Anul trecu am avut o tentativă eşuată de a găsi falezele de la Tabachka. Ne aflam chiar deasupra lor, noi neştiind asta aşa că am ajuns prin tot soiul de păduri pline de liane alegîndu-ne atunci doar cu o ieşire de relaxare.
Anul acesta, după căutări amănunţite şi informaţii preţioase date de Daniela Bazacliu, am găsit faleza respectivă. O zonă
superbă, aflată la marginea satului. De-o parte falezele, de altă parte rîul, iar la mijloc o mare poiană plină de verdeaţă.
Faleza e împărţită în mai multe sectoare brăzdate fiecare de trasee mai lungi sau mai scurte, mai uşoare sau mai grele. Sunt
trasee pentru toate gusturile predominînd, totuşi, cele situate între gradul 7 si 8.
Pentru început am făcut un traseu cu două intrări(Tr. Clasic?). Una cu gradul 6a, iar cealaltă cu gradul de 5a. pe ambele
le-am făcut cap, atît eu cît şi Angi. Mă bucură foarte mult că a descoperit frumuseţea căţărării cap de coardă.
Cît timp ne-am dat noi pe acest traseu Mihai a încercat o linie scurtă, dar dificilă în partea superioară şi care nu i-a ieşit.
Evident că am încercat şi eu şi am rămas cu buza umflată. Traseul de care vorbesc este Silata na Guştera 6c (adică 7+/8-). După
ce ne-am scremut pe acest traseu de ne-a ieşit pe nas, fără un rezultat pozitiv, am văzut-o pe Maria cum a rezolvat ecuaţia.
Simplu, zice-se, de jos privind.
Am mai făcut o încercare pe traseul Strela v Gardite(nu-s foarte sigur). Un 6b după schiţă. Şi la acesta pasul este exact înainte de top şi mi-a iesit după lungi încercări şi puţin trişat căci am profitat de înălţime prinzînd o priză de foarte sus fără a trece pasul aşa cum se face în mod normal. Alt traseu pe care l-am încercat a fost First Blood (dacă ăsta o fi fost, căci sunt şi trasee ce nu apar pe topo). Traseul pleacă printr-o porţiune puţin surplombată aflată în zona de boulder cu piatre lipite.
De aici am plecat spre sectorul din partea stîngă unde am găsit, probabil, cel mai frumos traseu al zonei. Panic Room cotat la 6b adica pe undeva pe la gradul 7. Contrar obiceiului bulgăresc de a subcota traseele acesta mi s-a părut taman invers. Adică nu am simţit absolut deloc că ar fi gradul 6b ci poate un 6a+. Traseul a fost o adevărată încîntare. O căţărătură frumoasă, cu prize suficiente, dar şi cu paşi ce trebuiau gîndiţi. Şi cel mai fain e că l-a făcut şi Angi în manieră cap de coardă.
După ce ne-am bucurat de acest taseu frumos, entuziasmaţi şi motivaţi, am încercat să urc un traseu aflat ceva mai la stînga.
Cervena Pustinya 7a+ (8+ UIAA). M-am luptat din răsputeri să trec um pasaj surplombat din partea superioară, însă fără succes. Mă
bucur totuşi că am ajuns pînă acolo. Pe lîngă aceste trasee am mai încercat cîteva foarte uşoare: Joana's lips şi de
descălzire un traseu uşor aflat în extremitatea stîngă. Se pare că a fost o duminică cu mare chef de escaladă atît pentru mine
cît şi pentru Angi, dar şi pentru Mihai cu Dana.
|
| camuflaj |
|
| in Panic Room |
Duminica imediat următoare am revenit la Tabachka. De data aceasta Angi nu a putut veni, dar locul ei în maşină a fost luat de
Adi.
Am ajuns iarăşi primii doar că de data asta am şi rămas singuri pentru o perioadă lungă. Cînd umbra s-a lăsat pe perete au sosit
şi Maria cu Mardare. Soarele a fost cam dogoritor şi cheful de căţărare nu a mai fost aşa de mare. Sau poate forma nu a mai fost
aceeaşi, sau căldura, sau, sau, sau...
Am intrat direct pe Silata na Guştera şi nu m-am lăsat pînă nu mi-a ieşit pasul final. După multe minute de încercat, odihnit şi revenit asupra traseului, am reuşit să trec pasul respectiv. Şi asta cu nişte ţipete războinice de am zis că se aud pîn' la Giurgiu. Important pentru mine e că am trecut acel pas. După asta, poate datorită efortului, poate căldurii, traseele pe care le-am încercat nu mi s-au mai părut aşa lejere cum mi s-au părut cu o săptămînă în urmă. Panic Room, deşi l-am făcut iarăşi, nu mi-a mai ieşit aşa uşor, fiind nevoit să mă odihnesc de cîteva ori pe parcursul lui. Bine, am încercat şi un traseu pe care, cu o săptămînă în urmă, îl făcuseră Cami şi Maria, dar nu mi-a ieşit deloc pasul de la surplombă deşi m-am străduit destul de mult. Ca să nu mai zic că intrarea e cam imposibilă. E vorba de un traseu aflat în partea dreaptă în poiana centrală unde trebuie să prinzi spre dreapta un cioc de stîncă şi apoi o alveolă la jumătate de metru mai sus. Nu ştiu despre ce traseu e vorba, dar de la Mardare am aflat că e pe la gradul 8(UIAA).
A fost o duminică ceva mai slăbuţă ca precedenta însă încununată de succesul trecerii pasului din Silata na
Guştera.
|
| pe-asta n-am reusit sa-l trec |
Sperăm să revenim aici, dar cred că deja începe să fie cuptor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu