Traseul Exodus

Este curios cum, ani la rînd, avînd o percepție eronată despre el, am ignorat acest traseu frumos, nefiind curios nici măcar de o descriere a lui sau de dificultățile lungimilor. Imi rămăsese, cumva, întipărită ideea că ar fi un traseu greu și prost tasigurat, însă, la insistențele lui Andrei Holban, am decis că ar fi timpul să îi dau o șansă. Sau , mai bine zis, să-mi dau mie o sansă. Acum regret faptul că nu am făcut-o mai din timp.

Primele cinci lungimi ale traseului ies foarte usor la rotpunkt, dificultățile întîlnite nedepășind gradul 6+ (6a), iar pitoanele sunt bune și suficiente. Ultimele două lungimi sunt, în schimb, dificile și le-am parcurs secund, mare parte din ele la liber, însă cu ceva pași de A0, mai ales la plecările pe ambele lungimi. Andrei le-a urcat la A1, deci gradele pe care le-am trecut pe schiță sunt mai mult orientative decît propuneri și sunt date doar pe porțiunile pe care le-am făcut la liber. Dincolo de asta, pitoanele pe acele lungimi, deși dese, nu inspră prea mult la o parcurgere de liber. Unele sunt foarte zdravene în timp ce altele sunt destul de îndoielnice.

Echipe nerăbdătoare la început de sezon

Aflat în Fața Hornurilor din Masivul Postăvaru, la dreapta de Muchia Panseluței și Excelsior, Exodus a fost deschis de Viorel Nicolaescu, Gheorghe Dan, Dan Radeșiu și Eugen Pop la data de 10 iulie 1978. Traseul are 7 lungimi de coardă, este asigurat cu pitoane și are regrupările pe spituri, cu exceptia R1 și R4 care au un spit și un piton.

Topo Traseul Exodus

LC 1 - Traseul începe pe un diedru evident, cu o primă asigurare cam la 7m de la plecare, pe stînga diedrului. Pașii sunt ușori, dar necesită atenție la eventuala murdărie (praf, frunze). Ceva mai sus depășim cîteva mici praguri apoi intrăm pe un alt diedru, mai mic decît precedentul, dar puțin mai greu, însă și mai bine asigurat. După trecerea acestui obstacol continuăm vertical pe mici pragruri și mici fețe, depășim niște tufe țepoase și ajungem în regrupare. Lungimea are 31m și gradul 5 la cel de-al doilea diedru.

Andrei odihnindu-se la baza traseului

plecare pe LC1

al doilea diedru al primei lungimi

LC 2 - Plecarea are două variante. Fie direct vertical, peste o zonă de stîncă presărată cu iarbă, fie pe un mic horn aflat la dreapta, ceva mai ușor si mai înierbat. Ambele variante se unesc deasupra unor tufe, pe un mic prag unde avem și prima asigurare. De aici continuăm vertical dreapta spre o față spălată unde avem alte două asigurări. După ce ne întindem bine pentru a asigura cuiul de mai sus, revenim ceva mai jos pentru a traversa spre stînga și a prinde o fisură largă ce duce diagonal dreapta. Continuăm pe aceasta pînă ce devine verticală și capătă aspect de diedru. Vom da peste două pitoane foarte apropiate, apoi, mai sus, de un alt piton. Aici ieșim din fisură spre dreapta și continuăm pe o altă fisură orientată ușor dreapta, ce ne scoate în cîțiva metri în regrupare, după trecerea unui pasaj estimat pe la 6+. Lungimea are 38m și grad maxim 6+.

putin mai sus de primul piton din LC2 care e deasupra tufei

parasirea fisurii si trecerea spre dreapta

fața pe care se face traversarea spre stînga 

fisura centrală și ieșirea din ea

LC 3 - Se pleacă din regrupare pe fisura din stînga unde asigurăm un piton cu o cordelină arhaică. Urcăm mai sus și traversăm dreapta pe sub o placă surplombantă unde putem monta un friend mic/mediu. Urcăm prin dreapta plăcii asigurînd cel de-al doilea cui apoi continuăm vertical pe o fisură largă întreruptă ici, colo de mici praguri și smocuri de iarbă. Pitoanele sunt ceva mai rare pe această porțiune. Lungimea se termină după 25m și are un grad maxim de 6+ la ocolirea placii de deasupra regruparii.

plecarea pe LC3 si placa pe sub care se traversează spre dreapta

finalul LC3

LC 4 - Cotinuăm vertical pe o fisură presărată cu smocuri de iarbă pe care le putem ocoli ușor, folosindu-ne de stînca bună. Ceva mai sus traversăm spre dreapta peste o față căzută pentru a prinde o altă fisură pe care contunuăm vertical. Urmează o altă față cu prize bune și. în cîțiva metri. suntem în regrupare. Această lungime are 33m și grad maxim 6-.

LC4

LC 5 - Se pleacă orizontal stînga vreo doi, trei metri apoi țintim fisura de mai sus unde avem și primul piton. Contiuăm vertical pe o fisură ușoară care începe treptat să se încline spre stînga pînă ce devine un soi de rampă ascendentă cu fisură foarte bună la mîini. Pasajul este foarte frumos și facil. Mai departe depășim o regrupare pe spituri aflată ceva mai sus pe peretele vertical pe sub care traversăm și care face parte din traseul Excelsior. Urmează o întrerupere a muchiei pe care o foloseam la mîini, loc unde trebuie să descățărăm puțin și să traversăm o zonă mai de atenție. De aici urcăm pe prag spre regruparea pe spituri ce marchează sfîrșitul lungimii a cincea ce măsoară 30m și grad maxim 6.

LC 6 - Se urcă vertical o porțiune dificilă. Aici Andrei a folosit scărițele, iar eu, secund, am mers la A0. Ceva mai sus și spre stînga se prinde o fisură de vreo 7m, destul de grea. Șapte, opt metri mai sus părăsim fisura, ce o ia spre dreapta, urcînd vertical o mică surplombă ce ne scoate pe niște fețe unde dificultatea începe să scadă. Urcăm ascendent stînga, pe prize bune, pînă la o placă mare, desprinsă de perete și care sună a gol. Suntem nevoiți să traversăm peste aceasta cu ceva prudență pentru a ajunge in regruparea aflată imediat după. Lungimea are 30m. Gradul pot doar a-l banui pe la 8. Poate daca ar fi asigurat cu ancore mecanice ar veni cineva sa-l incerce la rotpunkt.

Pleacarea pe LC6. 

finalul lungimii a 6-a

placa desprinsă din LC6. De trecut cu atentie

LC 7 - Si această lungime are un pas greu la plecare pe care l-am trecut tot la A0 ca și secund. Se continuă cu o fisură pe un diedru foarte deschis unde avem un grad estimat pe la 7+/8- urmat de o traversare spre dreapta unde, pe un prag foarte subțire avem un piton cu o bucată de coardă veche. Traversarea este și ea destul de dificilă din cauza lipsei prizelor de picioare și expunerii. După traversare ajungem la o fisură largă cu aspect de horn, pe care urcăm cîțiva metri. In partea superioară a acestuia putem folosi un friend mic pentru a asigura pasul următor, o ridicare emotionantă pe un prag unde se află o tufă de ienupăr. De aici o luăm ascendent dreapta într-o semi traversare ușoară, apoi vertical pe o fisură largă și praguri de stîncă ce ne duc spre pasajele de final, adică iarbă și bolovani.Lungimea se termină la un copac unde regrupăm după 30m de la plecare.

plecarea pe ultima lungime.

traverseul din ultimalungime si ienuparul de la capatul fisurii diedrice

Ultima regrupare. Multumesc, Andrei!

Retragere (sau Exo-ntors):

De la copac urcăm spre stînga spre o strungă unde vom întîlni un alt copac solid de la care facem rapel de 25..30m spre stînga spre retragerea clasică din traseul Muchia Panseluței. Copacul următor ar rebui să aibă la bază multe cordeline, însă este mai greu de reperat din cauza ruperii altui copac care a picat fix peste acele cordeline. După ce am descoperit copacul cu cordeline vom mai da un rapel de 30m spre un alt copac pe care vom găsi alte cordeline. De aici un alt rapel ușor dirijat pe o potecă ce ne duce la un alt copac de rapel. Cu încă două rapeluri de 30m suntem în firul vîlcelului pe care vom coborî spre baza traseului sau direct la vale. Mai exist o variantă de retragere pe care nu am experimentat-o din cauza vîntului foarte puternic, și anume: De la terminarea traseului se rapelează spre dreapta, cum stai cu fața la perete (stînga cum privești spre vale) și se caută spiturile din traseul Excelsior pe linia căruia se va rapela.

pe retragere

priveliste din Fața Hornurilor

ultimele raze caldute ale soarelui de inceput de aprilie

Postăvaru