un gand... doua ganduri...

"Daca ai indragit Muntele, nu cauti doar teluri deosebite si trasee foarte grele. Acelasi pret pot avea zilele cand, hoinar acolo sus, incerci sa redevii o modesta particica din natura, echilibrat si simplu, asimiland cu toate simturile armonia si linistea inconjuratoare" (Ionel Coman)
Descărcare topo-uri:

Pentru descărcarea topo-urilor traseelor de alpinism la rezoluţie mare trebuie accesată pagina "alpinism şi escaladă - descrieri si schiţe", iar de acolo se acceseaza linkul "topo" din dreptul traseului dorit. Odata deschisa imaginea se dă clic dreapta cu mouse-ul si se selecteaza "save image as"


marți, 5 iulie 2011

Piatra Craiului- Padina Şindilăriei (26 iunie 2011)

În sfîrşit, vremea ne permite să facem o ieşire prin munţii patriei. Alegem o tură prin Piatra Craiului, mai precis pe Padina Şindilăriei.
Plecăm patru inşi. Dana, Mihai, Angi şi eu. Ajungem în Zărneşti şi, în timp ce ne pregăteam bagajele, începe ploaia. Mda. Se putea altfel?!!

O luăm la pas spre Plaiul Foii. Picăturile se răresc pînă ce încetează de tot. Părăsim drumul şi facem spre stînga pe marcajul ce duce la Mînăstirea Colţii Chiliilor de unde continuăm pe lîngă gardul mînăstirii pe bandă albastră.




Din poiana de deasupra drumul coteşte stînga prin pădure şi după cîteva sute de metri se ajunge la o bifurcaţie unde părăsim banda albastră şi facem stînga pe cruce rosie, pe Padina Şindilăriei.

Pentru început poteca străbate un desiş de n-ai zice că pe acolo este vreun traseu marcat. Imediat după ce iese din aceste cambodgii traseul dă nas în nas cu prima şi totodata singura săritoare de pe parcursul lui. Aceasta se trece pe partea stîngă cum urci ajutîndu-te, la nevoie, de cablurile puse acolo.







După această microsăritoare urmează chinul. Grohotiş. Şi dă-i şi urcă, şi dă-i şi alunecă. Şi iar urcă şi iar alunecă. După cîteva sute de metri valea se lărgeşte, iar traseul o ia spre stînga. Incă puţin grohotiş, puţini jnepeni, puţin grohotiş, mai mulţi jnepeni, iar jnepeni, încă ceva jnepeni şi, spre final, numai jnepeni.

Priveliştea oferită e superbă. Padina Şindilăriei se vede de sus în toată splendoarea ei.

După lupta cu jnepenii urmează lupta cu vîntul. Bătea, nene, un vînt de mă punea pe jos. Au fost momente cînd a trebuit să ma ţin cu mînile de stîncă pentru a nu mă dezechilibra.


























Sus, traseul ajunge în Vîrful Turnu, de unde coborîm spre Şaua Crăpăturii, apoi spre Cabana Curmătura unde ne odihnim şi alimentăm cu o ciorbă de fasole cu afumătură şi un piure cu cabanos. Ciorba bună, piureul canci. Doar fulgi cu apă. Fără nici un gust.



















Am plecat spre Fîntîna lui Botorog coborînd la pas, lin, prin Poiana Zănoagei, culegînd soc pentru socată.





În sfîrşit, o tură de picior ce se cerea făcută după multele ieşiri la cocoţ.
Mi-e dor de traseele alpine, cu săritori, brîne şi hornuri.

Un comentariu:

Rosemarie spunea...

frumos! mie mi-a placut mult padina sindrileriei, e mai salbatica, mai putin umblata...

Trimiteți un comentariu