Prin Munţii Godeanu

Godeanu

Sunt munţi prin care nu am reuşit încă să ajung mai ales datorită faptului că sunt destul de departe pentru o tură de sfîrşit de săptămînă aşa că, atunci cînd reuşim să ne luăm cu toţii trei zile libere, căutăm să ajungem prin locuri ceva mai îndepărtate. Aşa a fost şi în minivacanţa de 1Decembrie. O tură prin Godeanu, pusă la cale de mine şi de Dana, cu hărţi vechi şi printscreen-uri de pe Google Earth.

Nu prea ştiam nimic despre acest masiv muntos aşa că ne-am interesat despre posibilităţi de cazare prin zonă şi am găsit un loc interesant la un refugiu căruia nu-i voi dezvălui numele din cîteva motive, cel mai important dintre toate fiind nesimtirea turistului român care nu e capabil să conserve ceea ce primeşte de-a moaca, nu mai zic să pună mîna să îmbunătăţească ceva. Ca dovadă stau multe astfel de adăposturi vandalizate din care s-au furat lucruri lăsate e oameni binevoitori spre folosul tuturor celor ce le trec pragul. Din păcate bunul simţ lipseşte cu desăvîrşire multor aşa-zişi montaniarzi ducînd la decizii precum cea luată de mine.

Drumul pînă la poalele masivului a durat mult aşa că am ajuns pe înserate la locul unde am parcat maşina şi de unde am prins firul unei văi nemarcate pe care am urcat cîteva zeci de minute pînă ce am prins o potecă ce urcă prin pădure. Şi urcă, şi urcă...

După vreo două ore şi ceva de mers, ieşim din pădure şi dăm peste adăpost unde avem surpriza de a constata că nu suntem singuri. Înăuntru se aflau cîteva persoane printre care şi cei care au participat la construcţia acestui adăpost şi chiar iniţiatorul proiectului.
După ce facem cunoştinţă unii cu ceilalţi ne aşezăm la masă apoi ne băgăm la somn.

A doua zi, pe 1 Decembrie, deşi ne culcasem cu cer aproape senin, ne trezim cu un strat de vreo 10cm de zăpadă. Veselie mare. Pregătim o tură scurtă pînă pe Vf. Gugu căci planul făcut acasă, plan ce prevedea un circuit de vreo 18km, pare total nerealizabil în condiţiile actuale. Aşadar ne mulţumim cu o tură prin zăpada proaspăt aşezată pînă pe cel mai înalt vîrf din apropiere.

Urcăm pe firul unei văi largi ce ne conduce către o şa de unde prindem a urca pe culme. Punctele de reper luate de pe GE se dovedesc a fi de foarte mare folos mai ales că 80% din timp am urcat pe ceaţă nefiindu-ne uşor să ne orientăm altfel decît cu ajutorul unui GPS.

Odată ajunşi pe vîrf facem cîteva poze admirînd priveliştea ce ni se înfăţişa într-un scurt moment de coborîre a plafonului de nori. Munţii Ţarcu ni se arătau undeva spre vest, iar la NV se iţeau, deasupra norilor, vîrfurile Retezatului. Contemplarea nu a durat mult căci vîntul şi temperatura destul de scăzută ne-a pus repede pe fugă.

Vf Gugu

Varfurile Tarcului

Se spune că prin Godanu s-ar afla o peşteră în care ar fi locuit Zamolxes aşa că ne-am tot întrebat cam pe unde ar putea fi, unii spunînd că s-ar afla pe undeva pe sub vîrful Gugu. De altfel Vf. Gugu este considerat a fi unul dintre munţii sacri ai dacilor. Din păcate, neavînd niciun punct de reper, n-am putut s-o căutăm aşa că n-am întors la refugiu, mai ales că plafonul de nori începuse să coboare.
 Intorşi la refugiu ne petrecem seara la un joc colectiv şi-o vorba bună delectîndu-ne cu o minunăţie de mămăligă cu brînză preparată de Marius.

ia cu mamaligaaa

mamaligarilor

o serie de fotografii de noapte

se vede si Orionul

Duminică, din păcate, trebuie să ne luăm rămas bun de la aceste meleaguri pornind pe lungul drum spre casă.