Puţină escaladă prin Râşnoave

Puţină escaladă prin Râşnoave

O duminică cu vreme bună nu se pierde prin oraş, drept pentru care ne strîngem cu mic, cu mare pentru o mică tură de cocoţ. După îndelungi căutări găsim c-ar fi cazul să dăm şi noi o tură pe la faleza Belvedere de la Pîrîul Rece.
Pentru tură ne strîngem vreo cinci persoane după cum urmează: eu, Angi, Dana, Sorina şi o veche prietenă, Andreea Tănase.

Pentru a ajunge la faleză se iese de pe DN1 urmînd drumul spre Pîrîul Rece şi după curba la dreapta, acolo unde şoseaua începe să urce accentuat, în cel mai de sus punct găsim pe partea stîngă o bifurcaţie cu un drum vechi ce duce la cabana Belvedere. Urmăm acest drum pînă la cabana respectivă unde parcăm maşinile. De aici urcăm prin spatele cabanei cîteva zeci de metri şi prindem un drum forestier pe care îl urmăm spre dreapta. Mergem pe acest drum urmînd o potecuţă care, la un momentdat începe să urce ceva mai abrupt. În acest loc se prinde spre stînga o potecuţă ce coboară printr-un hăţaş apoi ţine curba de nivel. Se ajunge, astfel, la primul bolovan care are cîteva trasee, iar de aici, continuînd pe potecă, în două minute suntem la restul falezelor.
Zona e înţesată de trasee pe feţe verticale, multe dintre ele părînd a fi de grade mari, dar sunt şi cîteva accesibile. Noi nu am făcut altceva decît să ne holbăm la ele căci, venind aici după o săptămînă ploioasă, am găsit pereţii fleaşcă. Aşadar, cu regret, părăsim zona şi plecăm spre Cheile Rîşnoavelor pentru a ne da pe ceva trasee la bolovanul prostului.

Angi se bagă cap pe un traseu uşor pentru a pune o manşă celorlalţi. Eu încerc traseul diagonal cotat cu 7+/8- în pasul final, pas ce nu mi-a ieşit oricît m-am scremut. Încearcă şi Angi traseul în manieră cap de coardă şi se blochează la acelaşi pas. Toată lumea se dă cînd pe traseul uşor cînd pe cel diagonal, apoi, arşi de soare, ne refugiem la adăpostul pădurii la zona numită Metal Expert.

Aici încercăm pentru început traseul Mamatiti cotat 7- care pune ceva probleme la intrare datorită prizelor ude. Între timp Sorina, plină de curaj şi voinţă, se duce cap de coardă pe traseul Duda cotat cu gradu 6. Acesta este primul ei traseu cap de coardă, din cîte am înţeles, drept pentru care o felicit şi-i urez "la cît mai multe Dude...".

După Sorina mă duc eu pe aceeaşi dudă să verific dacă a pus bine manşa şi constat că totul e cît se poate de bine. Se dă toată lumea, inclusiv Andreea care, din cîte am înţeles, a revenit la acest "sport" după vreo 20 de ani de pauză. Spre surprinderea noastră se descurcă excelent. Deci, felicitări şi Andreei şi o mai aşteptăm la ture.

Un alt traseu încercat este Fisura cu Copac cotat cu gradul 7. Are o plecare pe o faţă căzută. Traseul e frumos, mai ales în partea superioară.

pe Mamatiti

Duda - Primul traseu cap de coarda al Sorinei

Pe Fisura cu Copac

După ce l-am făcut şi pe acesta am strîns echipamentul şi am plecat spre casă mulţumiţi de o zi de cocoţ atît noi cît, mai ales, Andreea, pentru o experienţă frumoasă, dar şi Sorina pentru urcarea primului traseu în manieră cap de coardă.
Multumiri Andreei pentru fotografii.