cu tot soiul de cumpărături sau cu pauză de tortilla în Buşteni aşa că ajungem puţin cam tîrziu la hotel Silva unde cu greu găsim un loc de parcare.

Ne luăm bagajele la spinare şi dă-i la deal pe poteca ce duce spre cantonul Shiel. Cărarea e bătută aşa că nu avem altceva de făcut decît să ne bucurăm de liniştea pădurii şi de peisajul care ni se arată, din cînd în cînd, printre golurile dintre copaci.

Ajungem la locul numit "La Vinclu". Denumirea vine de la faptul că funicularul care, pe vremuri, aproviziona cu buşteni fabrica de hîrtie Shiel avea în acest loc o schimbare de direcţie. Aici facem un mic popas, coborînd cîteva zeci de metri pe o potecuţă ce ne duce la un izvor, ultima sursă de alimentare cu apă pînă la cabana Piatra Arsă.

Citeşte tot articolul

Valea Bucsoiului si Creasta Balaurului.

După parcurgerea Muchiei Căprioarei rezervăm ziua de duminică unei ture de drumeţie pe Valea Bucşoiului. Ultima dată cînd am parcurs-o mi-a plăcut însă acum, după viitura de acum doi ani, sunt curios cum arată. Sperăm ca timpul ce a trecut să fi stabilizat bolovanii purtaţi de torentul ce a străbătut aceată vale, schimbînd peisajul şi lund în acelaş timp şi o viaţă.

Ne întîlnim cu Mihai şi Dana, sosiţi din Bucureşti pentru a participa şi ei la tura aceasta, apoi plecăm spre Gura Diham unde ne lăsăm maşinile şi începem urcuşul spre Poiana Izvoarelor.

Citeşte tot articolul

Traseul Balcoanelor 5A, 7 (7- impus), 5LC

Traseul Balcoanelor 5A, 7 (7- impus), 5LC

Traseul Balcoanelor este situat în Peretele Coştilei. A fost deschis în 1957 de către F.Stan şi N.Calin şi a fost reamenajat de Cornel Sain şi Dănuţ Ocheşel prin 2011. Nu vă grăbiţi să credeţi, aşa cum am făcut eu, că reamenajare înseamnă schimbarea cuielor cu spituri. Nu. Reamenajarea a constat în consolidarea regrupărilor, toate fiind acum pe spituri şi lanţ, şi punerea cîtorva spituri în punctele sensibile ale traseului. Restul traseului fiind asigurat pe cuie. Oricum, e un traseu care acum se poate parcurge în siguranţă, este un traseu uşor de parcurs care urmează o linie evidentă, o înşiruire de fisuri ce brăzdează peretele de jos în sus şi de la dreapta la stînga.

Citeşte tot articolul

Tură de relaxare la Mălăieşti

Cîndva, prin decembrie.

Mai e puţin şi vine şi Crăciunul aşa că trebuie să mai facem o ultimă ieşire pe anul acesta. Ceva uşor, de relaxare. După o încercare nereuşită de planificare a unei ture în Padina optăm pentru Mălăieşti. Uşor de ajuns, plăcut şi de suflet. Un telefon la cabană şi aflăm că pe Tache e zăpadă şi ceva gheaţă aşa că ne luăm colţarii, pioletul, bocancii tehnici. Chiar şi o semicoardă scurtă, să fie.

Citeşte tot articolul

Fisura Suspendată 5A, 6LC, 7-

E sîmbătă dimineaţă. Ne trezim greu şi simţim oboseala în oase şi muşchi, oboseala acumulată în traseul percurs cu o zi în urmă. Pe la refugiu toată lumea se pregăteşte de cîte un traseu. Se pare că va fi aglomeraţie mare pe pereţi. Cu greu ne urnim şi noi spre peretele Policandrului pentu a urca un traseu foarte frumos şi pe care ni-l doream de ceva vreme. Fisura Suspendată.

Pentru a ajunge la traseu urcăm pe lîngă Ţancul Mic apoi ţinem în sus pe poteca ce merge pe lîngă peretele acestuia. Undeva în dreptul traseului Flamura Roşie poteca se abate spre stînga apoi continuă pe firul pietros al vîlcelului. Cîteva zeci de metri mai sus aceasta coteşte stînga apoi urcă printre zade spre Brîna Policandrului. Deja avem emoţii mai ales datorită faptului că poteca e destul de expusă şi friabilă în porţiunea superioară.

Citeşte tot articolul

Bivuacul Caprelor cu Angi

Dacă tot nu am reuşit să intrăm în Lespezi, în ziua următoare urcării Însoritei ne hotărîm să urcăm traseul Bivuacul Caprelor, traseu pe care-l parcursesem cu Mihai şi Dana. Topo-ul Traseului şi descrierea lui le puteţi vedea AICI.
 Dar, mai-nainte de asta zăbovim o leacă în faţa refugiului la o cafeluţă, c-aşa-i bine dimineaţa.

Citeşte tot articolul

Fisura Insorita 5A, 5LC, 7+, 6+A1

Pentru ca la sfîrşitul săptămînii nu se anunţă o vreme prea bună, aşa cum, de altfel, ne-am obişnuit, ne luăm două zile libere în timpul săptămînii pentru a da o tură în traseul Lespezi din Peretele Văii Albe. Numai că, socoteala de acasa nu se potriveşte cu cea de la perete şi, datorită unor neîntelegeri şi a lipsei comunicării, Mihai şi Dana rămîn cu impresia că noi nu mai mergem, drept pentru care nu işi iau liber. Fără ei renunţăm la ideea de a intra în Lespezi şi ne orientăm spre alte trasee.

Citeşte tot articolul