Revelion la casuta din poveşti - Ciucaş

Discutînd cu Ruxi despre una despre alta, ajungem să vorbim şi despre revelion marturisindu-i că încă nu aveam nimic în plan, nici o rezervare, nici o idee, nimic, iar ea ne face invitaţia de a petrece alături de ei la "căsuţa din poveşti" adică la o căbănuţă din Munţii Ciucaş. Acceptăm invitaţia (eu şi Angi) şi, pentru că mai era un loc liber, este binevenită alături de noi şi Sorina.

După discuţii telefonico-facebooko-mesengereşti Ruxandra, pentru că dispunea de maşină, rămîne să se ocupe de aprovizionare, ceea ce şi face rezolvînd cu brio tot ceea ce trecusem "pe agendă". Tot mai puţin seminţele cu papagal. De astea se ocupă Sorina căci nici eu nici Rux nu am reuşit să rezolvăm această ecuaţie.

Vine şi ziua plecării, adică 30 decembrie. Rux ne culege cu micuţa ei maşinuţă şi ne conduce acasă la ea pentru a ne face cunoştinţă cu cea mai tîmpiţică pisică din univers. Dora. Un fel de pisica-duracel. Zglobie şi săltăreaţă ca o bilă de-aia de cauciuc de, odată ce-ai aruncat-o de perete, o mai găseşti la următoarea renovare de apartament, cînd muţi tot mobilierul.

După ce bem cîte o cafeluţă de să-mi sară tensiunea la 20 purcedem la calcularea, proiectarea şi aranjarea bagajelor în micul portbagaj al Peugeut-ului 206. Şi, spre surprinderea mea, care credeam că o să duc zahărul în gură, mălaiul prin buzunare, iar cu mîinile voi ţine peste geam cine stie ce paporniţă, reuşim să le punem pe toate atît de bine că maşina nu mai pare atît de micuţă.

Valea şi la deal, ca să zic aşa. Spre Cheia, iar de acolo spre cabana Muntele Roşu. Doar că drumul "ca-n palmă" şi gheaţa de pe el nu ne permit să urcăm prea sus aşa că lăsăm maşina undeva prin pădure şi ne înhămăm la cărat rucsacii cu toate cumpărăturile.
Precum nişte cai de povară urcăm abia ducînd un picior înaintea celuilalt, dar hotărîţi să nu cedăm. Ne oprim pe un plai în apropierea cabanei unde ne bucurăm de cîteva raze de soare şi de vremea neobişnuit de caldă pentru această perioadă, aşteptînd-o pe Sorina. Aaaa, Sorina. Ea venise din Bucureşti cu un microbuz şi pornise spre Muntele Roşu în compania unora care ştiau drumul, doar că nu-l ştiau pe cel scurt aşa că a trebuit să facă un oarecare ocol.
După o aşteptare nu prea lungă iată ca facem joncţiunea, cum ar zice un binecunoscut personaj din "Operaţiunea Monstrul", şi pornim spre micuţa căbănuţă ce avea să ne fie adăpost la trecerea dintre ani.

Ajungem. Mamăăăă. Aşa căbănuţă mai rar. Nu-i lipseşte nimic. Cei care se îngrijesc de ea se vede că iubesc cu adevărat acest loc pentru că l-au înfrumuşeţat într-un fel în care nici măcar nu mi-aş fi imaginat. Este de departea cel mai primitor si intim loc în care am fost găzduit în peregrinările mele din ultimii ani şi pentru asta ţin săi felicit pe toţi cei care au pus umărul la crearea şi întreţinerea acestuia.

Ne luăm în primire locurile şi ne sunt aduse la cunoştinţă regulile cabanei pe care ni le însuşim şi le apreciem maxim, mai cu seamă pe cea cu fumatul. Adică cine vrea să fumeze o face afară sau în verandă şi nicidecum în interiorul casuţei. De apreciat acest lucru cu atît mai mult cu cît regulile vin de la... fumători convinşi.

Ziua de 30 trece repede, cu tăiat de lemne, aranjat bagaje, alimente, poveşti şi alte mici îndeletniciri.

în intimitatea căsuţei

Pe 31 ne pregătim pentru seara de revelion, dar pînă atunci fetele se ocupă de preparat masa de prînz. O ciorbiţă de legume care a fost cea mai bună ciorbă pe care am mîncat-o în ultima perioadă, mai ales că am contribuit şi noi la ea cu... tăiatul lemnelor.

Am fi vrut să ne petrecem noaptea de revelion pe vîrf doar că vremea ne-a schimbat planurile căci o ceaţă deasă s-a trezit să vină exact în ultima zi din an şi s-a încăpăţînat să petreacă revelionul odată cu noi, în Ciucaş. Aşa că ce putem face altceva decît să frigem ceva carne care s-a bălăcit o vreme în baie de vin roşu cu condimente alese, frigem şi ceva cîrnaţi, dar mai ales clocotim o oală mare de vin roşu, numai bun de încălzit trupul, dar mai ales spiritul.

tăiatul cartofilor pentru ciorbă

dansul focului

căsuţa din poveşti ... a păsărelelor

Azi e ziua lor, ziua ielelor, vrajitoarelor, pana-n zori
Iata se pornesc si se sfatuiesc, oalele pocnesc cu licori
 Boabe si furnici, ierburi si urzici, tot ce e aici, mana lor..(Cargo) 

Andrei măcinînd scorţişoara pentru vin fiert

Vine şi minutul mult-aşteptat, ăla de trebuie să numeri secundele. E o vorbă: omul cu două ceasuri nu va şti niciodată ora exactă. Aşa şi noi. Ba că mai sunt trei minute, ba că mai sunt două. Discuţii peste discuţii pînă cînd cineva rupe pisica-n două şi începe tare şi răspicat să numere invers. Zece, nouă, opt....trei, doooi, Laaa Muuulţi Aaaaaaaani! Petarde, artificii de-alea simpatice, dar anemice şi, la fel ca înainte de '89, greu de aprins. Andreiul ne bucură, totuşi, cu un vulcan tare drăguţ la care căscăm ochii fascinaţi. Ruxi ţinteşte spre cer cu artificii de-alea de ies voiniceşte dintr-o ţeavă de carton şi pocnesc în înaltul cerului nu prea înalt, asta atunci cînd nu spîrcîie cîte o bombiţă de-aia care face pîrţfloşc pe la picioarele noastre.

Ne bucurăm cîteva minute de micile noastre jocuri de lumini apoi trecem la lucruri mai serioase, cum ar fi să chiolhănim c-aşa-i şade bine omului de an nou, cu maţu' plin. Şi ca printre bucăţile de carne devorate să nu existe spaţii libere turnăm şi ceva vinos de soi bun, de buturugă.

Şi uite aşa, pe nesimţite, se duse şi noaptea dintre ani şi ne trezim noi în prima zi a lui 2014 cu chef de drum şi purcedem la o tură pînă pe Ţigăi trecînd pe la cabana, pardon, hotelul Ciucş.

Drumul e frumos şi cerul aproape că s-a mai luminat aşa că ne bucurăm de o mare de nori superbă .

Trecem şi pe lîngă Babele alea de s-au adunat la sfat, vorba cîntecului. Pe vîrf avem parte de o privelişte de vis. .Vedem şi Bucegii, Craiul şi Grohotişul, Vrancei şi mulţi alţi munţişori şi deluleţe.

Spre Ţigăi

Cabana Ciucaş cu Gropşoarele în plan îndepărtat

ŢigăileMari

Ruxi şi Babele

Babele la Sfat

Bucegii

Fetele sunt deja sus, pe vîrf

eu mai zăbovesc cu fotografiatul...

pe Vf. Ciucaş

Charlie Chaplin

Coborînd spre Şaua Ţigăilor ne întîlnim cu Cătăin Creţu şi ai lui amici cu care ne salutăm şi ne urăm de bine şi de an bun. Dăm cu ochii şi de Turnul lui Goliat şi ne întrebăm, retoric, cam cum ar fi traseul din măruntaiele lui, caci toamna am degerat de frig pe-acolo.

In plan îndepărtat  Culmea Gropşoarele-Zăganu

Bucegii la apus

Turnul lui Goliat sau Moşul cu Oile

Cătălin Creţu şi ai lui

O căţea deşteaptă foc culeasă de Sorina de prin Cheia

Şaua Ţigăilor

Ne întoarcem la căsuţă bucuroşi că nu am trîndăvit. Orele trec, Orionul şi-arată centura. Ne simţim atît de bine aici că nu ne vine să mai plecăm. Şi pentru că următoarea zi urma să strîngem catrafusele, şi pentru că încă de-acolo ni se făcuse dor "de-un munte", punem la cale o tură scurtă ce urma să aibă loc peste... două zile. Dar unde şi cum, în povestea următoare.

Pînă atunci mai zăbovim o leacă în jurul focului cu glume, cu poveşti, mămăliguţă cu brînză şi smîntînă, vin fiert şi multă veselie.

sobiţa care a făcut super căldură

maestrul mămăligar

Pe 2 ianuarie, aşa cum am spus mai sus, strîngem bagajele şi facem curăţenie apoi coborîm spre maşină şi ne urnim cu greu spre case, dar nu foarte trişti căci ştiam că peste numai două zile vom fi din nou înconjuraţi de măreţia munţilor.

A fost unul dintre cele mai frumoase revelioane din ultimii ani, petrecut într-un loc cu un farmec aparte, cu o ciorbă pe care n-o voi uita prea curînd, cu o căşuţă de basm şi cu oameni de treabă. Mulţumesc Rux pentru invitaţie, mulţumesc Andrei pentru poveşti, mulţumesc Fane pentru alte poveşti, mulţumesc ţie, căsuţă, pentru găzduire.

S-avem cu toţii un an bun, cu poveşti frumoase!