un gand... doua ganduri...

"Daca ai indragit Muntele, nu cauti doar teluri deosebite si trasee foarte grele. Acelasi pret pot avea zilele cand, hoinar acolo sus, incerci sa redevii o modesta particica din natura, echilibrat si simplu, asimiland cu toate simturile armonia si linistea inconjuratoare" (Ionel Coman)
Descărcare topo-uri:

Pentru descărcarea topo-urilor traseelor de alpinism la rezoluţie mare trebuie accesată pagina "alpinism şi escaladă - descrieri si schiţe", iar de acolo se acceseaza linkul "topo" din dreptul traseului dorit. Odata deschisa imaginea se dă clic dreapta cu mouse-ul si se selecteaza "save image as"


duminică, 12 iulie 2015

In Lespezi cu Cosmin Pobleanu

Traseul Lespezi, din Peretele Văii Albe, este numai bun pentru iniţierea începătorilor în trasee de multe lungimi, fiind un bun prim contact cu impozantul perete al Văii Albe şi un bun prilej de a simţi apropierea celebrei Fisuri Albastre.

Lung si nu foarte dificil, traseul oferă, totuşi, cîteva pasaje de căţărare destul de interesante şi, în acelaşi timp, ajută la dezvoltarea capacităţii de orientare prin linia lui sinuoasă şi nu tocmai uşor de urmărit în anumite porţiuni.

Cosmin se arată dornic de a parcurge acest traseu şi, cum nu a găsit cu cine să-l parcurgă, mă ofer să-i fiu partener în această tură.

Plecăm dimineaţă, din Bucureşti, însoţiţi de Claudiu Crăciun şi Gabriela, care vor face o tură de drumeţie pe Brîna Aeriană.

Ajunşi la Căminul Alpin, unde lăsăm maşina, ne echipăm şi plecăm spre Circul Unu al Văii Albe. Trecem de locul numit La Pîndă şi ajungem imediat în circ unde Claudiu si Andreea se opresc, noi continuînd ascendent spre partea superioară a circului, acolo unde, de la bolovanul binecunoscut, pornește traseul nostru.


In drum spre Circuri

Probabil Andrei Holban in Fluture, cel putin dupa vestimentatie


Gata de plecare

Vom merge cap schimbat Cosmin urcînd lungimile impare pentru a se bucura de lungimea mai dificilă din traseu. Așadar, luăm pe noi echipamentul și pornim.

Totul decurge ușor și cățărăm cît de repede putem. Plecasem cu ideea de a scoate traseul sub 4 ore.

Prima lungime îi revine lui Cosmin care pleaca ca din puşcă şi ajunge imediat pe brîna de la baza hornului ce ne desparte de"Terenul de Fotbal".  Hornul Îmi revine mie şi-l parcurg la fel de repede, iar Cosmin ajunge şi el imediat, plecînd cît ai clipi în următoarea lungime, Terenul de Fotbal. Cu puţin înainte de a ajunge în regruparea de sub lungimea intitulată "La Ruine" plec şi eu din regrupare căci lungimea are mai mult de 60m. Lungimea La Ruine imi revine mie şi o caţăr repede, cu gîndul la cronometru. Sacrific totuşi cîteva minute curăţării ierbii din jurul asigurărilor.

terenul de fotbal


Traversarea spre La Ruine

Albastra plină de apă


Pe Fisura ascunsă se duce Cosmin urmînd ca eu să urc primul dintre cele două hornuri consecutive de la mijlocul traseului, lăsîndu-i-l lui Cosmi pe cel de-al doilea, mai dificil şi pe care îl trece foarte lejer.  Ajuns mai sus îi dau indicaţii prin staţie despre continuarea traseului şi, după ce ajunge în regrupare, pornesc la drum continuînd cu următoarea lungime unde nu mai fac greseala de a urca în vîrful ţancului ci de a traversa dreapta pe brîna de la baza acestuia.

Cosmin ajunge şi el destul de repede şi îl zoresc să plece pe următoarea lungime.




Cosmin pe hornul cu pasul traseului din LC7



Albisoare

Ultima regrupare din traseu nu e tocmai confortabilă, ba aş putea spune că e chiar foarte incomodă, iar Cosmin bodogăne de zor aşa că nu zăbovesc mult şi plec pe ultima lungime care mi se pare mult mai friabilă faţă de ultima parcurgere. Sunt cîteva prize mari, numai bune de apucat, dar care se mişcă la cea mai mică atingere. Urc cu grijă această porţiune fiind surprins de degradarea terenului. Intru şi pe hornul final unde sar peste cîteva cuie pentru a nu mai experimenta trasul de corzi cu toată puterea.

Iată-mă în creastă unde-l aduc şi pe Cosmin. Din păcate am depăşit cu 40 de minute timpul propus. Jumulitul buruienilor, pauzele de poze şi schimbul echipamentului ne-a costat acest timp. Dar nu-i nimic. A fost foarte frumos şi aşa.

Acum să luăm un loc şi să ne astîmpărăm foamea apoi om mai vedea.

Cornel si Cristina la belvederea de după Aeriană

Bla, bla bla! Mama ei de regrupare incomodă!

Gata! Să ciugulim ceva că ne-o fi şi nouă foame.


Cosmin a dovedit că se descurcă excelent, atît la orientare cît și la trecerea pasajelor mai dificile.

După mica gustare dintre jnepeni şi strînsul corzilor începem lungul drum al retragerii pe Creasta Văii Albe și Brîna Aeriană, ajungînd în Bușteni obosiți, dar binedispuși. De aici îi recuperăm pe Claudiu și Gabriela apoi o luăm încetişor spre București.

A fost o tură frumosă, și o plăcere de a recățăra traseul Lespezi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu