Am petrecut două zile frumoase în Parcul National Domogled-Valea Cernei, dedicînd o zi cățăratului și altă zi plimbării. Ziua de cățărat am rezervat-o parcuregerii traseului Fisura Bobot, a carei parcurgere, în compania lui Cosmin Pobleanu, am descris-o în postarea anterioară, dar voi pune aici fotografii din dimineața acelei zile, altele decît cele cu caracter tehnic pe care le-am pus la postarea sus amintită, nu de alta, dar o dimineață la cort își are amintirile ei de neuitat. Fotografiile făcute prin roua dimineții, gîzele pe care nu le observăm decît atunci cînd ne amintim că dincolo de lumea noastră de uriași există o lume a lor, un univers fascinant pe care îl ignorăm de cele mai multe ori.
 |
| un loc de cort in liniștea Muntilor Cernei |
 |
| un mic univers, altfel spus, niste flori pe un bolovan |
 |
| foaie verde, leustean, ce-am gasit pe-un bolovan? |
După ziua de cățărat am băgat o plimăreală scurtă. Din multele opțiuni ce ni le oferă zona Băilor Herculane sau, cum spuneam mai sus, a ”Parcului National Domogled-Valea Cernei”, alegem un traseu tip circuit printr-o mică parte dintre poienile cunoscute și sub denumirea de ”Crovuri”.
Urcarea o facem prin Cheile Tîmnei, pentru început ghidați fiind de marcajul cruce roșie ce pornește din drumul asfaltat, de pe la o altitudine de aproximativ 450 metri. Cărarea, nu foarte abruptă, dar nici prea lină, ne poartă printr-o pădure de fag, ducîndu-ne pașii prin apropierea a două izvoare ce ne răcoresc cu apa lor. Pe la aproximativ 900m atingem zona unor lapiezuri, urmînd să ieșim din pădure și să înaintăm printr-o mică poiană unde se găsesc și căteva așezări. După o mică curbă de nivel poteca urcă, din nou, pieptiș, ducîndu-ne pașii spre Cheile Tîmnei, pe care le străbatem pînă ce ajungem în Crovul Mare, o imensă poiană ”scufundată” între cele cîteva șiruri de creste, presărată ici-colo cu copaci bătrîni.
 |
| locul unde incepe urcarea |
 |
| unul dintre cele două izvoare ce ne-a potolit setea pe prima urcare |
Continuăm pe marcajul cruce roșie ce duce spre Sud Est pînă ce întîlnim marcajul bandă roșie, pe care îl urmăm spre stînga, printr-o mirifică pădure de fagi seculari, aprope toti purtînd urmele vînturilor puternice de pe aceste meleaguri. Pădurea îmi crează o senzație stranie, ducîndu-mă cu gîndul la Pădurea Enților din filmul Stăpînul Inelelor. Și cu adevărat zic, căci fiecare copac pare să fi purtat o bătălie crîncenă în urma căreia a fost văduvit de o parte mai mică sau mai mare de ramuri.
 |
| pădurea Enților |
Plimbarea prin această pădure ia sfîrșit în Poiana Beletina. Frumoasa poiană este străbătută de un mic pîrîiaș ce izvorăște din partea sudică a poienii unindu-se cu un alt mic afluent vestic. Contopirea celor două dă naștere unui fir de apă ce se pierde cîteva sute de metri mai la nord, dispărînd în adîncurile unui ponor ce ar fi foarte interesant ca punct turistic, dacă nu ar fi înțesat de o grămadă de peturi aruncate fie de turiștii care nu au înțeles că natura nu-i tomberon, fie de ciobanii care-și rirdicaseră stînele în preajmă.
La izvorul mai sus amintit luăm o mică pauză de ciuguleală, bucurîndu-ne de liniștea locurilor si de verdele ierbii, de umbra unui copac bătrîn, de aerul curat ce il respirăm, de natura aceasta frumoasă ce ne primește cu brațele deschise.
 |
| coborîrea spre Poiana Beletina |
 |
| Poiana Beletina- Vedere de la izvorul din partea sudică |
Mica nostră plimbare urmează poiana spre nord, despărțindu-ne de banda roșie ce duce spre Vîrful lui Stan și continuînd pe punct roșu, spre Poiana Mare. Însoțiți de un vînt puternic, ce ne confirmă luptele pe care le dau secularii fagi printre care am trecut, poteca ne poartă spre Crovul Mare unde inchidem circuitul cu un popas de leneveală.
 |
| Crovul Mare. |
De aici coborîrea o facem prin aceleași chei ale Tîmnei, încheind o zi frumosă, de relxare prin plimbare, cu părerea de rău că nu putem sta mai multe zile în aceste zone mirifice.
 |
| Pinii Negri de Banat |
 |
| Cheile Tîmnei |
Vom reveni sper, cît de curînd, în aceste zone pitorești pentru a parcurge alte trasee de cățărare sau de plimbare.
Îm încheiere vă atrag atenția că Parcul National Domogled-Valea Cernei este renumit pentru prezența viperelor așa că vă sfătuiesc să fiți cu mare băgare de seamă pe unde călcați sau unde vă așezați. Noi, din fericire, nu am avut parte de astfel de întîlniri în această tură.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu