Traseul Muchia Bondarului

Traseul Muchia Bondarului este unul dintre cele mai parcurse trasee de cățărare de mai multe lungimi sau alpinism cum îi spunem noi, ăștia mai bătrîni, ce nu ne cramponăm în terminologii plictisitoare.

Este un traseu relativ ușor, dar care necesită foarte multă atenție, mai ales din partea capului de coardă. Ușor fiind, pe alocuri asigurările sunt ceva mai depărtate. Evident, acestea pot fi suplimentate cu asigurări mobile de către cei ce doresc un grad sporit de siguranță.

Stînca este și ea un element surpriză. Nu pot spune că este un traseu friabil, așa cum am mai auzit păreri. Există foarte multă stîncă solidă, tot ce trebuie să faci este să nu tragi cu disperare de prima priză către care se îndreaptă mîna, ci să ai răbdarea să analizezi posibilitățile de la fața locului. O persoană cu experiență nu va avea probleme în a identifica stînca solidă de cea în care e bine să nu te încrezi orbește, iar persoanele mai puțin experimentate vor trebui să acorde mai multă atenție acestui aspect.

Muchia Bondarului

Citeşte tot articolul

Cățărare în Paklenica şi bălăceala de relaxare

Vine vara, vine mult aşteptata ieșire pe meleaguri străine.

Am băgat în căciulă mai multe destinații și am tras biletul cu Paklenica, nu de alta, dar era singura destinație care mulțumea, se pare, pe toată lumea, așa că am făcut mai multe extrageri pana a ieșit ce trebuia. Cam ca la votare.

Ne-am pregătit sîrguincioși bagajele, adăugînd, pe lîngă clasicul echipament de cățărare, ochelarii și țeava de snorkel. Doar mergeam la malul mării și pe lînga cățărare plănuisem și zile de relaxare cu bălăceală și scufundări.

Prima zi de drum ia sfîrșit la Belgrad unde ne-am cazat ieftin și în condiții foarte bune. Am dat și o tură prin oraș astîmpărîndu-ne foamea la restaurantul chinezesc Makao. Flămînzi cum eram am comandat fiecare cîte două porții de diverse ciudățenii, cum ar fi orez cu legume, pui cu urechi de lemn, pui cu legume, etc. Surpriza a venit odată cu aducerea mîncării cînd am constatat ca o porție ajungea lejer pentru două trei persoane. Si noi aveam fiecare cîte două. Evident că am luat la pachet, astfel că micul dejun al următoarei zile a fost unul nu tocmai mic.

Citeşte tot articolul

Alpinism in Germania

După doi ani de Cortina d'Ampezzo şi Arco alegem să ne facem vacanţa de vară într-o altă zonă ce oferă rute de alpinism de o deosebită frumuseţe. Zona Berchtesgaden. Pentru că ar fi ca şi cum am zice" am fost în Făgăraş" fără a preciza unde anume, voi detalia puţin.

Toată această zonă montană se află în sud-estul Germanie, la graniţa cu Austria, cîţiva kilometri sud de Salzburg. Sau, mai bine zis, chiar pe graniţă. Este o zonă deosebit de frumoasă cu nenumărate trasee de alpinism, de toate gradele şi pentru toate grusturile. Stînca este calcar, iar majoritatea rutelor sunt echipate cu spituri. Noi am căutat trasee care să aibă patru stele la cotarea asigurarilor, adica foarte bine asigurate, dar am făcut şi un traseu de trei stele. Asigurările sunt mai rare faţă de cum suntem noi obişnuiţi. La grade de pînă în 5+ asigurările pot avea şi 6m sau mai mult între ele. Pasajele mai grele sunt mai des asigurate însă nu excesiv.

Citeşte tot articolul

Lupul cel Rau (5B, 6 A0, 7-)

Lupul cel Rău. 5LC, 5B, 6 A0, 7-

Revenim din Dolomiţi cu chef de cocoţ, însă sîmbătă lucrez aşa că, pentru duminică, ne orientăm spre un traseu relativ apropiat şi accesibil. "Lupul cel Rau" ne făcuse cu ochiul în timp ce urcasem pe Muchia Căprioarei. O echipă era atunci în el, iar fata ce era secund a cam picat în ultima lungime drept pentru care am avut ceva reţineri dacă să intru sau nu în acest traseu. Dar vazînd-o pe Angi foarte entuziastă şi convinsă că nu voi avea probleme ne hotărîm să-l încercăm.

Ca să nu pierdem vremea, şi aşa puţină, plecăm de sîmbătă noaptea spre Cheile Rîşnoavelor unde ne aşteaptă Mihai şi Dana care urcaseră pe Muchia Căprioarei.
Din Ploieşti îi pescuim pe Ruxache şi Andrei aceştia avînd şi ei gînduri de cocoţ prin zonă.

Ajungem tîrziu în Poiana Inului, punem corturile şi ne băgăm la somn cu gîndul la urs. Gandul meu zboara repede şi rămîne pe alte meleaguri căci adorm instant şi pînă dimineata puteau să ma tragă urşii afară şi să mă tîrască prin poiană că tot nu m-aş fi trezit.

Ne trezim devreme. Eu primul, cu gîndul să-mi testez noul apărăţel foto de buzunar, restul încă moţăind, dar nu prea mult.

de la stînga la dreapta: Muchia Caprioarei, Muchia Iepurasului si Muchia Lupului cel Rau

Traseul "Lupul cel Rău" se află în Peretele Animalelor din Postăvaru şi este cotat ca avînd gradul 5B cu pas de 7- la liber. Lungimile de coardă sunt relative acestea fiind mai scurte sau mai lungi după cum preferă fiecare. Noi vom intra în el în două echipe: eu cu Angi şi Mihai cu Dana.

Pentru a ajunge la traseu se urcă prin Poiana Inului, iar în partea superioară a acesteia se prinde o potecă ce urcă pe un vîlcel larg. Undeva mai sus, înainte de a ajunge la perete, poteca coteşte dreapta urcînd lin. În locul în care poteca se apropie foarte mult de perete găsim şi intrarea în traseul nostru, marcată cu vopsea neagră la baza acestuia pe o mică muchie ce se prelugeşte spre padure.

Mai jos am ataşat două schiţe ale traseului la rezolutie mare. Una grafică şi una în care am suprapus o fotografie a Peretelui Animalelor pentru o mai buna vizualizare a traseului.

Topo Lupul Cel Rau

Lungimea 1 - Traseul începe prin stînga muchiei pe care e scris numele, pe un mic hornuleţ, iar după vreo două asigurări traversează pe dreapta urmînd muchia. Pe primii 15-20m stînca este cam murdară şi neaderentă apoi totul este ok.

După vreo 20-25m întîlnim o porţiune mai verticală şi cu prize mai puţine ce ne obligă la o mică traversare spre dreapta, de vreo 3m, loc unde dăm şi de o primă regrupare intermediară. De aici urcăm puţin spre stînga revenind la linia iniţială pe care urcăm încă vreo 8-10 metri printr-o porţiune puţin mai înierbată pînă la o altă regrupare intermediară peste care noi, avînd corzi de 60m, am sărit. De aici se prinde linia unui diedru, iar la terminarea acestuia se face o mică traversare stînga, peste muchie, regrupînd la un spit şi două cuie.

Hornul diedru pe care incepe traseul

In prima lungime. Sub mine si putin in dreapta e prina regrupare intermediara

Prima regrupare

Lungimea 2 - Pleaca din regrupare în sus pe o faţă cu prize suficiente ajungînd după vreo 20 de metri la o porţiune înierbată unde se află o regrupare intermediară pe care o sărim. De aici se urcă vertical o fisură puţin înclinată spre dreapta care are în partea superioară o mică surplombă ce se trece destul de uşor. După surplombă regrupăm pe o platformă unde avem două spituri şi patru cuie.

In a doua lungime

Ruxace si Andrei in Muchia Caprioarei

A doua regrupare.

Lungimea 3 - Se face o mică traversare descendentă spre stînga, vreo 2m, pentru a prinde linia unui diedru-fisură de cîţiva metri pe care urcăm vreo 10-12m pînă la o regrupare intermediară. De aici traseul urmează vertical un diedru mare cu o fisură largă şi numai bună de urcat în bavareză. După vreo 10m, datorită lipsei prizelor în diedru, suntem nevoiţi să trecem spre dreapta, peste muchia diedrului, pentru a ne folosi de prizele mult mai bune aflate aici. Revenim în diedru după vreo 4-5m urcînd pe acesta pînă pe un prag de piatră aflat la baza unei arcade mari. Aici dăm peste o regrupare nu tocmai bună, dar pe care o putem sări, traversînd spre stînga vreo 5-6m pînă la o altă regrupare ceva mai comodă, la un spit şi trei cuie. Traverseul intersectează linia traseului Diedrul Corbilor ce continuă pe diedrul format de arcada uriaşă ce se ridică deasupra naostră

Atenţie! Din regruparea intermediară şi pînă la regruparea comodă se mai asigură o singură dată la piton bătut vertical într-o fisură aflată pe o placă puţin înclinată, piton care, dacă e tracţionat în sus, iese.

In a treia lungime

A treia redrupare de dupa traverseul din LC3. Pitonul in care e asigurata coarda verde iese daca e tractionat in sus

Angi pe lungimea 3

Angi si Mihai pe lungimea trei

Putina odihna nu strica...

Lungimea 4 - Se traversează stînga şi se prinde un mic diedru de vreo 5-6m din care am ieşit spre dreapta puţin mai sus de jumătatea lui pentru a profita de prizele bune de pe muchia din dreapta. De la ieşirea din diedru urcăm diagonal dreapta pînă la baza diedrului de sub arcadă urcînd pe acesta vreo 3-4m apoi traversăm spre stînga 4m, descendent 1m, apoi orizontal stînga încă vreo 8-10 metri după care urcăm vreo 8 metri pînă în regrupare. Aici avem un spit şi trei cuie.

Inainte de a urca cei 8m pînă la regrupare se poate vedea spre stînga,la vreo 7m , un piton mare. Iniţial am crezut că pe acolo e traseul dar nevăzînd cuie mai sus de acela am preferat să nu mă duc către el, urcînd pe linia fisurii din ultima lungime pană sub aceasta, loc unde am dat de regruparea ce nu e vizibilă de pe linia traverseului.

Primul diedru din LC4 in stanga, iar eu intru pe al doilea diedru

Dana in LC3

Mihai si Angi in regruparea 3

Regruparea 5

Dana pe ultimul diedru din LC4 si traversarea spre stanga

Lungimea 5 - Din regrupare se pleacă în sus pe o fisură mai tăricică ce are o surplombă în partea superioară. Aici se află şi pasul cheie al traseului, cotat cu 7-, deşi aş putea spune că diedrul din lungimea a treia mi s-a părut mai de anduranţă. Pasul cheie nu e foarte dificil, dacă stai să-ţi calculezi mişcările, el ieşind cu o mişcare mai mult de poziţionare decît de forţă. Bine, pe mine m-au ajutat şi cei 1,82m astfel că am putu să prind o priză aflată ceva mai sus. După depăşirea acestui pasaj traseul pierde din verticalitate ieşind într-un mic horn cu bolovani şi iarbă pe care îl urmăm în sus pînă la nişte jnepeni, ieşind din traseu spre dreapta şi regrupînd la un copac.

Corzile pe ultima lungime

In regruparea din Caprioara

O nectarina zemoasa dupa traseu ... ca premiu

se apropie toamna

Retragerea: Pentru coborîre se urcă diagonal dreapta pînă se ajunge la ieşirea din Muchia Căprioarei şi Muchia Iepuraşului de unde se coboară pe potecă sau se traversează pe curbă de nivel pînă prindem aceeaşi potecă, dar varianta asta mi s-a părut mai complicată datorită pantei destul de înclinate şi frunzelor alunecoase.

asteptand cealalta echipa

"Lupul cel Rău" este unul dintre cele mai frumoase trasee pe care le-am parcurs pînă acum cu o căţărătură frumoasă şi sigură fiind bine asigurat, iar roca, exceptînd partea murdară de la bază, este aderentă şi compactă cu foarte puţine zone friabile. Diedrul din lungimea a treia este un adevărat deliciu.

Citeşte tot articolul

Cezărică - alpinism în Cheile Galbenului

A doua zi, după micul dejun, plecăm spre zona A la care ajungem urcînd spre intrarea în pesteră, iar în dreptul acesteia prindem o potecuţă ce merge pe la baza pereţilor. Toate traseele din zonă sunt marcate cu vopsea roşie la intrare aşa că e greu să nu le găseşti.

Cezărică. Acesta este traseul pe care pusesem ochii. Cu grad 4A şi pas de 6+ la liber traseul se desfăşoară pe patru lungimi de coardă. In prima lungime, pe la jumătatea ei, se depăşeşte o mică surplombă cu pas de 6+, restul lungimii fiind lejer. După surplombă se urcă spre stînga şi se regrupează pe un tăpşan.

O să pun o schiţa luată de pe roclimbing.ro pe care am facut mici modificări in traseul Cezărică şi am punctat cu roşu varianta facută de noi. De asemenea pun si o fotografie cu peretele la rezoluţie foarte mare pe care am punctat linia traseelor Cezărică şi Hornul Vînturilor şi regrupările.

Schiţă luată de pe www.roclimbing.ro şi modificată

zona A. Foto la rezolutie f. mare

Intrarea in "Cezarica" 4A 6+

La surplomba din prima lungime

La surplomba

Trecerea peste surplomba

A doua lungime pleacă spre un mic diedru, iar după ieşirea din acesta se urcă puţin spre dreapta spre un pomişor pe lîngă care se trece. Regruparea se află imediat după pomişor pe un mic prag înierbat. Lungimea e lejeră.

Pe a doua lungime

In a doua regrupare

Prima regrupare

Angi in prima regrupare

In a doua regrupare

A treia lungime porneşte în sus pe un hornuleţ nu foarte dificil, dar cam friabil la intrare.Grad 6+. Sunt cîţiva bolovani pe care nu prea e bine să-i atingi mai ales că secunzii sunt fix pe linia hornului.
După ieşirea din diedru se urcă puţin oblic dreapta şi se iese pe o brînă. Aici am făcut o greşeală.
La dreapta nu prea se vede nimic, în schimb spre stînga se observă imediat un piton si, după un copac ce se află vreo 5 metri mai sus se pot observa nişte ancore chimice. Am presupus că pe acolo e traseul aşa că m-am îndreptat spre copacul din stînga sus. Odată ajuns la copac observ mai sus ceea ce părea a fi o regrupare, dar aflată pe o placă înclinată, deci incomodă, aşa că folosesc un piton şi o clepsidră pentru a încropi o regrupare în spatele pomului.
Vine şi Angi pînă aici apoi, tot filînd-o pe Dana mă consult cu Angi, studiem si schiţa şi decidem că nu prea e pe aici traseul. Îi spunem Danei ca de pe brînă să facă dreapta şi să se uite după cuie şi nişte copăcei unde, după cum arăta schiţa, ar trebui să fie regruparea corectă. Găseşte un cui şi mai apoi şi regruparea, însă brîna e descendentă spre dreapta şi nu orizontală cum apare pe schiţă. Venim şi noi pînă acolo şi regrupăm.

Pe a treia lungime

Pe hornul din a treia lungime

A treia regrupare.

A patra lugime pleacă spre stînga spre o placă înclinată brăzdată de o mică fisură înierbată. Pînă la placa înclinată zona e puţin friabilă şi plină de ierbotenii ceea ce presupune puţină atenţie. Cuiele sunt puţin mai rare pe această porţiune, dar suficiente. Imediat după ce se termină placa înclinată se face spre dreapta un hornuleţ puţin înclinat format între peretele din stînga şi un bolovan mare. Cam pe acolo scrie pe hartă că ar fi traseul, însă dacă privim spre stînga putem observa un şir de pitoane ce urmează o fisură oblică, un mic prag înclinat. Aleg cea din urmă variantă chiar dacă schiţa traseului nu indică aşa.

După vreo opt metri se urcă vertical şi se iese în vîrf lîngă un copăcel. Regruparea e formată dintr-o singură ancoră chimică montată vertical pe un colţ de stîncă. Ar mai fi mers pusă una ca să nu stai într-un singur punct.

A patra lungime

La finalul celei de-a patra lungimi

Angi la finalul placii inclinate

Regruparea din vîrf

Ce frumos e in varf...

Pentru retragere am coborît vreo 20m pe partea nordică a ţancului apoi am traversat un mic brîu spre stînga pînă într-o mică strungă. Din strungă am trecut pe partea cealaltă coborînd spre dreapta printr-o pădure rară de mesteacăn. Nu se coboară fix vertical căci se ajunge la o ruptură de pantă aflată deasupra intrării în Peştera Muierilor. Se merge diagonal stînga, descendent pînă se intră într-o pădure bătrînă şi se prinde o potecă bine bătută ce ne duce în cinci minute la aleea pietruită de acces la peşteră.

Revenim la bază, mîncăm ceva la unul dintre cele două restaurante din zonă şi plecăm să ne punem cortul. Il strînsesem căci prin preajmă e un sat cu ţigani şi nu prea aş fi vrut să stau cu griji în traseu. Locul de ieri e ocupat. Multe altele sunt ocupate aşa că ne ducem cît mai departe şi campăm. Lume multă astăzi, focuri multe, friptane, gălăgie.

Pe retragere

In mica strunga

ce pana mea....

De acolo de sus venim. Retragerea e pe diagonala spre dreapta

continuare

Citeşte tot articolul