In Cheile Turzii de Paște.

An de an, cu ocazia mini vacanței de Paște, încercăm să ne adunăm prin cîte un loc de cățărare care să ne ofere o vastă paletă de trasee, dar și posibilitatea unor ture de plimbare, în caz că vremea nu ne permite să intrăm în perete. Cele mai dese destinații au fost, pînă în anii din urmă, Cheile Turzii și Vratsa.

Anul acesta vremea ne-a dat mari bătăi de cap în ceea ce privește alegerea locului unde urma să ciocnim tradiționalele ouă vopsite. Cantități mari de ploi se anunțau cam peste tot, iar zilele propice cățărării păreau a fi din ce în ce mai puține. Singura zonă cu vreme cît de cît acceptabilă părea a fi Herculane așa că ne reorientăm repede, întrebăm ici-colo, pe la un Croco, pe la o Doina, de posibilitățile de campare și cățărare din zonă și ne pregătim liniștiți bagajele.

Cu site-urile meteo deschise și refresh-uri din oră-n oră verificăm eventualele schimbări de prognoză. Și iată că vreme pare e da semne de schimbare în bine pentru zona Cheilor Turzii așa că, după ce toată ziua ne-am documentat despre traseele din Herculane, luăm decizia de a risca și merge, totuși, spre Turda.

Așadar, vineri seară, ne strîngem la Cosmin acasă unde purcedem la aranjarea meticuloasă a bagajelor, sarcină ce-mi revine mie, datorită abilităților de a aranja bagajele cu mare precizie și economie de spațiu. Chiar se fac glume pe seama mea cum că "se vede că-ți plăcea tetrisul!".

Citeşte tot articolul

Cățărare în Paklenica şi bălăceala de relaxare

Vine vara, vine mult aşteptata ieșire pe meleaguri străine.

Am băgat în căciulă mai multe destinații și am tras biletul cu Paklenica, nu de alta, dar era singura destinație care mulțumea, se pare, pe toată lumea, așa că am făcut mai multe extrageri pana a ieșit ce trebuia. Cam ca la votare.

Ne-am pregătit sîrguincioși bagajele, adăugînd, pe lîngă clasicul echipament de cățărare, ochelarii și țeava de snorkel. Doar mergeam la malul mării și pe lînga cățărare plănuisem și zile de relaxare cu bălăceală și scufundări.

Prima zi de drum ia sfîrșit la Belgrad unde ne-am cazat ieftin și în condiții foarte bune. Am dat și o tură prin oraș astîmpărîndu-ne foamea la restaurantul chinezesc Makao. Flămînzi cum eram am comandat fiecare cîte două porții de diverse ciudățenii, cum ar fi orez cu legume, pui cu urechi de lemn, pui cu legume, etc. Surpriza a venit odată cu aducerea mîncării cînd am constatat ca o porție ajungea lejer pentru două trei persoane. Si noi aveam fiecare cîte două. Evident că am luat la pachet, astfel că micul dejun al următoarei zile a fost unul nu tocmai mic.

Citeşte tot articolul

De două ori la Veliko plus un Basarbovo pustiu.

Da. De două ori. Prima dată prin ianuarie cînd am prins o perioada foarte caldă. Într-un grup mai măricel, după mici peripeţii cu actele maşinii, ne prezentăm la faleză dornici de cocoţ.

Primul contact cu stînca, după pauza din sezonul rece, este mai timid. Încercăm trasee mai uşoare şi, dacă ne încumetăm la ceva mai greu, constatăm că nu prea ne ies mişcările. Dar nu-i nimic, atmosfera veselă oricum.

Citeşte tot articolul

Tabachka. Cocoţ, intindere de ligamente si voie buna.

Inceputul de an m-a prins cu ceva treburi de rezolvat aşa că dispun de foarte puţin timp pentru ieşirile la munte sau la cocoţ. Totuşi, din cînd în cînd, mai fac rost de cîte un weekend liber. Şi pentru că vremea e uneori capricioasă pe la noi ne orientăm către vecinii bulgari pentru a profita de temperaturile mai bune de la ei.

După ce am urcat traseul Cangurul din Postăvaru Răzvan se arată foarte dornic de a ieşi din nou la perete aşa că ne invită la o tură la Tabachka. Acceptăm. Tot el rezolvă şi partea de transport repartizîndu-ne, pe mine şi pe Angi, în maşina Cristianei.

Citeşte tot articolul

O zi la Veliko. Cocoţ şi voie bună.

Am plecat la Veliko pentru a profita de ultimele zile cu temperaturi propice căţăratului. Drumul a trecut pe nerăsuflate şi ajungem la falezele de la Sveta Troiţa unde ne desfăşurăm echipamentul şi ne alegem liniile. Vremea e foarte plăcută, un soare blînd, de toamnă, ne încălzeşte atît pe noi cît şi peretele.

Citeşte tot articolul

Bivuacul Caprelor cu Angi

Dacă tot nu am reuşit să intrăm în Lespezi, în ziua următoare urcării Însoritei ne hotărîm să urcăm traseul Bivuacul Caprelor, traseu pe care-l parcursesem cu Mihai şi Dana. Topo-ul Traseului şi descrierea lui le puteţi vedea AICI.
 Dar, mai-nainte de asta zăbovim o leacă în faţa refugiului la o cafeluţă, c-aşa-i bine dimineaţa.

Citeşte tot articolul

Fisura Insorita 5A, 5LC, 7+, 6+A1

Pentru ca la sfîrşitul săptămînii nu se anunţă o vreme prea bună, aşa cum, de altfel, ne-am obişnuit, ne luăm două zile libere în timpul săptămînii pentru a da o tură în traseul Lespezi din Peretele Văii Albe. Numai că, socoteala de acasa nu se potriveşte cu cea de la perete şi, datorită unor neîntelegeri şi a lipsei comunicării, Mihai şi Dana rămîn cu impresia că noi nu mai mergem, drept pentru care nu işi iau liber. Fără ei renunţăm la ideea de a intra în Lespezi şi ne orientăm spre alte trasee.

Citeşte tot articolul

Catarare la Vratsa.

Se pare că începutul verii e cam capricios şi sfîrşiturile de săptămînă sunt mai mult ploioase. Cu ochii pe enşpe site-uri de prognoze meteo hotărîm ca minivacanţa de Rusalii s-o petrecem la prietenii bulgari, la Vratsa, loc unde părea ca vremea să fie ceva mai stabilă.

Plecăm de vineri seară şi de această dată nu ne mai opreşte nici un zîn poliţist pentru a ne cere cuvenita şpagă. Ajungem la Vratsa pe întuneric după ce ne-am încăpăţînat să nu urmăm indicatoarele rutiere ce ne arătau noua cale de urmat, noi mergînd pe principiul "drumul cel mai scurt e drumul cunoscut". O fi fost mai scurt, dar mai lent, căci după ceva vreme constatăm că drumul, acesta cunoscut, dispăruse subit lăsînd loc unui şanţ imens.

Citeşte tot articolul

Surplomba cu Pendul 3LC, 7

Surplomba cu Pendul 3LC, 7

Urcăm de vineri noapte la refugiul Coştila. Drumul pe întuneric e frumos deşi nu tuturor le place. Mie îmi place, mai ales că e mai răcoare şi oricum ştiu traseul cu ochii închişi. Pe potecă suntem depăşiţi de alţi doi căţărători (Johny şi Vlad) care, din loc în loc, mai luau cîte o pauză aşa că ne-am tot intersectat pe drum.
Ajungem la refugiu şi ne culcăm urmînd ca sîmbătă să urcăm un traseu scurt căci vremea nu se arăta prea bună.

Ne trezim dimineaţă, bem o cafeluţă, mîncăm cîte ceva apoi ne echipăm şi plecăm spre Surplomba cu Pendul.

Citeşte tot articolul

Memorial Adrian Chifa 4LC, 7+ (Cheile Aiudului)

Traseul Memorial Adrian Chifa 4LC, 7+

Recomandat de Dana şi Gabi Bazacliu ca fiind un traseu deosebit de frumos, cu paşi de echilibru pe riglete fine şi, mai ales, la umbră, traseul mi-a trezit interes imediat.
Plecaţi de dimineaţă din Cheile Turzii ajungem destul de repede în Cheile Aiudului. Parcăm maşina la intrarea în chei şi plecăm spre perete.

Traseul Memorial Adrian Chifa se află în Colţul Vilii, primul Ţanc de pe stînga cheilor, imediat înainte de a ajunge la castelul din chei. Pentru a ajunge la baza acestuia urmăm un drum de pămînt ce pleacă direct de la şosea şi duce pînă într-o poiană. Traversăm poiana şi urmăm o potecuţă care, după vreo 70m, coteşte dreapta în mici serpentine ce duc la baza peretelui. Atenţie, traseul nostru porneşte din locul unde potecuţa ajunge la perete, cam cel mai de jos loc al stîncii. Noi am urcat din greşeală spre dreapta ajungînd la intrarea în traseul Bavarez de unde am coborît, dîndu-ne seama de greşeală.

Citeşte tot articolul

Pantera Roz. Căţărare în Postăvaru (doar primele 3 LC)

3 Mai 2013
Recomandat de Cornel Sain ca fiind un traseu frumos şi bine asigurat, Pantera Roz este traseul caruia i-am dedicat cea de-a treia şi ultimă zi din vacanţa de 1Mai. Pentru că, din ce citisem pe ici pe colo, auzisem că ultima lungime ar avea un pas foarte dificil, dincolo de puterile noastre şi pentru că tot de la Cornel am aflat că după a trei lungime ne putem da jos cu un singur rapel de 60m, am ales să urcăm doar pînă la a treia regrupare.
Citeşte tot articolul

Mielul cel Bland 3LC, 5B, 7-

2 Mai 2013 - Mielul cel Blînd

După încălzirea din ziua precedentă, făcută pe traseul Muchia Iepuraşului, a venit rîndul unui alt traseu frumos din Peretele Animalelor, traseu pe care pusesem ochii din 2012, cînd urcasem Lupul cel Rău

Ne trezim de dimineaţă şi, după nelipsita cafea matinală, strîngem tot de prin corturi şi înghesuim bagajele în maşină, că doar trăim în România şi vrem să căţărăm fără emoţii sau doar cu emoţiile pricinuite de traseu.

Citeşte tot articolul

Muchia Iepurasului - alpinism in Postavaru de 1 Mai

Am aşteptat cu mare nerăbdare vacanţa de 1Mai. Pentru că Mihai nu a putut să-şi ia liber toată săptămîna am plecat cu Angi şi Dana în Cheile Râşnoavelor pentru a căţăra ceva în cele trei zile pe care le aveam libere.

Am plecat din Bucureşti tîrzior şi am ajuns în Poiana Inului foarte tîrziu. Undeva pe la orele 15,30 plecam din poiană spre Peretele Animalelor pentru a face un traseu uşurel.

Citeşte tot articolul