Traseul Exodus

Este curios cum, ani la rînd, avînd o percepție eronată despre el, am ignorat acest traseu frumos, nefiind curios nici măcar de o descriere a lui sau de dificultățile lungimilor. Imi rămăsese, cumva, întipărită ideea că ar fi un traseu greu și prost tasigurat, însă, la insistențele lui Andrei Holban, am decis că ar fi timpul să îi dau o șansă. Sau , mai bine zis, să-mi dau mie o sansă. Acum regret faptul că nu am făcut-o mai din timp.

Primele cinci lungimi ale traseului ies foarte usor la rotpunkt, dificultățile întîlnite nedepășind gradul 6+ (6a), iar pitoanele sunt bune și suficiente. Ultimele două lungimi sunt, în schimb, dificile și le-am parcurs secund, mare parte din ele la liber, însă cu ceva pași de A0, mai ales la plecările pe ambele lungimi. Andrei le-a urcat la A1, deci gradele pe care le-am trecut pe schiță sunt mai mult orientative decît propuneri și sunt date doar pe porțiunile pe care le-am făcut la liber. Dincolo de asta, pitoanele pe acele lungimi, deși dese, nu inspră prea mult la o parcurgere de liber. Unele sunt foarte zdravene în timp ce altele sunt destul de îndoielnice.

Echipe nerăbdătoare la început de sezon

Citeşte tot articolul

Traseul Muchia Salamandrei(!!!)

Prin Postavaru sunt câteva trasee istorice, neparcurse de ani de zile, unele poate niciodata de la premieră, drept pentru care localizarea lor in teren este foarte dificilă, aproape imposibilă din cauza lipsei informatiilor. Noi bănuim că ceea ce am urcat ar fi Muchia Salamandrei, un traseu mai puțin cunoscut de-al domnului Viorel Nicolaescu.

Pentru a ajunge la traseu se pleacă pe o potecă abia vizibilă situată în amonte de bolovanul prostului, urcarea făcându-se diagonal dreapta pentru a atinge bazele unor țancuri stâncoase vizibile din parcare.

Traseul are plecarea din partea dreaptă a unui țanc mărginit de două vâlcele, țanc pe care se află și traseele "Stinge Țigara" și "Idealist" ce deschid seria de trasee din zona Aboland. Cum intrăm pe vâlcelul din dreapta vom observa pe partea dreaptă un piton (bătut de Viorel Nicolaescu la o parcurgere recentă a traseului alături de Andrei Holban și care poate fi folosit ca asigurare pentru secund. La stâga avem rămășița unui copac uscat, loc de unde începe și traseul nostru.

Citeşte tot articolul

Pantera Roz si Lupul cel Rau cu Felix si Nicu

La invitaţia celor doi amici am decis să-i însoţim un week-end pentru a face cîteva trasee din Peretele Animalelor.

Am plecat din Bucureşti cu maşina doldora de echipament ajungînd la marginea Poienii Inului unde ne-am echipat şi am plecat spre trasee.

Căldura ne cam moleşea aşa că urcarea nua fost tocmai vioaie, iar la baza pereţilor am remarcat că traseul pe care voiam să intrăm este ocupat de alte echipe. Dar ce echipe?! O fătucă care fila capul cu cuşuleţ ţinînd coarda de filat paralela cu cea care ducea spre capul echipei. Şi asta nu e tot. Cireaşa de pe tort a venit cînd secunzii se pregăteau să urce şi ei. Unul dintre ei dă să-şi lege coarda de ham, dar ghiciţi cum?! Prin intermediul unei carabiniere direct de brida ce leagă cele două elemente ale hamului. Cu carabiniera. Am rămas crucit. Probabil că aşa ştiau ei de la sala de escaladă că se leagă coarda de ham. La atenţionarea mea cum că ceea ce face e extrem de periculos mi se răspunde naiv "Dar care este problema că noi căţărăm de trei ani şi aşa ne-am legat mereu?". Apreciez totuşi că a fost receptiv, iar după ce i-am explicat de ce nu e bine să te legi la alpinism prin intermediul unei carabiniere şi-a lega coarda direct prin cele două găici ale hamului.

Citeşte tot articolul

Traseul Cotofana 3LC, 7/7+

Ce poate face omul cand se întoarce la patru dimineaţa de la o nuntă, frînt de oboseală?! Pune ceasul să sune la ora şapte căci pleacă la cocoţ pentru a face un traseu "de duminică".

Plec alături de Mihai, Dana, Cosmin şi Angi spre Peretele Animalelor pentru a parcurge un traseu la care mă gîndeam de multă vreme şi care era cam ultimul "animal" neparcurs.

Ajunşi la baza peretelui, suntem luaţi prin surprindere de numărul mare de căţărători din perete. Practic, cu excepţia Coţofenei, toate traseele erau ocupate de cel puţin o echipă.

Mihai şi Dana se vor duce pe Mielul cel Blînd în timp ce eu, Angi si Cosmin, vom parcurge traseul Coţofana, cel mai din dreapta traseu din Peretele Animalelor.

Traseul are trei lungimi de coardă, cu pasul cheie în ultima lungime, şi top comun cu Mielul cel Blînd.

Citeşte tot articolul

Traseul Cangurul din Peretele Animalelor.{ 3LC(4), 4B, 7- }

Deschidem sezonul de căţărare pe anul 2014 cu o tură de-o zi în Postăvaru unde se anunţă vreme frumoasă.

Plecăm patru persoane: Angi, Dana, Andrei Holban şi eu. În Poiana Inului urma să ne întîlnim cu Răzvan Manea care avea să ne însoţească pe mine şi pe Angi în traseul Cangurul, iar Andrei şi Dana urmau să facă echipă urcând traseul Pantera Roz.

Ajungem în Poiana Inului unde constatăm că, de la intrarea în Cheile Râşnoavelor şi până aici, drumul pietruit a fost nivelat şi acoperit cu pietriş tasat, iar pe margini au apărut şanţuri adânci ce te împiedică să mai parchezi maşina dincolo de marginea drumului. Din ce am înţeles cineva auzise că se doreşte asfaltarea drumului.

Citeşte tot articolul

Pantera Roz. Căţărare în Postăvaru (doar primele 3 LC)

3 Mai 2013
Recomandat de Cornel Sain ca fiind un traseu frumos şi bine asigurat, Pantera Roz este traseul caruia i-am dedicat cea de-a treia şi ultimă zi din vacanţa de 1Mai. Pentru că, din ce citisem pe ici pe colo, auzisem că ultima lungime ar avea un pas foarte dificil, dincolo de puterile noastre şi pentru că tot de la Cornel am aflat că după a trei lungime ne putem da jos cu un singur rapel de 60m, am ales să urcăm doar pînă la a treia regrupare.
Citeşte tot articolul

Mielul cel Bland 3LC, 5B, 7-

2 Mai 2013 - Mielul cel Blînd

După încălzirea din ziua precedentă, făcută pe traseul Muchia Iepuraşului, a venit rîndul unui alt traseu frumos din Peretele Animalelor, traseu pe care pusesem ochii din 2012, cînd urcasem Lupul cel Rău

Ne trezim de dimineaţă şi, după nelipsita cafea matinală, strîngem tot de prin corturi şi înghesuim bagajele în maşină, că doar trăim în România şi vrem să căţărăm fără emoţii sau doar cu emoţiile pricinuite de traseu.

Citeşte tot articolul

Muchia Iepurasului - alpinism in Postavaru de 1 Mai

Am aşteptat cu mare nerăbdare vacanţa de 1Mai. Pentru că Mihai nu a putut să-şi ia liber toată săptămîna am plecat cu Angi şi Dana în Cheile Râşnoavelor pentru a căţăra ceva în cele trei zile pe care le aveam libere.

Am plecat din Bucureşti tîrzior şi am ajuns în Poiana Inului foarte tîrziu. Undeva pe la orele 15,30 plecam din poiană spre Peretele Animalelor pentru a face un traseu uşurel.

Citeşte tot articolul

Lupul cel Rau (5B, 6 A0, 7-)

Lupul cel Rău. 5LC, 5B, 6 A0, 7-

Revenim din Dolomiţi cu chef de cocoţ, însă sîmbătă lucrez aşa că, pentru duminică, ne orientăm spre un traseu relativ apropiat şi accesibil. "Lupul cel Rau" ne făcuse cu ochiul în timp ce urcasem pe Muchia Căprioarei. O echipă era atunci în el, iar fata ce era secund a cam picat în ultima lungime drept pentru care am avut ceva reţineri dacă să intru sau nu în acest traseu. Dar vazînd-o pe Angi foarte entuziastă şi convinsă că nu voi avea probleme ne hotărîm să-l încercăm.

Ca să nu pierdem vremea, şi aşa puţină, plecăm de sîmbătă noaptea spre Cheile Rîşnoavelor unde ne aşteaptă Mihai şi Dana care urcaseră pe Muchia Căprioarei.
Din Ploieşti îi pescuim pe Ruxache şi Andrei aceştia avînd şi ei gînduri de cocoţ prin zonă.

Ajungem tîrziu în Poiana Inului, punem corturile şi ne băgăm la somn cu gîndul la urs. Gandul meu zboara repede şi rămîne pe alte meleaguri căci adorm instant şi pînă dimineata puteau să ma tragă urşii afară şi să mă tîrască prin poiană că tot nu m-aş fi trezit.

Ne trezim devreme. Eu primul, cu gîndul să-mi testez noul apărăţel foto de buzunar, restul încă moţăind, dar nu prea mult.

de la stînga la dreapta: Muchia Caprioarei, Muchia Iepurasului si Muchia Lupului cel Rau

Traseul "Lupul cel Rău" se află în Peretele Animalelor din Postăvaru şi este cotat ca avînd gradul 5B cu pas de 7- la liber. Lungimile de coardă sunt relative acestea fiind mai scurte sau mai lungi după cum preferă fiecare. Noi vom intra în el în două echipe: eu cu Angi şi Mihai cu Dana.

Pentru a ajunge la traseu se urcă prin Poiana Inului, iar în partea superioară a acesteia se prinde o potecă ce urcă pe un vîlcel larg. Undeva mai sus, înainte de a ajunge la perete, poteca coteşte dreapta urcînd lin. În locul în care poteca se apropie foarte mult de perete găsim şi intrarea în traseul nostru, marcată cu vopsea neagră la baza acestuia pe o mică muchie ce se prelugeşte spre padure.

Mai jos am ataşat două schiţe ale traseului la rezolutie mare. Una grafică şi una în care am suprapus o fotografie a Peretelui Animalelor pentru o mai buna vizualizare a traseului.

Topo Lupul Cel Rau

Lungimea 1 - Traseul începe prin stînga muchiei pe care e scris numele, pe un mic hornuleţ, iar după vreo două asigurări traversează pe dreapta urmînd muchia. Pe primii 15-20m stînca este cam murdară şi neaderentă apoi totul este ok.

După vreo 20-25m întîlnim o porţiune mai verticală şi cu prize mai puţine ce ne obligă la o mică traversare spre dreapta, de vreo 3m, loc unde dăm şi de o primă regrupare intermediară. De aici urcăm puţin spre stînga revenind la linia iniţială pe care urcăm încă vreo 8-10 metri printr-o porţiune puţin mai înierbată pînă la o altă regrupare intermediară peste care noi, avînd corzi de 60m, am sărit. De aici se prinde linia unui diedru, iar la terminarea acestuia se face o mică traversare stînga, peste muchie, regrupînd la un spit şi două cuie.

Hornul diedru pe care incepe traseul

In prima lungime. Sub mine si putin in dreapta e prina regrupare intermediara

Prima regrupare

Lungimea 2 - Pleaca din regrupare în sus pe o faţă cu prize suficiente ajungînd după vreo 20 de metri la o porţiune înierbată unde se află o regrupare intermediară pe care o sărim. De aici se urcă vertical o fisură puţin înclinată spre dreapta care are în partea superioară o mică surplombă ce se trece destul de uşor. După surplombă regrupăm pe o platformă unde avem două spituri şi patru cuie.

In a doua lungime

Ruxace si Andrei in Muchia Caprioarei

A doua regrupare.

Lungimea 3 - Se face o mică traversare descendentă spre stînga, vreo 2m, pentru a prinde linia unui diedru-fisură de cîţiva metri pe care urcăm vreo 10-12m pînă la o regrupare intermediară. De aici traseul urmează vertical un diedru mare cu o fisură largă şi numai bună de urcat în bavareză. După vreo 10m, datorită lipsei prizelor în diedru, suntem nevoiţi să trecem spre dreapta, peste muchia diedrului, pentru a ne folosi de prizele mult mai bune aflate aici. Revenim în diedru după vreo 4-5m urcînd pe acesta pînă pe un prag de piatră aflat la baza unei arcade mari. Aici dăm peste o regrupare nu tocmai bună, dar pe care o putem sări, traversînd spre stînga vreo 5-6m pînă la o altă regrupare ceva mai comodă, la un spit şi trei cuie. Traverseul intersectează linia traseului Diedrul Corbilor ce continuă pe diedrul format de arcada uriaşă ce se ridică deasupra naostră

Atenţie! Din regruparea intermediară şi pînă la regruparea comodă se mai asigură o singură dată la piton bătut vertical într-o fisură aflată pe o placă puţin înclinată, piton care, dacă e tracţionat în sus, iese.

In a treia lungime

A treia redrupare de dupa traverseul din LC3. Pitonul in care e asigurata coarda verde iese daca e tractionat in sus

Angi pe lungimea 3

Angi si Mihai pe lungimea trei

Putina odihna nu strica...

Lungimea 4 - Se traversează stînga şi se prinde un mic diedru de vreo 5-6m din care am ieşit spre dreapta puţin mai sus de jumătatea lui pentru a profita de prizele bune de pe muchia din dreapta. De la ieşirea din diedru urcăm diagonal dreapta pînă la baza diedrului de sub arcadă urcînd pe acesta vreo 3-4m apoi traversăm spre stînga 4m, descendent 1m, apoi orizontal stînga încă vreo 8-10 metri după care urcăm vreo 8 metri pînă în regrupare. Aici avem un spit şi trei cuie.

Inainte de a urca cei 8m pînă la regrupare se poate vedea spre stînga,la vreo 7m , un piton mare. Iniţial am crezut că pe acolo e traseul dar nevăzînd cuie mai sus de acela am preferat să nu mă duc către el, urcînd pe linia fisurii din ultima lungime pană sub aceasta, loc unde am dat de regruparea ce nu e vizibilă de pe linia traverseului.

Primul diedru din LC4 in stanga, iar eu intru pe al doilea diedru

Dana in LC3

Mihai si Angi in regruparea 3

Regruparea 5

Dana pe ultimul diedru din LC4 si traversarea spre stanga

Lungimea 5 - Din regrupare se pleacă în sus pe o fisură mai tăricică ce are o surplombă în partea superioară. Aici se află şi pasul cheie al traseului, cotat cu 7-, deşi aş putea spune că diedrul din lungimea a treia mi s-a părut mai de anduranţă. Pasul cheie nu e foarte dificil, dacă stai să-ţi calculezi mişcările, el ieşind cu o mişcare mai mult de poziţionare decît de forţă. Bine, pe mine m-au ajutat şi cei 1,82m astfel că am putu să prind o priză aflată ceva mai sus. După depăşirea acestui pasaj traseul pierde din verticalitate ieşind într-un mic horn cu bolovani şi iarbă pe care îl urmăm în sus pînă la nişte jnepeni, ieşind din traseu spre dreapta şi regrupînd la un copac.

Corzile pe ultima lungime

In regruparea din Caprioara

O nectarina zemoasa dupa traseu ... ca premiu

se apropie toamna

Retragerea: Pentru coborîre se urcă diagonal dreapta pînă se ajunge la ieşirea din Muchia Căprioarei şi Muchia Iepuraşului de unde se coboară pe potecă sau se traversează pe curbă de nivel pînă prindem aceeaşi potecă, dar varianta asta mi s-a părut mai complicată datorită pantei destul de înclinate şi frunzelor alunecoase.

asteptand cealalta echipa

"Lupul cel Rău" este unul dintre cele mai frumoase trasee pe care le-am parcurs pînă acum cu o căţărătură frumoasă şi sigură fiind bine asigurat, iar roca, exceptînd partea murdară de la bază, este aderentă şi compactă cu foarte puţine zone friabile. Diedrul din lungimea a treia este un adevărat deliciu.

Citeşte tot articolul