A doua zi, după micul dejun, plecăm spre zona A la care ajungem urcînd spre intrarea în pesteră, iar în dreptul acesteia prindem o potecuţă ce merge pe la baza pereţilor. Toate traseele din zonă sunt marcate cu vopsea roşie la intrare aşa că e greu să nu le găseşti.
Cezărică. Acesta este traseul pe care pusesem ochii. Cu grad 4A şi pas de 6+ la liber traseul se desfăşoară pe patru lungimi de coardă. In prima lungime, pe la jumătatea ei, se depăşeşte o mică surplombă cu pas de 6+, restul lungimii fiind lejer. După surplombă se urcă spre stînga şi se regrupează pe un tăpşan.
O să pun o schiţa luată de pe roclimbing.ro pe care am facut mici modificări in traseul Cezărică şi am punctat cu roşu varianta facută de noi. De asemenea pun si o fotografie cu peretele la rezoluţie foarte mare pe care am punctat linia traseelor Cezărică şi Hornul Vînturilor şi regrupările.
|
| Schiţă luată de pe www.roclimbing.ro şi modificată |
|
| zona A. Foto la rezolutie f. mare |
|
| Intrarea in "Cezarica" 4A 6+ |
|
| La surplomba din prima lungime |
|
| La surplomba |
|
| Trecerea peste surplomba |
A doua lungime pleacă spre un mic diedru, iar după ieşirea din acesta se urcă puţin spre dreapta spre un pomişor pe lîngă care se trece. Regruparea se află imediat după pomişor pe un mic prag înierbat. Lungimea e lejeră.
|
| Pe a doua lungime |
|
| In a doua regrupare |
|
| Prima regrupare |
|
| Angi in prima regrupare |
|
| In a doua regrupare |
A treia lungime porneşte în sus pe un hornuleţ nu foarte dificil, dar cam friabil la intrare.Grad 6+. Sunt cîţiva bolovani pe care nu prea e bine să-i atingi mai ales că secunzii sunt fix pe linia hornului.
După ieşirea din diedru se urcă puţin oblic dreapta şi se iese pe o brînă. Aici am făcut o greşeală.
La dreapta nu prea se vede nimic, în schimb spre stînga se observă imediat un piton si, după un copac ce se află vreo 5 metri mai sus se pot observa nişte ancore chimice. Am presupus că pe acolo e traseul aşa că m-am îndreptat spre copacul din stînga sus. Odată ajuns la copac observ mai sus ceea ce părea a fi o regrupare, dar aflată pe o placă înclinată, deci incomodă, aşa că folosesc un piton şi o clepsidră pentru a încropi o regrupare în spatele pomului.
Vine şi Angi pînă aici apoi, tot filînd-o pe Dana mă consult cu Angi, studiem si schiţa şi decidem că nu prea e pe aici traseul. Îi spunem Danei ca de pe brînă să facă dreapta şi să se uite după cuie şi nişte copăcei unde, după cum arăta schiţa, ar trebui să fie regruparea corectă. Găseşte un cui şi mai apoi şi regruparea, însă brîna e descendentă spre dreapta şi nu orizontală cum apare pe schiţă. Venim şi noi pînă acolo şi regrupăm.
|
| Pe a treia lungime |
|
| Pe hornul din a treia lungime |
|
| A treia regrupare. |
A patra lugime pleacă spre stînga spre o placă înclinată brăzdată de o mică fisură înierbată. Pînă la placa înclinată zona e puţin friabilă şi plină de ierbotenii ceea ce presupune puţină atenţie. Cuiele sunt puţin mai rare pe această porţiune, dar suficiente. Imediat după ce se termină placa înclinată se face spre dreapta un hornuleţ puţin înclinat format între peretele din stînga şi un bolovan mare. Cam pe acolo scrie pe hartă că ar fi traseul, însă dacă privim spre stînga putem observa un şir de pitoane ce urmează o fisură oblică, un mic prag înclinat. Aleg cea din urmă variantă chiar dacă schiţa traseului nu indică aşa.
După vreo opt metri se urcă vertical şi se iese în vîrf lîngă un copăcel. Regruparea e formată dintr-o singură ancoră chimică montată vertical pe un colţ de stîncă. Ar mai fi mers pusă una ca să nu stai într-un singur punct.
|
| A patra lungime |
|
| La finalul celei de-a patra lungimi |
|
| Angi la finalul placii inclinate |
|
| Regruparea din vîrf |
|
| Ce frumos e in varf... |
Pentru retragere am coborît vreo 20m pe partea nordică a ţancului apoi am traversat un mic brîu spre stînga pînă într-o mică strungă. Din strungă am trecut pe partea cealaltă coborînd spre dreapta printr-o pădure rară de mesteacăn. Nu se coboară fix vertical căci se ajunge la o ruptură de pantă aflată deasupra intrării în Peştera Muierilor. Se merge diagonal stînga, descendent pînă se intră într-o pădure bătrînă şi se prinde o potecă bine bătută ce ne duce în cinci minute la aleea pietruită de acces la peşteră.
Revenim la bază, mîncăm ceva la unul dintre cele două restaurante din zonă şi plecăm să ne punem cortul. Il strînsesem căci prin preajmă e un sat cu ţigani şi nu prea aş fi vrut să stau cu griji în traseu. Locul de ieri e ocupat. Multe altele sunt ocupate aşa că ne ducem cît mai departe şi campăm. Lume multă astăzi, focuri multe, friptane, gălăgie.
|
| Pe retragere |
|
| In mica strunga |
|
| ce pana mea.... |
|
| De acolo de sus venim. Retragerea e pe diagonala spre dreapta |
continuare
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu