Cu Angi cap pe "Creasta Sanşil" si "Grota Sanşil varianta cu Tunel" din Cheile Turzii

Sarbătorile de Paşti ne aduc multe zile libere, zile pe care le vom petrece, ca la fiecare început de sezon, în Cheile Turzii.

Plănuiam de multă vreme să face traseul Vigh Tibi, dar şi o reparcurgere a traseului Jenci Bacsi, un traseu care ne-a plăcut extrem de mult şi pe care l-aş mai parcurge de încă cîteva ori.

Am pelcat din Bucureşti spre seară, pe la ora 20.30, ajungînd la locul de campare după şase ore de condus. Suntem obosiţi şi afară este foarte frig. Bălţile au un strat de gheaţa de doi, trei milimetri, iar termometrele au înregistrat pe parcursul nopţii o temperatură minimă de -6 grade. Neaşteptat de frig, dar suntem, totuşi, la început de aprilie.

Citeşte tot articolul

La Padina prin Şaua Strunga. Whiteout cînd ne aşteptam mai puţin.

Am plecat la munte fără a avea un plan prestabilit. Ştiam doar că vrem pe munte, vrem să ne mişcam şi, dacă e posibil, să fie şi un traseu frumos.

Cum încă e iarnă şi nu tot ce-i traseu e şi accesibil am tot oscilat între diverse variante pentru a alege ca favorită o urcare la Padina dinspre Şimon. Traseul, nou pentru mine, are un parcurs frumos şi lejer, dacă e vară. Dacă e iarnă s-ar putea ca lucrurile să nu fie chiar atît de uşoare.

Am lăsat maşina la capătul satului Şimon pornind la pas pe drumul forestier ce se desfăşoară pe firul Văii Şimonului, zisă şi Valea Cătunului. Acolo unde firul văii coteşte stînga spre Valea Gaura poteca schimbă macazul urmărind firul Vîlcelului Guţanului ce ne scoate în Poiana Guţanului în imediata apropiere a fostei cabane de vînătoare Bângăleasa.

Citeşte tot articolul

Plimbare de-o zi pe la poale de Crai

"-Salut maestre!
-Slaut jupîne!
-Ai ceva în plan pentru mîine?
-Mai nimic.
-Te tentează o tură....?
-Da. Sună bine."

Cam aşa a fost discuţia cu Cornel, discuţie în urma căreia am stabilit ce vom face duminică, eu şi Angi neavînd pînă la acea oră vreun plan.

Ne-am întîlnit pe la Victoriei unde ne-am găsit loc în maşina lui Vali şi, alături de el, Cornel şi Călin, am purces spre munte încă nehotărîţi asupra destinaţiei. După cîteva discuţii privind variantele de ture din pălărie iese biletelul cîştigător. O tură pe la poalele Craiului. Vremea se anunţa perfectă.

Citeşte tot articolul

De două ori la Veliko plus un Basarbovo pustiu.

Da. De două ori. Prima dată prin ianuarie cînd am prins o perioada foarte caldă. Într-un grup mai măricel, după mici peripeţii cu actele maşinii, ne prezentăm la faleză dornici de cocoţ.

Primul contact cu stînca, după pauza din sezonul rece, este mai timid. Încercăm trasee mai uşoare şi, dacă ne încumetăm la ceva mai greu, constatăm că nu prea ne ies mişcările. Dar nu-i nimic, atmosfera veselă oricum.

Citeşte tot articolul

Valea Seacă dintre Clăi

Într-o frumoasă zi de iarnă cu iz de primăvară ne propunem să urcăm o vale care să nu ne solicite pre mult şi care să nu ne dea prea mari bătăi de cap. Doream o tură la o zi, mai mult de plimbare decît de aventură. Seaca dintre Clăi era cam ceea ce ne doream şi ce am şi ales în cele din urmă.

Ne oprim cu maşina la staţia de telecabină de la Silva unde suntem întîmpinaţi de diverse persoane dubioase, ca să nu zic de ciori, care ne tot îndrumă ele pe unde să parcăm. Evident că nu le băgăm în seamă şi ne vedem de ale noastre. Ne echipăm şi o luăm la deal spre poteca Urlătorilor. Zăpada nu se arată prea mare în porţiunea inferioară a muntelui, dar pe potecă sunt locuri unde aceasta e îngheţată şi se alunecă uşor.

Ajungem la intrarea pe vale şi începem urcuşul. Imediat creşte şi nivelul zăpezii. Noroc că avem urme în faţa noastră care ne uşurează înaintarea.

Citeşte tot articolul

Prin Cozia. Primăvara cu bocancii de iarnă.

Nu prea eram deciși la ce tură să facem. Din câte reținusem, la munte ninsese de curâd și ne pregătisem pentru o tură pe zăpadă. Am fi vrut la Turnuri, dar pînă la urmă alegem să facem o tură la cabana Cozia căci era un bun prilej de a strînge un grup mai măricel, dacă tot e iarnă și ne permitem ture la cabane.

Așadar iată-ne la benzinăria unde ne parcăm mașinile și unde putem observa că muntele nu prea e acoperit cu zăpadă precum ne așteptam.

Citeşte tot articolul

Munții Mehedinți - Crovurile la lumina Lunii

Imediat după revelion am dat o fugă pe munte, după cum programasem, că așa-i șade bine iubitorului de natură. O tură în Munții Cerna-Mehedinți era o opțiune foarte bună ținînd cont că sunt destul de departe de București pentru a ajunge în ei altcîndva decît într-o vacanță.

Așadar plecăm din Verbicioara dimineața devreme pentru a putea să facem un traseu de cîteva ore bune. Traseul propus de cei care mai fuseseră prin zonă era destul de lung și presupunea vizitarea Crovurilor, un fel de depresiuni de mici dimensiuni.

Citeşte tot articolul

Revelion la Verbicioara

Nu, Verbicioara nu e un vârf de munte, o cabană sau o stațiune. Nu e nici măcar o stână sau vreun refugiu. Nu e nimic din obișnuitele locuri de petrecere a revelionului din ultimii ani. Verbicioara e un sat aflat în inima Olteniei, la vreo șaizeci de kilometri de Craiova.

Dar cum am ajuns să facem revelionul aici?! Păi simplu. Prin noiembrie tot încercam să planific ieșirea de revelion având ca țintă o stână. Unii s-au arătat interesați, alții au tot amânat răspunsul, dându-mi de înțeles că nu prea au chef. Însă și cei interesați au zis pas cu doar cîteva zile înainte de rev așa că deja mă vedeam făcând revelionul acasă.

Citeşte tot articolul