Traseul Muchia Bondarului

Traseul Muchia Bondarului este unul dintre cele mai parcurse trasee de cățărare de mai multe lungimi sau alpinism cum îi spunem noi, ăștia mai bătrîni, ce nu ne cramponăm în terminologii plictisitoare.

Este un traseu relativ ușor, dar care necesită foarte multă atenție, mai ales din partea capului de coardă. Ușor fiind, pe alocuri asigurările sunt ceva mai depărtate. Evident, acestea pot fi suplimentate cu asigurări mobile de către cei ce doresc un grad sporit de siguranță.

Stînca este și ea un element surpriză. Nu pot spune că este un traseu friabil, așa cum am mai auzit păreri. Există foarte multă stîncă solidă, tot ce trebuie să faci este să nu tragi cu disperare de prima priză către care se îndreaptă mîna, ci să ai răbdarea să analizezi posibilitățile de la fața locului. O persoană cu experiență nu va avea probleme în a identifica stînca solidă de cea în care e bine să nu te încrezi orbește, iar persoanele mai puțin experimentate vor trebui să acorde mai multă atenție acestui aspect.

Muchia Bondarului

Citeşte tot articolul

Traseul Exodus

Este curios cum, ani la rînd, avînd o percepție eronată despre el, am ignorat acest traseu frumos, nefiind curios nici măcar de o descriere a lui sau de dificultățile lungimilor. Imi rămăsese, cumva, întipărită ideea că ar fi un traseu greu și prost tasigurat, însă, la insistențele lui Andrei Holban, am decis că ar fi timpul să îi dau o șansă. Sau , mai bine zis, să-mi dau mie o sansă. Acum regret faptul că nu am făcut-o mai din timp.

Primele cinci lungimi ale traseului ies foarte usor la rotpunkt, dificultățile întîlnite nedepășind gradul 6+ (6a), iar pitoanele sunt bune și suficiente. Ultimele două lungimi sunt, în schimb, dificile și le-am parcurs secund, mare parte din ele la liber, însă cu ceva pași de A0, mai ales la plecările pe ambele lungimi. Andrei le-a urcat la A1, deci gradele pe care le-am trecut pe schiță sunt mai mult orientative decît propuneri și sunt date doar pe porțiunile pe care le-am făcut la liber. Dincolo de asta, pitoanele pe acele lungimi, deși dese, nu inspră prea mult la o parcurgere de liber. Unele sunt foarte zdravene în timp ce altele sunt destul de îndoielnice.

Echipe nerăbdătoare la început de sezon

Citeşte tot articolul

Traseul Fisura Bobot

Fisura Bobot din Herculane este unul dintre cele mai frumoase trasee pe care le-am cățărat, alături de Jenci Bacsi (Cheile Turzii), Lespezile Lirei (Piatra Craiului), Innominata(Bucegi) sau Lupul cel Rău (Postăvaru). Îmbină armonios cățărarea de fisură, horn, diedru, bavareză sau față căzută, parcurgerea lui lăsându-se cu acea dorință de revenire specifică anumitor trasee.
Este un traseu bine asigurat, având regrupările pe ancore mecanice, iar lungimile sunt protejate de pitoane mai vechi sau mai noi intercalate ici-colo de spituri, în punctele grele sau esențiale. Am avut la mine și ceva frenduri și nuci, dar nu le-am folosit.

acces și retragere

Citeşte tot articolul

Traseul Muchia Salamandrei(!!!)

Prin Postavaru sunt câteva trasee istorice, neparcurse de ani de zile, unele poate niciodata de la premieră, drept pentru care localizarea lor in teren este foarte dificilă, aproape imposibilă din cauza lipsei informatiilor. Noi bănuim că ceea ce am urcat ar fi Muchia Salamandrei, un traseu mai puțin cunoscut de-al domnului Viorel Nicolaescu.

Pentru a ajunge la traseu se pleacă pe o potecă abia vizibilă situată în amonte de bolovanul prostului, urcarea făcându-se diagonal dreapta pentru a atinge bazele unor țancuri stâncoase vizibile din parcare.

Traseul are plecarea din partea dreaptă a unui țanc mărginit de două vâlcele, țanc pe care se află și traseele "Stinge Țigara" și "Idealist" ce deschid seria de trasee din zona Aboland. Cum intrăm pe vâlcelul din dreapta vom observa pe partea dreaptă un piton (bătut de Viorel Nicolaescu la o parcurgere recentă a traseului alături de Andrei Holban și care poate fi folosit ca asigurare pentru secund. La stâga avem rămășița unui copac uscat, loc de unde începe și traseul nostru.

Citeşte tot articolul

Traseul Cataratorului

Aflat în Țancul Ascuțit, în imediata vecinătate a Refugiul Coștila, traseul Cățărătorului se desfășoară pe parcursul a trei lungimi de coardă, nefiind un traseu banal, avînd pe parcursul lui cîteva porțiuni cu mici pași tehnici. Intrarea in traseu este se face de pe platforma de sub refugiu, acolo unde incepe să coboare poteca ce merge pe la baza Țancului Ascuțit.

Citeşte tot articolul

In Cheile Turzii de Paște.

An de an, cu ocazia mini vacanței de Paște, încercăm să ne adunăm prin cîte un loc de cățărare care să ne ofere o vastă paletă de trasee, dar și posibilitatea unor ture de plimbare, în caz că vremea nu ne permite să intrăm în perete. Cele mai dese destinații au fost, pînă în anii din urmă, Cheile Turzii și Vratsa.

Anul acesta vremea ne-a dat mari bătăi de cap în ceea ce privește alegerea locului unde urma să ciocnim tradiționalele ouă vopsite. Cantități mari de ploi se anunțau cam peste tot, iar zilele propice cățărării păreau a fi din ce în ce mai puține. Singura zonă cu vreme cît de cît acceptabilă părea a fi Herculane așa că ne reorientăm repede, întrebăm ici-colo, pe la un Croco, pe la o Doina, de posibilitățile de campare și cățărare din zonă și ne pregătim liniștiți bagajele.

Cu site-urile meteo deschise și refresh-uri din oră-n oră verificăm eventualele schimbări de prognoză. Și iată că vreme pare e da semne de schimbare în bine pentru zona Cheilor Turzii așa că, după ce toată ziua ne-am documentat despre traseele din Herculane, luăm decizia de a risca și merge, totuși, spre Turda.

Așadar, vineri seară, ne strîngem la Cosmin acasă unde purcedem la aranjarea meticuloasă a bagajelor, sarcină ce-mi revine mie, datorită abilităților de a aranja bagajele cu mare precizie și economie de spațiu. Chiar se fac glume pe seama mea cum că "se vede că-ți plăcea tetrisul!".

Citeşte tot articolul

Cățărare în Paklenica şi bălăceala de relaxare

Vine vara, vine mult aşteptata ieșire pe meleaguri străine.

Am băgat în căciulă mai multe destinații și am tras biletul cu Paklenica, nu de alta, dar era singura destinație care mulțumea, se pare, pe toată lumea, așa că am făcut mai multe extrageri pana a ieșit ce trebuia. Cam ca la votare.

Ne-am pregătit sîrguincioși bagajele, adăugînd, pe lîngă clasicul echipament de cățărare, ochelarii și țeava de snorkel. Doar mergeam la malul mării și pe lînga cățărare plănuisem și zile de relaxare cu bălăceală și scufundări.

Prima zi de drum ia sfîrșit la Belgrad unde ne-am cazat ieftin și în condiții foarte bune. Am dat și o tură prin oraș astîmpărîndu-ne foamea la restaurantul chinezesc Makao. Flămînzi cum eram am comandat fiecare cîte două porții de diverse ciudățenii, cum ar fi orez cu legume, pui cu urechi de lemn, pui cu legume, etc. Surpriza a venit odată cu aducerea mîncării cînd am constatat ca o porție ajungea lejer pentru două trei persoane. Si noi aveam fiecare cîte două. Evident că am luat la pachet, astfel că micul dejun al următoarei zile a fost unul nu tocmai mic.

Citeşte tot articolul

Fisura Albastra Directa 14(15)LC, 6B, 8+ (6A1)

Poveste:

Un vis de demult. Un vis pentru care am aşteptat ani buni pentru a mi-l îndeplini. Planuri au mai fost. Chiar şi o încercare, dar uneori lucrurile nu decurg tocmai cum ne dorim noi. Sunt momente în care ele se petrec pe neaşteptate, te iau prin surprindere şi te trezeşti făcînd dintr-o data ceva pentru care în mod normal ţi-ai fi făcut din timp o grămadă de planuri.

Aşa a fost si cu "Albastra". Am intrat în ea acum un an, dar din motive pe care nu vreau să le evoc a trebuit să coborîm din Bivuacul Doi. N-a fost să fie, mi-am zis atunci, împăcîndu-ma cu gîndul. Între timp au mai fost tentative, dar nu s-au legat. Ba vremea nu era bună, ba eram prea obosit, ba intervenea altceva.

Citeşte tot articolul

Reamenajarea traseului Fisura Susdpendata

Planul era facut de ceva vreme de către Cornel Sain şi-şi aştepta timpul pentru a fi pus în aplicare.

O parte dintre clienţii sălii de căţărare Galactic, persoane iubitoare ale zonei Coştila, au pus mînă de la mînă strîngînd o sumă de bani din care s-au cumpărat cele necesare reamenajării.

Am urcat la refugiu de cu seară, ducînd echipamentul greu necesar reparaţiei traseului. Tot seara am pregătit tot ce ne-ar fi fost util a doua zi, distribuind fiecăruia cîte o parte de echipament.

Astfel, a doua zi dimineaţă, am luat rucsacii la spinare şi, ajutaţi de Andrei şi Mihai, am urcat spre ieşirea traseului folosind pentru aceasta poteca de pe Coama cu Jnepeni. Pînă să ajungem la coamă Cornel a montat un spit pentru rapel pe Vîlcelul Pietros acolo unde se termină rapelul de fix 60m prin Hornul Vîlcelului Pietros.

Am continuat urcuşul pe Coama cu Jnepeni ieşind în vîlcel în locul unde se face un rapel peste o săritoare mare, loc unde am montat un alt spit de rapel alături de un piton vechi.

De aici am mai urcat puţin şi am traversat brîna ce ne duce la ieşirea din Fisura Suspendată loc unde ne-am echipat pentru muncă.

Citeşte tot articolul

In Lespezi cu Cosmin Pobleanu

Traseul Lespezi, din Peretele Văii Albe, este numai bun pentru iniţierea începătorilor în trasee de multe lungimi, fiind un bun prim contact cu impozantul perete al Văii Albe şi un bun prilej de a simţi apropierea celebrei Fisuri Albastre.

Lung si nu foarte dificil, traseul oferă, totuşi, cîteva pasaje de căţărare destul de interesante şi, în acelaşi timp, ajută la dezvoltarea capacităţii de orientare prin linia lui sinuoasă şi nu tocmai uşor de urmărit în anumite porţiuni.

Cosmin se arată dornic de a parcurge acest traseu şi, cum nu a găsit cu cine să-l parcurgă, mă ofer să-i fiu partener în această tură.

Citeşte tot articolul

Traseul Fluturele de Piatra 6(7)LC, 5B, 8- (6+A0)

Traseul Fluturele de Piatră 6(7)LC, 5B, 8- (6+A0)

A doua zi după ce am parcurs Răsucita pentru încălzire, urcăm spre refugiu pentru a parcurge un nou traseu din Peretele Policandrului(Vulturilor). Traseul Fluturele de Piatră, frumos precum numele, ne aşteaptă cu vestita-i lungime dificilă, dar şi cu impunătorul şi frumosul tavan de gresie.

Ajungerea la baza traseului este aceeaşi ca pentru mai toate traseele din Peretele Policandrului, mai precis trebuie ajuns pe Brîna Policandrului. Din locul unde poteca ne aduce pe aceasta, in dreptul traseului Innominata, avansăm spre stînga pînă unde începe traseul Fisura Suspendată, iar de aici tot spre stînga vreo şaizeci, şaptezeci de metri pînă ce dăm de un piton care marchează plecarea pe prima lungime din traseu, de fapt din trasee, pentru că aceasta e comună cu prima lungime din trasul Policandrul.

Citeşte tot articolul

Plimbare pe Fisura Răsucită

Descriere tehnică şi schiţa aici

Am venit în Buşteni cu gîndul la un traseu nou, dar cum vremea nu se anunţa prea bună pentru sîmbătă am decis să facem un traseu mai uşurel şi să lăsăm pentru duminică traseul din Peretele Policandrului.

Aşadar o luăm încetişor la deal spre refugiu cu gîndul la Fisura Răsucită. Nu o mai parcursesem din 2012 şi acum am surpriza de a o găsi reamenajată. Din loc înloc au apărut spituri ceea ce-i dă acum un plus de siguranţă. Evident, din loc în loc pitoanele bune au rămas pe poziţie, martori tăcuţi ale unor vremuri istorice.

La baza traseului formăm două echipe, eu şi Angi o echipă, ia rmIhai şi Dana o a doua echipă. Puţin mai tîrziu avea să intre şio a treia echiă formată din Miha şi Cosmin.

Citeşte tot articolul

Traseul Innominata 6LC, 6A, 7+/8- (7-A1)

-"ce faceti în we?", vine întrebarea de la Cornel?
-păi ceva prin Ţancul Mic, o Răsucită, un Hermann Buhl, ceva să ne reacomodăm cu conglomeratul căci anul ăsta nu am fost decît la calcar.
-păi n-aţi vrea să mergeţi în Innominată?
-aoleu, ce-ai păţit nene, cum să merg aşa, direct în Innominată, cel mai greu dintre clasicele Peretelui Vulturilor?
-stai mă calm că-l faci.
-esti sigur?
-il faci.

Si uite aşa încep să-mi sfîrîie călcîiele şi să mă furnice în vîrful degetelor şi încep a mă cuprindă emoţiile. Nu de alta, dar Innominata era un traseu la care nu prea îmi venea să-mi încerc norocul decît după ce luam pe rînd celelalte trasee din Peretele Vulturilor. Şi cum parcursesem doar Fisura Suspendată, Innominata avea să mai aştepte mult şi bine dacă nu venea Cornel cu propunerea.

Citeşte tot articolul

Traseul Marian 4LC, 8?, (6+A1) (Cheile Galbenului)

Traseul Marian, deschis relativ recent de către domnul Dan Vasilescu, porneşte la doi metri dreapta de traseul Cezărică, avînd numele scris la bază cu vopsea roşie. Deşi bătut recent, acesta este asigurat în mare parte cu pitoane manufacturate şi corniere prevăzute cu carabiniere fixe. Cu toate acestea asigurările sunt solide şi de încredere.
Citeşte tot articolul

Pantera Roz si Lupul cel Rau cu Felix si Nicu

La invitaţia celor doi amici am decis să-i însoţim un week-end pentru a face cîteva trasee din Peretele Animalelor.

Am plecat din Bucureşti cu maşina doldora de echipament ajungînd la marginea Poienii Inului unde ne-am echipat şi am plecat spre trasee.

Căldura ne cam moleşea aşa că urcarea nua fost tocmai vioaie, iar la baza pereţilor am remarcat că traseul pe care voiam să intrăm este ocupat de alte echipe. Dar ce echipe?! O fătucă care fila capul cu cuşuleţ ţinînd coarda de filat paralela cu cea care ducea spre capul echipei. Şi asta nu e tot. Cireaşa de pe tort a venit cînd secunzii se pregăteau să urce şi ei. Unul dintre ei dă să-şi lege coarda de ham, dar ghiciţi cum?! Prin intermediul unei carabiniere direct de brida ce leagă cele două elemente ale hamului. Cu carabiniera. Am rămas crucit. Probabil că aşa ştiau ei de la sala de escaladă că se leagă coarda de ham. La atenţionarea mea cum că ceea ce face e extrem de periculos mi se răspunde naiv "Dar care este problema că noi căţărăm de trei ani şi aşa ne-am legat mereu?". Apreciez totuşi că a fost receptiv, iar după ce i-am explicat de ce nu e bine să te legi la alpinism prin intermediul unei carabiniere şi-a lega coarda direct prin cele două găici ale hamului.

Citeşte tot articolul

1 Mai la Vratsa.

A sosit şi mini vacanţa de 1Mai, vacanţă pe care o dedicasem din timp căţărării la Vratsa. Din discuţie în discuţie am ajuns să strîngem un mic grupuleţ care urma să plece, fracţionat, spre această fasinantă zonă de cocoţ din Bulgaria. Primii care au plecat au fost Cornel şi Cristina Sain, de la care, din timp în timp, aflam veşti despre starea drumului, aglomerari în trafic, vreme, etc.

Tot ei au fost cei care, odată ajunşi la destinaţie, ne anunţă că acolo se ţine un fel de alpiniadă a bulgarilor, drept pentru care mai toate locurile de cort din preajma cheilor sunt ocupate. Vestea nu era prea bună căci asta însemna şi aglomerare mare pe trasee, dar cum nu aveam încotro, am plecat şi noi din Bucureşti, tîrziu, cu speranţa că nu va fi totul chiar atît de urît.

Ajungem la zona de campare spre ora trei dimineaţă şi în mare graba ne punem corturile pe cam singurele locuri rămase disponibile, apoi ne culcăm. Dimineaţa de trezim, socializăm, luăm micul dejun apoi ne pregătim pentru un traseu, că doar pentru cocoţ am venit, nu!?

Citeşte tot articolul

Traseul Cotofana 3LC, 7/7+

Ce poate face omul cand se întoarce la patru dimineaţa de la o nuntă, frînt de oboseală?! Pune ceasul să sune la ora şapte căci pleacă la cocoţ pentru a face un traseu "de duminică".

Plec alături de Mihai, Dana, Cosmin şi Angi spre Peretele Animalelor pentru a parcurge un traseu la care mă gîndeam de multă vreme şi care era cam ultimul "animal" neparcurs.

Ajunşi la baza peretelui, suntem luaţi prin surprindere de numărul mare de căţărători din perete. Practic, cu excepţia Coţofenei, toate traseele erau ocupate de cel puţin o echipă.

Mihai şi Dana se vor duce pe Mielul cel Blînd în timp ce eu, Angi si Cosmin, vom parcurge traseul Coţofana, cel mai din dreapta traseu din Peretele Animalelor.

Traseul are trei lungimi de coardă, cu pasul cheie în ultima lungime, şi top comun cu Mielul cel Blînd.

Citeşte tot articolul

Jenci Bacsi a doua oară

După parcurgerea traseului Vigh Tibor gîndul îmi zbura la deosebit de frumosul traseu Memorial Jenci Bacsi, un traseu pe care l-am parcurs cu un an în urmă, dar pe care mi-am propus să-l fac ori de cîte ori e posibil. Un traseu care mi-a plăcut foarte mult.

Deoarece Cosmin a progresat foarte mult în cele doar opt luni de antrenament la sala de escaladă sunt hotărît să-l iau şi pe el în acest traseu, convins fiind că, din postura de secund, nu va avea nici un fel de probleme în a depăşi toate pasajele. Rămînea doar să duc muncă de lămurire căci el nu era prea convins c-ar putea să urce acest traseu, dar, după multe insistenţe şi văzîndu-mă foarte sigur pe mine, acceptă invitaţia.

Citeşte tot articolul

Muchia Căprioarei cu Angi, Iulian şi Miha

(descrierea tehnică și schița traseului se află în josul paginii)

Povestea cu fotografii:

Formidabil cît de repede trec zilele acestui an. Nici nu am apucat să-mi dau seama cînd a căzut prima frunză că deja e toamnă în toată regula. După un an capricios, cu vreme nu tocmai prielnică aventurilor în pereţi, mijlocul lui octombrie ne rezervă o săptămînă de vis din punct de vedere al vremii. Vara ţigănească, aşa cum am aflat că i se mai spune acestei perioade calde de octombrie, ne-a dat speranţe pentru trasee lungi şi frumoase. Iniţial plănuisem o tură prin minunaţii pereţi de la Vratsa, dar se pare că în ultimul moment ceva nu s-a legat aşa că trebuie să schimbăm repede planurile. Exact ceea ce nu mă încîntă, dar dacă-i ordin, cu plăcere.

O vorbă ici, una dincolo şi iată că ne găsim ca parteneri de petrecut sfîrşitul de săptămînă pe Iulian şi Miha. Doar că planurile lor difereau puţin de ale noastre, adică ei işi doreau ceva escaladă la Sf. Ana în timp ce noi voiam ceva mai lung şi mai frumos pentru a profita de vremea bună.

Citeşte tot articolul

Lespezile Lirei 5A, 7+( A1), 5(6)LC

Intr-o frumoasă săptămînă din august eu şi Angi ne hotărîm să încercăm traseul Lespezile Lirei din Piatra Craiului.

Auzisem multe poveşti despre el. Ba că ar fi greu, ba că ar fi rar asigurat, ba ca nu e aşa greu, ba că e un traseu foarte frumos. Evident, ne interesăm încolo şi încoace despre ce şi cum şi pornim spre Crai cu emoţia firească.
Ajungem în Plaiul Foii noaptea şi campăm, cu echipamentul gata pregătit pentru a doua zi.

Ne trezim foarte devreme, aprope pe întuneric, şi plecăm spre firul Padinei lui Călineţ pentru a ajunge la refugiul Speranţelor de unde cotim stînga pe Brîul Ciorînga Mare pe care îl continuăm pînă la intrarea pe firul Canionului Ciorînga. Aici părăsim brîul şi urcăm pe firul canionului vreo douăzeci de metri unde, pe partea stîngă în sensul urcării, găsim hornul de acces în traseul vizat.

Citeşte tot articolul