un gand... doua ganduri...

"Daca ai indragit Muntele, nu cauti doar teluri deosebite si trasee foarte grele. Acelasi pret pot avea zilele cand, hoinar acolo sus, incerci sa redevii o modesta particica din natura, echilibrat si simplu, asimiland cu toate simturile armonia si linistea inconjuratoare" (Ionel Coman)
Descărcare topo-uri:

Pentru descărcarea topo-urilor traseelor de alpinism la rezoluţie mare trebuie accesată pagina "alpinism şi escaladă - descrieri si schiţe", iar de acolo se acceseaza linkul "topo" din dreptul traseului dorit. Odata deschisa imaginea se dă clic dreapta cu mouse-ul si se selecteaza "save image as"


miercuri, 12 decembrie 2012

Cozia. O copită-n fund la refugiul Armăsarul. (24-25 nov 2012)

Cozia, Ce-ar merge o tură prin Cozia... Nu c-am fi scîrţari, zgîrciţi, hapsîni, zgîriebrînză, dar preferăm să poposim pe la refugii sau stîne, să ne bucurăm de liniştea locurilor.
Tot căutînd am găsit ceva informaţii despre două refugii din Cozia. Armăsarul şi Turneanu.

Despre primul nu prea stiam pe unde ar fi, dar după ceva scotociri prin filele internetului am aflat poziţia gps. Cineva, însă, ne-a spus că e un refugiu oarecum privat, că ar sta cineva acolo mai mereu.
Despre refugiul Turneanu ştiam doar că e construit anul acesta însă nici poziţia precisă a acestuia n-o stiam.

Dana telefonează la cabana Cozia şi ni se spune că refugiul Armăsarul este, de fapt, al Ocolului Silvic fiind, totuşi, un refugiu accesibil oricui, dar că anumite persoane se ocupă de întreţinerea acestuia. Că putem să mergem acolo fără probleme. Zis şi făcut. Plecăm cu gîndul de a rămîne peste noapte în acesta şi alegem să urcăm din Văratica pe marcajul .

Traversăm Oltul pete un baraj apoi lăsăm maşina la capătul satului Văratica de unde prindem poteca marcată ce pleacă spre stînga şi care traversează pentru început un plai apoi coteşte dreapta printr-un lăstăriş după care intră într-o pădure de fagi. Poteca urmăreşte firul unui pîrîu şi coteşte stînga după vreo 15 minute de la intrarea în pădure.























După încă vreo zece minute poteca părăseşte firul văii urcînd spre dreapta, în serpentine mai mari sau mai mici, printre fagi bătrîni apoi se intră într-o pădure de mesteceni prin care se mai urcă o bucată de vreme pînă ce ajungem în partea superioară a pantei unde cotim stînga pe o culme. Urmăm culmea intrînd din nou într-o pădurea de fagi unde poteca face cîteva serpentine apoi coteşte stînga pe curbă de nivel după care urcă puţin spre dreapta trecînd printr-o mică şa. Continuăm pe curbă de nivel trecînd peste firul larg al unui vîlcel apoi urcăm spre un pîlc de conifere unde poteca coteşte dreapta ţinînd iarăsi curba de nivel. Nu după mult timp ajungem şi la firul văii pe care se află refugiul şi urcăm spre el.

Dana şi Mihai, care ajunseseră înaintea noastră, sunt întîmpinaţi de una dintre cele două persoane trecute de 60 ani, care îngrijesc refugiul sau care, mai bine zis, s-au făcut stîpăne pe cea ce nu le aparţine. Dar nu aşa cum ne-am fi aşteptat de la nişte oameni iubitori de natură ci suntem pur şi simplu suntem alungaţi. "Ştiam c-o să veniţi. Las' că ştim noi, aţi luat coordonatele gps şi aţi venit direct aici. Nu aveţi cum să staţi. Noi suntem şase perosane, dar restul dorm(era ora 16.30)aşa că daca vreţi puteţi dormi afară dacă aveţi saci sau mergeţi la cabana Cozia....Refugiul nu e al nostru aşa că puteţi să veniţi cînd nu suntem noi aici, dar noi suntem aici mai mereu...(vorba asta a devenit o zicătoare printr noi)" Şi toate astea pe un ton mînios de parcă venisem cu cine ştie ce gînduri rele.












Refugiul Armasarul


Dezamăgiţi, am plecat spre stîna Rotunda sperînd să fie în stare bună pentru a ne adăposti în ea mai ales că deja se apropia întunericul. Femeia cu gura mare a sărit să ne spună că nu e bine pe unde o luăm, că spre cabană trebuie s-o luăm în altă direcţie. Faptul că ştiau că venim şi ştiau şi că avem coordonatele gps ne-a făcut să creem că au primit un telefon de la cabanierul din Cozia care le-a sfătuit să nu ne primească poate poate se mai alege şi el cu nişte muşterii. Ei bine uite că planurile noastre de rezervă s-au dovedit utile.

Din păcate stîna din Rotunda este o ruină şi nu poate fi folosită ca adăpost aşa că am continuat drumul spre muchia Turneanu coborînd pe aceasta cu intenţia de a găsi refugiul nou construit. Din fericire acesta se află destul de aproape.
De la intersecţia traseului banda albastră ce urcă dinspre Văratica cu traseul marcat cu bandă roşie ce duce de la cabana Cozia pe Muchia Turneanu spre mînăstirea Turnu se coboară preţ de vreo zece minute pînă pe un plai unde dăm de refugiu pe partea stîngă a versantului în sensul coborîrii.

Refugiul este nou şi are, teoretic, trei locuri, dar noi am încăput patru, fetele înghesuindu-se puţin. La nevoie se poate dormi şi pe jos fiind podea de lemn. Nu dispune de sobă sau posibilitatea montării uneia. În interior se mai află şi o măsuţă.
După ce ne-am instalat şi am mîncat am mai stat o vreme la discuţii apoi ne-am băgat la somn.

Stîna Rotunda

Stina Rotunda

Refugiul Turneanu




Bubulina.. gospodina..

daca nu mi-a placut cartea....

Trei frati patati...la final de noiembrie

Dimineaţă ghici cine vine în vizită?!  "Doamnele" de la Armăsarul. Puţin mirate că dau de noi acolo ne anunţă că erau gata gata să anunţe salvamontul pentru că nu ne făcusem apariţia la cabană deşi nu le spusese nimeni că noi vom merge la cabană.

Una dintre ele, cea cu vorbă mai domoală, ne povesteşte cam care ar fi statutul refugiului Armăsarul. Ele zic că ar aparţine de Parcul Naţional Cozia, dar că un grup de oameni din Vâlcea au pus mînă de la mînă şi l-au recondiţionat şi au grijă de el. Cu alte cuvinte, s-au cam făcut stăpîni pe acel refugiu care, de drept, nu le aparţine.

De la Daniela Stefan aveam o fotografie pe care trebuia să o înmînez doamnei Suzana, una dintre cele două femei. Seara, dacă am fost alungaţi de la Armăsarul, n-am mai avut chef să scotocesc prin rucsac după ele, dar acum i-am înmînat doameni Suzana fotografia împreuna cu salutarile din partea Danielei. Aflînd ele că ne cunoaştem cu Daniela repede li s-au mai înmuiat glasurile. Ba că de ce nu am zis nimic aseară, ba că altfel s-ar fi pus problema, dar au dat-o repede la întors că nu mai erau locuri. Cît pe ce să se dea de gol că am fi avut unde sta dacă nu ar fi fost cealaltă persoană, baba pusă pe harţă şi cu clonţul ridicat. Am zis că dacă e să fii om cu cineva eşti pentru că aşa simţi şi aşa trebuie nu pentru că x se cunoaste cu y sau vine din partea lui z.

În fine, ne-am strîns bagajele, am făcut curăţenie în refugiu şi am plecat pe acelaşi drum pe care venisem, de data aceasta trecînd pe la refugiu Armăsarul pentru a arunca un ochi înăuntru să vedem şi noi ce am pierdut. Refugiul este foarte drăguţ, în stilul unei case ţărăneşti, cu sobă şi un pat mare pe care încap cam 6 oameni. Din păcate nu are apă cel puţin în periada aceasta singura sursă din apropiere fiind secată.

La întoarcere am cules ciuperci pe care Dana, de frica morţii după ce a citit pe net fel de fel de descrieri, le-a aruncat. Bunătate de ghebe au ajuns la gunoi.







refugiul Armasarul







copaci sudati
















capre la adapat




Cam asta a fost tura din Cozia, tura în care, la ceas de seară, ni s-a tras o copită-n dos , alungaţi fiind de "oamenii de munte" de la Refugiul Armăsarul.

33 de comentarii:

Alexandra spunea...

Bai da ce oameni...

Mi-e foarte teama ca oamenii de la Armasarul de care zici i-am intalnit si noi cand am fost in octombrie in Cozia, si se dau mari oameni de munte, ca se ocupa si de curatarea potecilor, si de aia, si de ailalta, dar sa fii om de munte inseamna in primul rand sa fii om. Nu mai zic sa fii omenos.

Si toata sarlatania aia ca stiau ca veniti de la Cabana Cozia... mi se pare de toata jena. Urat, foarte urat!

Bine macar ca ati gasit celalalt refugiu si nu mai era nimeni in el...

cristian popescu spunea...

Nu stiau ca venim de la cabana ci stiau ca venim, singura modalitate prin care ar fi alflat era sa-i fi sunat cei de la cabana caci cu ei vorbisem sa le cerem detalii despre refugiu. Astia de la refugiu ne indrumau spre cabana dupa ce ne spusesera ca nu avem loc in refugiu. Numai ca noi aveam si planuri de rezerva de care ei nu stia, sau ele ca e vorba despre doua femei dintre care una mai mica si mai artagoasa. Cealalta, Suzana pe nume, era mai impaciuitoare.

Anonim spunea...

atat de grotesc...cu siguranta au cei sapte ani din grota!

Anonim spunea...

Aici nu este vorba de "cei 7 ani din grota".Sigur nu trebuia sa fiti refuzati,dar,eu cred ca intradevar nu mai erau locuri fiindca o cunosc pe acea Suzana si stiu ca nu ar proceda asa.Tot ce ati vazut acolo de la cel mai mic lucru si pana la soba,prici,mese,etc sunt din initiativa si bugetul acestei persoane[cu ajutor minim si de la altii}.Este o persoana modesta ,mare iubitoare a muntelui si ar face orice ptr.a ajuta pe cineva .Cel mai recent exemplu:Coboram prim noiembrie din Fagaras ,mai jos de cabana Barcaciu o doamna din Sibiu a avut un accident la picior si Suzana si-a scos sacul de dormit de 900lei si cu el am carat persoana accidentata pana aproape de firul vaii,cand in sfarsit au aparut si 6 persoane de la salvamont anuntati de mai multe ore.Nu trebuie sa catalogam un om dupa o intamplare fara sa stim ce si cum.Draga Alexandra,asa ai inteles tu ,dar, multi copaci cazuti pe traseele din Cozia au fost indepartati cu ajutorul acestei "doamne", isi baga mana pana la cot ca sa curete izvoarele si asa putine din Cozia,dar, aceste lucruri nu se vad...Am scris acest comentariu fiindca o cunosc pe DOAMNA si chiar m-am revoltat ca ati improscat cu noroi imaginea cuiva fara sa o cunoasteti.

Anonim spunea...

Doamna cea artagoasa este o adevrata mahalagioaica,dovedita nu numai dvs. Refugiul este unul f. vechi,cam 1980 si s-ar fi saramat daca Suzana si altii nu au intervenit. Ati avut suficient loc in pod de ex daca ar fi existat un pic de bunavointa.

cristian popescu spunea...

In primul rind imi pare rau ca va ascundeti in spatele anonimatului pentru a a vea curajul sa spuneti ceea ce ganditi.
In al doilea rind doamna Suzana s-a dovedit a fi o persoana cu bun simt si cred ca, daca ar fi depins doar de ea, am fi putut ramine peste noapte la Armasarul. Persoana problemă a fost cea de-a doua "doamna", cea care a fost "cu gura mare", mahalagioaica, cum spune si antevorbitorul meu.

Anonim spunea...

cel de al doilea comentariu imi apartine si numai o stangacie in accesarea posibilitatilor m-au transformat in anonim. Incolo cele scrise sunt absolut reale, ba chiar mai rau.
Dinu Boghez

Anonim spunea...

Incidentulneplacut suferit la Aemasaru, nu este singul fapt de care putem sa ne convorbi. Ca de ex Cascada Moara Dracilor, din m. Latoritei pe care nu ati nimerit-o. Cu adevarat Piatra Tarnovului face parte din m. Capatanii.
Dinu Boghez-dinu_boghez@yahoo.com
ganduri bune

Bianca Balan spunea...

Suzana este o femeie a muntelui in adevaratul sens al cuvantului, putini cred ca sunt ca ea care sa mearga de mai bine de 20 de ani in fiecare sfarsit de saptamana sa se bucure de natura. Cum spune si ea, este singurul loc unde se simte bine, unde poate respira, unde nu aude manelele vecinilor de la etajul 2 :) Am mers de multe ori cu ea la Armasarul si cel mai probabil reticenta in a va lasa sa dormiti acolo vine din faptul ca a investit atat de mult timp si efort in refugiu incat sufera de fiecare data cand vede ca cineva a venit in lipsa ei si a stricat tot ce a construit.

A carat caramizi si saci de ciment in rucsac de la cabana Cozia pana la refugiu sa contruiasca soba, a adus plita sa se poata face focul si sa se poata gati, tot ce vedeti acum din refugiul Armasarul e facut de ea, asa ca cred ca pe buna dreptate si-a castigat dreptul de a face o oarecare 'selectie' cand vine cineva in vizita.

De fiecare data cand pleaca de acolo, strange gunoaie lasate de altii pe traseu si e tot timpul cu teama ca ar putea aprinde focul si ar lua foc padurea. Nu lasa mizerie, nu face niciun rau frumusetii din jur si se asteapta ca si altii sa faca la fel. Trebuie doar sa stiti cum sa vorbiti cu ea si sa ii aratati ca sunteti adevarati oameni ai muntelui si atunci sigur se va gasi loc la refugiu si pentru voi :)

Si atunci sa vedeti ce o sa va povesteasca despre muntii astia frumosi ai Romaniei. :)

cristian popescu spunea...

Ok. Am spus-o si repet ca nu Suzana a fost cea care nu ne-a primit. Trecind peste asta, indiferent ce a facut pentru acel refugiu, statutul acestuia este de loc public, nicidecum privat. Ca a carat caramizi, a construit sobe sau a adus alte imbunatatiri nu ii da dreptul sa decida cine are si cine nu are voie sa stea in refugiu. Daca fiecare s-ar face stapan pe cite un astfel de loc nu cred ca ar fi prea frumos.
Pana la urma trebuie sa stii sa fii om si sa-i tratezi pe ceilalti cu omenie.

Bianca Balan spunea...

in cazul asta, cel mai probabil refugiul Armasarul ar ajunge ca Stana Rotunda si ar fi si mai pacat, nu? :)

Anonim spunea...

Ce s-ar face batranii nostri daca nu am exista noi, tinerii...care le stim pe toate si ne purtam cu omenie! ::)))

cristian popescu spunea...

Da draga anonim, dar tot batranii aia de care pomenesti au o vorba: "a imbatranit degeaba". Batranetea si intelepciunea nu merg mana in mana totdeauna.

Anonim spunea...

Uite, ai ocazia ca intelepciunea sa porneasca de la tine si sa imbatranesti frumos. Documenteaza-te, cerceteaza....apoi apreciaza. Gandeste-te profund...inainte sa jignesti.Daca nu ai experienta de politician, vei reusi!

alin spunea...

am fost la armasarul prin iulie si oamenii ne-am primit cu caldura.
probabil chiar nu mai era loc. faza cu bocancul in fund cred ca e cam exagerata

cristian popescu spunea...

Cand port o discutie cu cineva, din respect, imi trec/spun numele. Pe scut, ma prezint. Multumesc.
Alin, ar mai fi fost loc in refugiu. Stiu acest lucru de la o alta persoana careia nu vreau sa-i declin numele. Tine de rea vointa comportamentul doamnei respective. Poate cand ati fost voi nu era si "doamna artagoasa".

Anonim spunea...

cristi, o sa te sunam sa ne prezentam...oricum ne cunoastem. Din respect pentru persoanele implicate, care ne sunt prieteni si rude, prefer sa pun punct .

Monica&Virinel spunea...

Monica&Virinel

Am citit si eu intamplator junalul despre tura si partial comentariile...
Individele respective sunt lovite cu leuca. Deoarece refugiu nu e facut cu banii lu masa sau lu tacsu vreuneia dintre ele...trebuie sa faca cumva loc sa stea si altii in el, indiferent ca le convine sau nu. Am inteles ca au investit bani acolo..f frumos...dar asta nu inseamna sa te faci stapan pe un lucru public din cate inteleg.
Sa il cumpere sa puna propietate privata pe el si gata.
Pe mine unu asta cu nu mai e loc in refugiu ma scoate din minti...totdeuna e loc...si pe toti marlanii astia promit sa ii altoiesc cu pioletu.
Mai e si in Ciucas un cretin care s-a facut stapan pe o cabanuta mai sus de salvamon pe poteca ce urca catre cab.Ciucas.

Anonim spunea...

Anonimsi nu prea !.
CEl/cea care ridica problema degradarii refugiului/ex stana din Rotunda/,ar fi fost bine sa se gandeasca la multimea refugiilor din muntii nostri,care inca rezista. Intr-unul din ele/Portita Vistei/ am dormit intr-o noapte 24 in locul celor 8-10 locuri existente. Nimeni n-a obictat,dar asta tine de buna crestere a celor care stiu cat de dificil este sa te prinda noaptea pemunte fara adapost. Poate pana la urma vor intelege cei de la ref. "A",cate ceva despre munte,altfel degeaba isi lauda cvompetenta montana. Poate pana laurma s=o gasi cineva sa sesizeze organele abilitate ale Parcului national Cozia,care astfel vorfi obligate sa ia masuri !.

Claudiu spunea...

Nu judecati prea aspru si nici prea pripit. Incercati sa priviti lucrurile si din celalalt punct de vedere. Dar pentru asta trebuie sa va informati despre istoria acelui loc, despre cine l-a facut, de ce a fost facut, cand a fost abandonat, cand si de catre cine a fost refacut si cine-l ingrijeste de facto. Va rog sa va informati si despre ce insemana el pentru veteranii acelui munte. Vedeti si faptele lor. Aflati cum administraza PNC acel loc pe care vad ca au stiut sa-l vanda ca produs de promovare trecandu-l in noile harti turistice desi stiu bine ca nu a avut nicio treaba cu turismul.
Precizez ca nu exista traseu (n.b. turistic) in Cozia pe care sa nu-l fi facut de cateva ori bunei. Dar niciunul nu m-a condus la acest refugiu. Si nici nu am dorit sa-l gasesc pentru ca stiam (dupa cum cum stie mai toata lumea care frecventeaza zona) ca acolo, ascunsi de privirile calatorilor ocazionali sau ai turistilor galagiosi si petrecareti, sunt cei care de fapt il merita. Asa cum or fi ei, cu bune, cu rele, uneori mai nervosi, alteori mai putin si atat cat or mai fi.


Domnule anonim, sunteti total pe langa problema in discutie. Prin comentariul dumneavoastra nu ati reusit decat sa va faceti de ras. Marturisesc ca nu mi-ar placea sa va am partener sau suporter al acelorasi idei, caci, desi manat de bune intentii, mi-ati crea numai deservicii. Fapt pentru care va invit sa sesizati dumneavoastra ce organe doriti.

Dragos spunea...

Am impresia ca dumneavoastra cei care doriti s va "cazaţi" intr-un refugiu NU STITI UTILITATEA ACESTUIA, mai ales că acest refugiu "Armasarul" nu este in traseul turistic al P.N.Cozia, in concluzie nu aveti ce cauta acolo.
Asa ca nu va mai dati loviti ca ati incercat sa intrati/cazati intr-o locatie care nu face parte din traseul turistic SI ATI FOST REFUZATI/RESPINSI.
Respectati traseele turistice si/sau informativa inainte de a va targheta ca tinte obiective care nu fac parte din circuitul turistic montan.

Carari cu umbre si fara zloata in continoare
Dragos

cristian popescu spunea...

Dar dum,neavoastra aveti ce cauta acolo? Dumneavoastra respectati traseele turistice sau doar pretindeti altora acest lucru. Si cam care ar fi statutul acestui refugiu? Din cate stiu eu a fost al ocolului silvic si m-as mira sa fie in proprietate privata acum, deci si cei care-l folosesc acum si au cam pus stapanire pe el o fac tot ilegal. Spre susprinderea dumneavoastra sunt o gramada de refugii care nu sunt trecute in circuitul turistic(relativ ascunse), dar sunt utilizate de turisti. Altfel, daca ne luam dupa lege, oricare din aceste constructii sunt ilegale.

Anonim spunea...

refugiul Armasarul a fost construit de ocolul calimanesti ;de padurarul BADESCU PETRE DIN VARATICA IN MARE PARTE DIN CONTRIBUTIA SA
A FOST INTRETINUT DE FANE GHIORGHIU DOAMNA SUZANA ;SI GASCA LOR DE MONTARNIAZI

ANDREI ROBERT spunea...

TATAIE A CONSTRUIT ACEST REFUGIU.CEI CARE SE FOLOSESC DE EL SA-L INTRETINA SI SA NE BUCURAM TOTI DE EL.

ELENA ELIZABETA BADESCU spunea...

BUNICUL meu BADESCU PETRE A PUS SUFLET LA RIDICAREA ACESTUI ADAPOST,SA LE FIE UN LOCUSOR DE POPAS CELOR CE HOINARESC IN MUNTII COZIA.

cristian popescu spunea...

Andrei, Elena, il felicit pe bunicul vostru pentru initiativa de a construi ceva cu gandul de a ajuta drumetii. Din pacate noi nu ne-am putut bucura de intentiile laudabile ale bunicului vostru pentru ca o doamna a hotarat ca noi nu avem ce cauta in refugiu. S-aveti carari cu soare!

Anonim spunea...

1 Bianca Brad este nepoata d-nei Suzana si locueste in Sibiu,
2.Acum vreo 10 zile, in timpul viscolului, avut loc un alt incident, hazliu poate, produs de ace;asi personaj de mai sus. Hazliul este un fel de regretabil spus.
3. Dupa ce se vor potoli lucrurile, starnite dupa viscol, sau poate ceva mai tarziu, am sa va dezvalui identitatea.

Ştefan Doru Dăncuş spunea...

Cu "mahalagioaica" ne-am întâlnit şi noi. N-avem nimic cu Suzana. Dar individa aia îşi trimite mereu un dobitoc cu drujba, să taie lemne. Noi înşine am fost de faţă când a tăiat brazi VII, nu căzuţi la pământ. Dacă cineva ar deschide magazia (lipită de refugiu şi construită, probabil, tot din iniţiativa scorpiei) ar avea ce vedea!
Cât despre cabanierii de la Cabana Cozia - ne-am lămurit şi noi cu cine-aveam de-a face. Normal că o sună pe scorpie, dacă-s mână-n mână cu ea! Odată, când am fost cu copiii şi am stat la refugiu cu copiii, ne-au trimis rangerii pe cap. Până s-au lămurit şi ei că nu aveam planuri de distrus "refugiul pe care noi l-am îngrijit etc" - cum spune mereu scorpia.
Cine vrea detalii despre drumurile noastre la Cozia, poate vedea o grămadă de fotografii căutându-mă pe facebook: Ştefan Doru Dăncuş.
În plus doamnele acelea nu au fost singurele care au întreţinut refugiul. Vreo 3 luni de zile, cât a durat construcţia celui de al 2-lea releu de la "staţie" (puteţi întreba de mine acolo, că trebuie să-şi amintească angajaţii) am stat acolo. Dacă nu ridicam refugiul şi nu băgam un buştean mare sub el (în partea stângă, cum stai cu faţa) era de mult prăbuşit. Iar cât am stat acolo, era un izvor, cam la 30-40 m de cabană. Am detectat încă unul, puţin mai sus, pe care l-am făcut funcţional. Acum nu mai este nici unul??? De ce nu s-a ocupat scorpia şi de acest aspect? Mai lipseşte să-şi pună acolo frigider şi televizor!

Gabriella Tiplea spunea...

Draga Bianca Balan ("Suzana este o femeie a muntelui in adevaratul sens al cuvantului") ce inseamna sa fii un om al muntelui sau prin extensie un om al lui Dumnezeu (asa cum se pretinde madam Suzana)? Ca pentru mine asta inseamna sa fii bun, sa stii sa imparti ce ai, sa iti iubesti aproapele... .Draga ta madam suzana (cu s mic intetionat) nu este nimic din toate astea. A intretinut Cabana Armasaru STRICT PENTRU EA! n-are nimic de-a face cu muntele... taie lemne cu drujba in plina rezervatie naturala, taie si spanzura sub motiv ca ea o intretinut locu ala si altele de genu asta. O fi luat exemplu de la popii cu care lucreaza. ca si aia fac biserici strict pentru ei si nu au nici o treaba cu Dumnezeu, cu crestinismu sau cu nevoile si tristetile oamenilor.
Eu sunt doar foarte trista. Atat. Imi placea sa merg in Cozia, dar m-am potolit dupa ce o ... madam x mi-o stricat concediu de 2-3 ori, nu mergi in concediu in munte ca sa asculti idioti cu pretentii de oameni. Iar la Cabana Cozia la ce sa mergi? Eventual, poate... daca nu ai unde asculta manele (la fiecare sfarsit de saptamana) si vedea stambaturi din nas, barfe si alte chestiuni de acest gen. Pacat. Sotul meu a scris acolo cele mai extraordinare carti (Eliberarea si Avocatii Cerului), a ramas la cabana Armasaru un manuscris de poezie cu rima "Experimentul Cozia" pentru ca am crezut ca vom putea face acolo (in muntele Cozia, la cabana Cozia) tabere de literatura si muzica folk... ha ha ha ... cu cine? cu semianalfabetii? nu merita sa te consumi. Atat mai am pentru Cozia: o imensa tristete.
Gabriella

cristian popescu spunea...

Gabriela Tiplea, vad ca multa lume o confunda pe doamna Suzana cu persoana care a creat si, din cate citesc, creaza si altora probleme. Doamna Suzana a avut un comportament decent, de om cu bun simt. Persoana problema sau "mahalagioaica" este o alta si nu-i stiu numele. Cel putin in cazul nostru.

Gabriella Tiplea spunea...

Cristian Popescu, imi pare rau sa-ti spun ca marita voastra doamna Suzana e capul rautatilor... e autorul moral al circului de la Armasaru... restul sunt cateii care o ling pentru ca e cea care are bani si-i mai taraste dupa ea (ca doar nu vrei sa mearga singura pe munte). Nu confund deloc. Incearca sa-i spui ceva atunci cand nu are aparatorii langa ea (asa cum am facut eu) si ai sa vezi de unde vin nastrusnicele idei. O fi o dulcica asa pe fata ...(si nu pot sa nu fac asemanarea ei cu popii) dar prin spate e exact opusul.De fapt de ce ma mir? Toata lumea merge in directia asta.
Muntele ar trebui sa apropie oamenii... sa-i faca buni frumosi si... cum spunea Cornel Dugaesescu (de sus de la releu) sa-i faca pe oameni sa fie mai aproape de Dumezeu... Dar eu am plecat din Cozia cu un gust amar... am vazut acolo condensata rautatea oamenilor pe cm patrat.... Pacat.. e mirifica Cozia sunt mirifici toti muntii tarisoarei asteia... dar trece omu pe-acolo si face prapad. Iar vine vara .. iar o sa vreu sa merg in concediu, dar... nu voi alege Cozia pentru ca vreau sa-mi aduc in suflet liniste si pace nu ura pentru lucruri marunte (gen:.Nu ai loc in cabana, ce cauti pe aici, nu ai gasit alt traseu, eu8 am facut e al meu, s.a.m.d.) prea mare consumul pentru nimicurile lor de 2lei.
Gabriela.

Gabriella Tiplea spunea...

Iar pentru voi oameni frumosi ai acestui site :
din cartea „Experimentul Cozia” va dedic aceste versuri (exista și melodie la ele poate când va fi vreme o sa scoata un CD cu asta ... cine stie... poate). Deocamdata doar pentru site-ul vostru si pentru oamenii frumosi:

Om (lup) singur pe munte
versuri și muzica Ștefan Doru Dăncuș

Refren: Ne-a mai rămas povara
Acestui timp flămând
Paharul cu tristețe
Din care bem pe rând

Nici nu mai știu unde mă duc
Căile-s vii însă azi nu am cum să le-ajung
Zilele trec - muntele meu
Fură din pași-mi și viața mi-o fură mereu
Dar numai așa pot fi zeu.

Iar voi pleca - voi înșela
Timpul trecut care-n mine e rază de stea
Vor mai veni - clipele vii
Pe o terasă voi sta printre mese pustii
Domnule Munte să știi

Ceașca de ceai și un pahar
Câte-un turist rătăcind printre cețuri arar
Și undeva - iubita mea
Tot așteptând se preface deodată în stea
Numai așa e a mea.

Nicu B. spunea...

Înclin să nu dau dreptate nici uneia din cele doua tabere aflate în litigiu. Pe deoparte grupul vâlcenilor (veritabili sau prin adopţie) aflaţi la o vârstă venerabilă (mahalagioaica & friends...) se consideră o adevărată "castă" şi au transformat anumite locaţii din arealul P.N. Cozia (gen Refugiul Armăsarul şi Cabana lui Nae) în locuri interzise muritorilor de rând, pe considerentul dreptului celest obţinut pe te miri ce cai. Este o situaţie jenantă din partea acestor aşa-zişi iubitori ai muntelui, în a refuza - constant - dreptul de popas/înnoptare unor călători pe care din capul locului îi poţi "mirosi" dacă-s dedicaţi într-ale cărărilor carpatice sau sunt simpli pantofari (în cel de-al doilea caz fiind parţial înţeleasă atitudinea refractară). Ca să nu mai zic că dacă "ştii parola" - Îl cunosc pe X, Y sau Z - discreţionarul dispare imediat.
Atâta timp cât unii îşi fac constant mendrele în locaţiile mai sus menţionate refuzând accesul unor oameni de aceeaşi factură într-ale muntelui, nu-mi permit să am prea mult respect pentru prima categorie. Iar o mare parte din grupul de "somităţi " de pe meleagurile montane vâlcene nu înţelege un lucru: acela că a avea o atitudine ostilă faţă de cei aflaţi în tranzit pe lângă adăposturile cu pricina nu este benefică, ci poate lăsa o frustrare în urmă, iar reclama negativă nu-i bună orice s-ar întâmpla (te pomeneşti cu cineva mai necopt la minte care vandalizează locaţia din ambiţie!).
Personal, feresc anumite areale din P.N. Cozia, tocmai din acelaşi sentiment de dezgust faţă de posibilitatea de a întâlni nişte personaje ce mă pot întoarce din drum prin atitudinea răuvoitoare faţă de alţi montaniarzi şi exagerat-defensivă faţă de nişte amenajări pe care le folosesc după bunul plac, într-un egoism exacerbat, fără pic de maleabilitate.
În altă ordine de idei e just că trăim în era accesului neîngrădit la informaţie, astfel că puţine secrete mai există pe lumea asta, darămite în ce priveşte munţii noştri. Totuşi, nu pot să nu dezavuez nevoia unora (şi nu ma refer la cei care deţin pagina de faţă) în a promova exagerat locaţii ascunse, izolate, de genul Armăsarul şi altele, de parcă nu poţi să treci pe lângă ele sau să te serveşti de acestea fără a face tămbălău pe blog, pe vreun site de profil montan sau mai ştiu eu unde, ca şi cum ai descoperit comoara incaşiilor. Sunt de părere că anumite perimetre sunt menite să fie ferite de ochii turismului de masă, experienţa ultimilor ani demonstrând că degradarea refugiilor carpatice merge mâna în mâna cu un flux mare de călători.

Trimiteți un comentariu