Traseul Furcile 5LC,6+

Traseul Furcile este situat în Peretele Gălbinelelor si este un traseu istoric, fiind primul traseu de perete de la noi din tară. A fost deschis de Nicolae Baticu în 10 octombrie 1935, cu ajutorul lui Dan Popescu și Ion Trandafir.

Cum nu l-am parcurs pînă acum, iar vremea caniculară ne gonea către pereți umbriți, mi s-a părut o ocazie foarte bună de a-l parcurge.

Insoțit de Angi, care mai parcursese acest traseu cu doi ani în urmă alături de Andrei Holban, îmi iau inima în dinți și decid că e cazul să-l trec și pe acesta la capitolul parcurse. Zic inima-n dinți pentru că zvonurile despre acest traseu nu-s dintre cele mai plăcute, asta pentru că se zice că ar avea asigurări proaste și rare. Vom vedea.

Așadar, iată-ne urcînd spre refugiu pe o căldură destul de copleșitoare. După un mic popas o luăm ușurel spre Valea Gălbinele, iar cînd coborîm în firul văii și ne pregăteam să decidem pe ce variantă să urcăm, ne ajunge din urmă un veteran al alpinismului românesc, în persoana domnului Cezar Manea. Cum dumnealui dorea să urce direct pe firul principal noi nu mai stăm pe gînduri și îl urmăm, ocazie cu care pot observa lejeritatea cu care abordează săritorile de pe vale la cei 68 de ani pe care ii are.

Ușor, ușor căpătăm altitudine și ne apropiem curînd de bifurcația cu Hornul Coamei, pe al cărui fir trebuie să urcăm pentru a ajunge la baza traseului nostru.

cuib in alveola

Cezar Manea pe Valea Galbinele

 Descriere:

Apropiere: Se urcă pe firul Văii Gălbinele pînă la bifurcația cu Hornul Coamei, iar pe acesta din urmă se avansează aproximativ 100-120m diferență de nivel pînă ce pe partea stîngă observăm la vreo 3-4m de firul văii două pitoane legate cu cordeline roșii. Aici este locul unde începe traseul Furcile. De asemenea dacă privim cu atenție stînca putem identifica o veche inscripție "Tr Furcile" și o săgeată ce ne indică spre stînga.

Traseul Furcile

LC1 - Începe cu un pasaj mai tăricel pe la gradul 6/6+. Pentru a trece mai ușor pasajul, intrarea nu se face pe sub pitoane ci de puțin mai sus. După ce asigurăm primul piton continuăm cu un traverseu stînga spre o brînă de piatră. Pe primii cinci metri de traseu avem vreo patru, cinci pitoane nu foarte solide, dar după acestea găsim la picioare bătute două cuie țepene, probabil o veche regrupare intermediară. De aici continuăm să traversăm stînga pe brîna care urcă puțin apoi merge pe curbă de nivel, pînă ce, după vreo 45m, ajungem la o față căzută pe care găsim bătut un piton. Aici regrupăm folosind pitonul și anou pe după o lespede de piatră destul de solidă aflată pe dreapta, în spatele unei aripi. Lungimea are 45m și grad maxim 6/6+ la plecare.

pitoanele de la plecarea pe LC1 cu pasul de intrare

traverseul din prima lungime

prima regrupare

vedere spre dreapta din regrupare

LC2 - Se descățără vreo 10-15m diagonal dreapta (cum stăm cu fața spre vale) pe o față căzută, ușor friabilă în partea superioară, dar care e ok în partea inferioară. Găsim două pitoane și, după ce mai descățărăm vreo 4-5m ajungem la o rampă de piatră ce urcă diagonal și pe care avansăm. Pe la mijlocul ei mai găsim un piton. Continuăm pe rampă și cu vreo 10m înainte de sfîrșitul ei ne orientăm ascendent spre perete unde găsim un piton solid bătul la capătul dreapta sus al unei mici fețe mărginită în partea superioară de un mic prag. Asigurăm pitonul apoi descățărăm pe lîngă fața respectivă pentru a urca pe ea cîțiva metri mai la stînga, loc unde găsim cîteva prăgulețe bune. Pe pragul de deasupra feței, pe la mijlocul lui, mai dăm de un piton, apoi, după ce-l asigurăm, continuăm să traversăm spre stînga spre baza unui horn(care se dovedește a fi diedru) foarte vizibil, loc unde regrupăm la două pitoane bune. Lungimea are aproximativ 55m și grad maxim 5

descatararea

ultima parte a descatararii

rampa de piatra

pe unde am descatarat

ultima parte a rampei si traversarea spre regrupare

regruparea a doua

LC3 - Se pleacă vertical pe diedru. Prima asigurare este destul de sus, dar se pot monta protecții mobile, locul fiind foarte permisiv. Diedrul este întrerupt de o surplombă pe care o ocolim prin stînga pe un mic prag. La vreo 3m în stînga găsim un piton bunicel, dar foarte mare atenție la asigurarea lui căci se poate bloca coarda. Trecem surplomba și revenim spre dreapta pentru a continua vertical asigurînd cele cîteva cuie întîlnite. Zona este preponderent friabilă și trebuie urcat cu mare atenție mai ales că secundul este fix pe linia ascensiunii. Eu am reușit să disloc un pepene de piatră care, din fericire, s-a sfărîmat la primul impact cu stînca, dar chiar și asa, bucăți din el au atins-o pe Angi, din fericire fără urmări tragice. Este partea ce mai friabilă și urîtă din traseu. După aceasta continuăm vertical pînă la două pitoane solide, iar de aici mai mergem încă vreo zece metri pînă la baza unui horn mare unde, spre stînga, găsim bătute jos (nu pe perete) două pitoane la care regrupăm. Lungimea are cam 50-52m si maxim gradul 5+.

diedrul din LC3 si trecerea pe sub surplomba

diedrul dinalt unghi pt a vedea posibilitatea plantarii asigurarilor mobile

pitoanele din R2

deasupra portiunii friabile din LC3

LC4 - Se urcă pe un horn frumos și destul de compact care se bifurcă în partea superioară. Varianta stîngă se inchide, noi urmînd varianta din dreapta care ne duce la o lespede aflată sub un soi de tăvănel. Aici traversăm spre stînga pe un balcon de piatră lung și destul de lat prevăzut cu un mic "picior de lemn" la intrarea pe el. Continuăm pe balcon cam 10m pînă la regrupare. Lungimea e asigurată rar în partea inferioară, dar ca si la diedrul din lungimea precedentă se pot pune asigurări mobile. Am folosit la inceput un BD nr. 0.5, iar la iesirea din horn, puțin mai jos de lespede, un BD nr.2. Lungimea are cam 55m si grad maxim 6 pe la bifurcația hornului.

hornul din LC4

balconul de piatra din furci

balconul de piatra la iesirea din horn si piciorul de lemn

LC5 - Urcăm vertical o mică față brăzdată de o fisurică, pas estimat pe la 6+, asigurînd pitonul din regrupare și un piton aflat mai sus, apoi începem un traverseu ascendent dreapta peste cîteva praguri pînă la capătul acestora. Aici pornim vertical pe o față cu o fisură pe la gradul 6+, bine asigurată. După depășirea acesteia contiuăm vertical pe un mic hornuleț, dificultatea traseului scăzînd simțitor. Ieșim pe o pantă înierbată care ne conduce spre un pîlc de jnepeni la care regrupăm după 55m.

plecarea pe ultima lungime si traverseul dreapta

la ultimul pas din traseu

iesirea din hornuletul final

ultimii metri ai trasului

de final :)

Retragere: - Se contiuă pe Creasta Coștila Gălbinele pînă în Brîna Mare a Coștilei de unde putem coborî pe:
-Creasta Văii Albe-Brîna Aeriană-La Pîndă-Refugiul Coștila
- Valea Scorușilor-Valea Gălbinele- Refugiul Costila
- Hornul lui Gelepeanu- Platoul Bucegilor....

Per ansamblu traseul este ușor și frumos, dar cu o jumătate din lungimea a treia friabilă și de atenție. Asigurările nu sunt tocmai dese. Unde e usor avem spații mai aerisite, dar pretabile asigurărilor mobile. Unde e mai dificil asigurările se înmulțesc. Din păcate, însă, starea multor pitoane nu este tocmai bună și nu ar suporta căderi. Pe alocuri avem și pitoane foarte solide, cu inele groase (nesudate :) ).