Traseul Cangurul din Peretele Animalelor.{ 3LC(4), 4B, 7- }

Deschidem sezonul de căţărare pe anul 2014 cu o tură de-o zi în Postăvaru unde se anunţă vreme frumoasă.

Plecăm patru persoane: Angi, Dana, Andrei Holban şi eu. În Poiana Inului urma să ne întîlnim cu Răzvan Manea care avea să ne însoţească pe mine şi pe Angi în traseul Cangurul, iar Andrei şi Dana urmau să facă echipă urcând traseul Pantera Roz.

Ajungem în Poiana Inului unde constatăm că, de la intrarea în Cheile Râşnoavelor şi până aici, drumul pietruit a fost nivelat şi acoperit cu pietriş tasat, iar pe margini au apărut şanţuri adânci ce te împiedică să mai parchezi maşina dincolo de marginea drumului. Din ce am înţeles cineva auzise că se doreşte asfaltarea drumului.

Aflăm de la nişte prieteni că în Peretele Animalelor se aflau deja şi alte echipe şi că s-ar putea ca trseele pe care dorim să le facem să fie deja ocupate. Plecăm spre baza Peretelui Animalelor unde, într-adevăr, dăm peste alte echipe, unele deja intrate în trasee, altele pregătindu-se să intre.

Bucegii incă acoperiti cu zapada

Anguis Fragilis sau Năpârca (o specie de soparla fara picioare)

Lume multă la perete

Din fericire cele două trasee pe care le doream noi erau libere, fiind pentru prima dată cînd văd atît de multă lume în perete. Fiecare traseu din zonă era ocupat de cîte o echipă, astfel tot peretele Animalelor era înţesat de căţărători, fiecare dintre traseele de acolo primind una sau două echipe. Ba chiar şi în Panseluţă fusese o echipă, după cum aveam să aflăm la finalul zilei.

Ne echipăm şi pornim la drum, sau la stîncă...

Descriere traseu:
Traseul Cangurul este situat în Peretele Animalelor din Postăvaru şi se află la dreapta de traseul Lupul cel Rău şi la stânga de Pantera Roz. Are grad de ansamblu 4B, iar pasul traseului mi s-a părut a fi în jur de 7-. Traseul poate fi făcut din trei lungimi de coardă, dacă folosim corzi de 60m sau chiar din patru sau cinci lungimi dacă folosim corzi mai mici, existînd şi două regrupări intermediare. Toate regrupările sunt pe pitoane.

topo traseul Cangurul

Intrarea in traseu

Pregatirea de start(poza e facuta de Robert desi pe foto scrie Razvan)

LC1 - Pleacă vertical din dreptul marcajului cu numele traseului şi după cinci sau şase metri dăm peste prima asigurare. Se urcă vertical şi după vreo 20/25m de metri întîlnim o primă regrupare intermediară formată din pitoane legate cu cordelină. În dreptul regrupării traversăm uşor dreapta vreo doi metri şi prindem o fisură largă pe care urcăm până ce întîlnim un piton P nou. Aici este pasul lungimii, cotat de mine cu 6+. Doi metri mai sus fisura se termină cu o placă la baza căreia se află un prag cu iarbă pe care traversăm spre stînga vreo doi, trei metri pînă în regrupare. Lungimea are vreo 50m şi e bine asigurată.

si staaart...

prima jumătate a primei lungimi

regruparea intermediara de pe LC1

prima jumatate din LC1

Andrei in Pantera Roz

a doua jumatate a LC1

Andrei in R1 din Pantera Roz

Andrei si Dana in regrupare

Razvan si Angi incep catararea

Andrei in LC2 din Pantera Roz

parc-ar fi maraton..

Inceputul urmatoarei lungimi

Angi pe finalul primei lungimi

Angi traversâns spre regrupare. 

ZZ Top.

Comic mai e si Razvan ăsta....

Sesiune foto in prima regrupare din Cangur

Dana in Pantera Roz

LC2 - Pleacă uşor stânga apoi se urcă vertical după care se face o traversare de spre stînga de vreo 5 metri pînă ce se prinde un horn pe care se urcă până ce dăm de o regrupare intermediară pe care o asigurăm cu o buclă lungă. De la regrupare tarversăm dreapta vreo trei metri apoi urcăm vertical pe o fisură pînă ce aceasta are pe partea stângă un mic umăr de piatră peste care traversăm până într-o regrupare prevăzută cu cinci cuie. Gradul acestei lungimi nu cred să fie mai mult de 6/6+, iar lungimea este de 25m.

Pe LC2 descâlcind corzile îmbîrligate

În R2 

Angi pe LC2

Pare spectaculos, nu!?

Traversarea stînga spre R2 peste un mic umăr de piatră

In R2

Pregatire pentru LC3

Astia iar se pozează

LC3 - Se urcă puţin spre dreapta apoi vertical vreo 12/15m pînă se ajunge la un piton cu o cordelină roşie, un fel de scăriţă sau anou lăsat de cineva care nu a putut trece la liber. Se traversează stânga spre o fisură, peste o placă pe care avem câteva prize bune la mâini. Aici se află si cel mai greu pas al traseului estimat de mine la 7-. Se urcă vertical până se prinde un horn uşurel pe care continuăm vreo 25m pînă în regrupare. Atenţie: La un moment dat, pe partea stîngă se află o platformă unde avem un piton mult ieşit în afara liniei traseului şi unde avem nevoie de o buclă lungă, eventual un anou. Lungimea are 45m.

Inceput de LC3

La pasul traseului

Echipa Andrei-Dana deja rapelează

Secunzii in regruparea a doua

Pe LC3 putin inainte de pas

Pe LC3 la traversarea din pas

Pasul de pe LC3

In ultima regrupare

Retragerea:
1- trei rapeluri pe linia traseului. In regruparile de mai jos sunt zale rapide.
2- urcat diagonal dreapta pînă în jgheabul de deasupra regrupării din Mielul cel Blând şi rapel de 8-10m până în anceasta( am lăsat o za rapidă în pitonul din jgheab) de unde cu două rapeluri pe corzi de 60m se ajunge la baza peretelui.
3- urcat pînă în pădure, dar terenul e instabil şi plin de iarbă şi boscheţi şinu prea merită efortul.

Retragerea la noi a fost mai încâlcită pentru că datorită vântului puternic ce ne-ar fi încurcat corzile în boscheţii aflaţi pe linia rapelului, mai jos de regrupare, a pitoanelor din regrupare ce nu prea îmi inspirau încredere şi nici cordelină să le consolidez nu aveam,dar şi datorită dorinţei mele de a termina traseul integral, am decis să nu facem rapel ci să continuăm în sus, doar că lucrurile nu au ieşit pe cum am vrut.

Aşadar, din ce citisem despre traseu, ultima lungime s-ar fi desfăşurat printr-o zonă cam friabilă şi lipsită de asigurări şi ne-ar fi scos în pădure de unde urmă să coborîm pe potecă. Din regrupare am observat spre stînga şi foarte sus un piton negru, dar şi spre dreapta, la doi metri de regrupare, am observat un piton P nou, iar mai sus de acesta, pe muchie, un alt piton nou. M-am gîndit că cineva o fi bătut pitoane noi pînă sus aşa că am hotărît să încerc pe muchia din dreapta. Odată ajuns la al doilea piton nu am reuşit să desluşesc pe unde e traseul aşa că m-am prins cu mîna de bucla din piton şi m-am lăsat pe spate pentru a analiza porţiunea de mai sus în speranţa vederii următoarei asigurări. Stând aşa simt că ceva nu e în regulă şi că mîna cu care mă ţineam parcă s-ar fi mişcat. Mă prind de-o priză şi trag cu putere de buclă în jos şi constat că pitonul aluneca în fisură. Ca să nu mai zăbovesc aici şi pentru că nu vedeam mai sus vreo posibilitate ok de continuare, totul părîndu-mi-se friabil/instabil, am traversat spre dreapta pînă la două pitoane apropiate aflate pe jgheabul de deasupra ultimei regrupări din Mielul cel Blând de unde am coborît pînă în regruparea acestuia.

De aici am dat primul rapel şi, în timp ce coboram am obesrvat că au apărut mai multe cordeline legate de clepsidre şi de un piton P nou. După ce a făcut rapel toată lumea am tras corzile şi surpriză, coarda a căzut fix pe după pitonul cel nou cu cordelină în el, iar capătul liber al corzii flutura la metri buni spre dreapta. Oricît am încercat să scot coarda de după piton prim manevre şi mişcari ale acesteia, nu am reuşit aşa că nu mi-a rămas decât să mă leg din nou în coardă şi să urc pînă la pitonul respectiv pentru a o debloca, doar că pe la mijlocul distanţei reuşesc, după o traversare dreapta şi o întindere la maxim, să agăţ capătul liber al corzii şi din cîteva mişcări să o scot de după piton apoi să descaţăr pînă în regrupare şi să ne continuăm retragerea.

Ajunşi la bază ne strîngem echipamentul şi o luăm la vale spre maşină.

Razvan la ultimul rapel

A fost o zi superbă, cu toată tevatura retragerii, cu tremuratul ca varga în regruparea finală, când soarele deja nu ne mai încălzea, iar vîntul sufla în duşmănie, cu echipe în tot peretele, cu Răzvan care, spre surprinderea mea, s-a comportat foarte bine făcând faţă cu brio întregului traseu acesta fiind primul lui traseu de mai multe lungimi. A fost fain şi că m-am ales cu multe fotografii făcute atît de Răzvan cât şi de Andrei cărora le mulţumesc pe această cale, dar a fost şi o zi ciudată reuşind "performanţa" de a îmbârliga semicorzile de mai multe ori, culminând cu o încâlcire a acestora exact în pasul traseului, fiind nevoit să cobor să le descâlcesc.

Aşa am început sezonul de cocoţ 2014.