Tabachka. Cocoţ, intindere de ligamente si voie buna.

Inceputul de an m-a prins cu ceva treburi de rezolvat aşa că dispun de foarte puţin timp pentru ieşirile la munte sau la cocoţ. Totuşi, din cînd în cînd, mai fac rost de cîte un weekend liber. Şi pentru că vremea e uneori capricioasă pe la noi ne orientăm către vecinii bulgari pentru a profita de temperaturile mai bune de la ei.

După ce am urcat traseul Cangurul din Postăvaru Răzvan se arată foarte dornic de a ieşi din nou la perete aşa că ne invită la o tură la Tabachka. Acceptăm. Tot el rezolvă şi partea de transport repartizîndu-ne, pe mine şi pe Angi, în maşina Cristianei.

Citeşte tot articolul

La Tabachka. Două we-uri cu escaladă într-o zonă de poveste.

Anul trecu am avut o tentativă eşuată de a găsi falezele de la Tabachka. Ne aflam chiar deasupra lor, noi neştiind asta aşa că am ajuns prin tot soiul de păduri pline de liane alegîndu-ne atunci doar cu o ieşire de relaxare.

Anul acesta, după căutări amănunţite şi informaţii preţioase date de Daniela Bazacliu, am găsit faleza respectivă. O zonă superbă, aflată la marginea satului. De-o parte falezele, de altă parte rîul, iar la mijloc o mare poiană plină de verdeaţă.
Faleza e împărţită în mai multe sectoare brăzdate fiecare de trasee mai lungi sau mai scurte, mai uşoare sau mai grele. Sunt trasee pentru toate gusturile predominînd, totuşi, cele situate între gradul 7 si 8.

Citeşte tot articolul

Basarbovo torid - Tabachka cu bălării.

Cum să treacă mai repede o zi de duminică?. Cocoţ. La noi e vremea urâtă (ce chestie!!?!!). La bulgari e frumos. Dăm o fugă la Basarabovo unde suntem întâmpinaţi de cădură. Mare. Prea mare. Reuşim cu greu să facem un traseu exersând o surplombă.

Toată lumea se retrăsese la umbă la un grătar şi-o bere rece numai ciudaţii de români stăteau pe pereţi. Adică noi.

După ce ne-am fript degetele pe stânca superîncinsă am plecat repejor la Tabachka unde auzisem că ar mai fi o zonă de cocoţ.

Aici, adică la Tabachka, am bălăurit printr-o pădure plină de liane, lighioane şi ce mai vrei, dar n-am dat de niciun traseu de cocoţ sau cel puţin o zonă unde să se fi putut căţăra. Din plimbare ne-am ales cu câteva fotografii cu gâze, păianjeni... faună locală.

Ne-am întors la maşină şi am întins o masă câpenească, adică pe câmp, apoi am plecat către Cerven pentru a localiza, doar, cetatea din zonă, căci era deja târziu şi nu am mai fi avut timp s-o vizităm. La întoarcere am cules de pe marginea drumului un autostopist, preot, care ne-a ţinut de urât până la Ruse.

A fost o ieşire scurtă, nici prea-prea nici foarte-foarte... aşa.. mai mult de plictiseală.

Citeşte tot articolul