Traseul Fluturele de Piatra 6(7)LC, 5B, 8- (6+A0)

Traseul Fluturele de Piatră 6(7)LC, 5B, 8- (6+A0)

A doua zi după ce am parcurs Răsucita pentru încălzire, urcăm spre refugiu pentru a parcurge un nou traseu din Peretele Policandrului(Vulturilor). Traseul Fluturele de Piatră, frumos precum numele, ne aşteaptă cu vestita-i lungime dificilă, dar şi cu impunătorul şi frumosul tavan de gresie.

Ajungerea la baza traseului este aceeaşi ca pentru mai toate traseele din Peretele Policandrului, mai precis trebuie ajuns pe Brîna Policandrului. Din locul unde poteca ne aduce pe aceasta, in dreptul traseului Innominata, avansăm spre stînga pînă unde începe traseul Fisura Suspendată, iar de aici tot spre stînga vreo şaizeci, şaptezeci de metri pînă ce dăm de un piton care marchează plecarea pe prima lungime din traseu, de fapt din trasee, pentru că aceasta e comună cu prima lungime din trasul Policandrul.

Citeşte tot articolul

Traseul Innominata 6LC, 6A, 7+/8- (7-A1)

-"ce faceti în we?", vine întrebarea de la Cornel?
-păi ceva prin Ţancul Mic, o Răsucită, un Hermann Buhl, ceva să ne reacomodăm cu conglomeratul căci anul ăsta nu am fost decît la calcar.
-păi n-aţi vrea să mergeţi în Innominată?
-aoleu, ce-ai păţit nene, cum să merg aşa, direct în Innominată, cel mai greu dintre clasicele Peretelui Vulturilor?
-stai mă calm că-l faci.
-esti sigur?
-il faci.

Si uite aşa încep să-mi sfîrîie călcîiele şi să mă furnice în vîrful degetelor şi încep a mă cuprindă emoţiile. Nu de alta, dar Innominata era un traseu la care nu prea îmi venea să-mi încerc norocul decît după ce luam pe rînd celelalte trasee din Peretele Vulturilor. Şi cum parcursesem doar Fisura Suspendată, Innominata avea să mai aştepte mult şi bine dacă nu venea Cornel cu propunerea.

Citeşte tot articolul

Fisura Suspendată 5A, 6LC, 7-

E sîmbătă dimineaţă. Ne trezim greu şi simţim oboseala în oase şi muşchi, oboseala acumulată în traseul percurs cu o zi în urmă. Pe la refugiu toată lumea se pregăteşte de cîte un traseu. Se pare că va fi aglomeraţie mare pe pereţi. Cu greu ne urnim şi noi spre peretele Policandrului pentu a urca un traseu foarte frumos şi pe care ni-l doream de ceva vreme. Fisura Suspendată.

Pentru a ajunge la traseu urcăm pe lîngă Ţancul Mic apoi ţinem în sus pe poteca ce merge pe lîngă peretele acestuia. Undeva în dreptul traseului Flamura Roşie poteca se abate spre stînga apoi continuă pe firul pietros al vîlcelului. Cîteva zeci de metri mai sus aceasta coteşte stînga apoi urcă printre zade spre Brîna Policandrului. Deja avem emoţii mai ales datorită faptului că poteca e destul de expusă şi friabilă în porţiunea superioară.

Citeşte tot articolul