Pe la-nceput de februarie, după tot scandalul legat de demolarea refugiilor din Piatra Craiului şi de interzicerea parcurgerii
traseelor nemarcate, APNPC se hotărăşte să organizeze o întîlnire la sediul ei din Zărneşti, întîlnire la care am tinut să
particip şi eu şi despre care nu vreau să povestesc aici.
Odată terminată intrunirea ne hotărîm să mergem spre Garofiţa Pietrei Craiului aşa că plecăm din Zărneşti spre Plaiul Foii
unde lăsăm maşina şi ne echipăm. Din vorbă-n vorbă Andrei află că la cabană nu e nimic de mîncare şi nici de băut aşa
că se cam pleoşteşte pentru că nu prea-şi luaseră la ei mare lucru. Ca să fie lumea mulţumită ne urcăm din nou în maşină şi
revenim în Zărneşti pentru a-şi face şi ei ceva cumpărături, apoi din nou Plaiul Foii, echiparea şi la drum. Urcăm pe acelaşi
drum pe care mai fusesem şi altă dată, respectiv pe piciorul Plaiului Mare, urmînd marcajele triunghi roşu şi triunghi albastru
ce ne duc în Curmătura Foii, iar de aici pe o relativă curbă de nivel ce ne duce spre Poiana Tămăşelului.
Drumul l-am parcurs în mare parte pe întuneric însoţiţi de urme proaspete de ursoaică cu pui, apoi, după ce acestea s-au
îndepărtat de poteca marcată, dîndu-ne speranţa că am scăpat de o eventuală întîlnire cu dihania, ne întîlnim cu urmele foarte
proaspete ale unei turme de mistreţi. Dacă de urs nu prea mă tem, pentru că-l consider ceva mai inteligent şi mizez pe faptul că
nici lui nu prea îi place să dea ochii cu noi, mistreţii mă cam stresează pentru că sunt proşti şi te-ar putea ataca mult mai
uşor şi mai repede decît ar face-o un urs.
Aşadar iată-ne mergînd pe potecă, călcînd pe urmele proaspete de mistreţ, chiuind şi fluierînd pentru a minmiza posibilitatea
întâlnirii cu turma. La un momentdat urmele au luat-o spre vale pe potecă rămînînd doar urma imensă a unui singur exemplar,
probabil de dimensiuni impresionante.
Am ajuns cu bine în Poiana Tămăşelului de unde am început coborîrea spre cabană. Aici ne-am întîlnit cu persoane cunoscute
precum Mac, Dana, Mircea, Diana şi Andreea.
La cabană, ca la cabană. O vorbă, un ceai o gustare apoi somn.
Dimineaţă, după micul dejun şi o cafea bună, plecăm spre Cerdacul Stanciului unde ajungem mult mai repede decît ne indicau
timpii de pe marcaj.
|
| Marele Grohotiş |
|
| Cabana Garofita Pietrei Craiului |
|
| Spre Cerdacul Stanciului |
|
| Seminţe de măr încolţite dintr-un cotor putrezit.(in pestera
Stanciului) |
|
| In Peştera Stanciului |
|
| La Cerdacul Stanciului |
|
| La intrarea in Pestera Stanciului |
Vizităm Peştera Stanciului apoi o luăm pe poteca marcată ce duce spre Umerii Pietrei Craiului, traversând Marele Grohotiţ şi
tăind cărare prin porţiunile unde încă mai era depusă zăpadă. Nici acum nu suntem scutiţi de emoţiile mersului pe umre proaspete
de animale. O ursoaică cu doi pui tocmai trecuse înaintea noastră şi ne aşteptam să dăm nas în nas cu ea la fiecare cotitură. Din
fericire nu ne-am întîlnit cu ea.
|
| La Marele Grohotiş |
|
| In depărtări ploua cam tare. |
|
| Ne-a taiat cărare. |
|
| Colţari originali |
|
| Iezerul |
La umerii Pietrei Craiului ne oprim pentru o gustare apoi coborîm prin pădure pe marcajul ce ne scoate în Poiana Tămăşelului
de unde ne întoarcem pe acelaşi drum pe care urcasem în ziua precedentă.
|
| Umerii Pietrei Craiului |
|
| Popas de gustare |
|
| Umerii Pietrei Craiului |
|
| Marele Grohotiş |
|
| Relaxare |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu